Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



Măreaţa Poartă Neagră
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Text scris de Timeea Kenez:  
 
Prima parte:Cunoaşterea  
 
Acum mult timp în urmă,poate chiar mai bine de un secol şi jumătate, în perioada epocii victoriene,vrăjitoarele încă se ascundeau de ochii lumii.Amintirile neplăcute nu mor niciodată. Aşa că toate fiinţele supranaturale se fereau de cei care voiau să le curme existenţa.  
 
Un singur loc era cunoscut pentru practicarea lucrurilor oculte,dar nimeni nu avea o scânteie de curaj să pătrundă în el,nimic uman cel puţin.”Măreaţa Poartă Neagră” nu era doar o fostă biserică purtătoare a stilului gotic. Aceasta se evidenţia printr-o uşă impunătoare,sobră,neagră,ce semăna cu un abis. Reuşea să îţi taie respiraţia de la prima rază de privire sau holbare,cum făceau unii.  
 
Într-o zi obositoare de toamnă,pe când şi soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi care te poate înghiţi de viu,vâjâiau ceva vorbe prin satul anglican.Se spunea că o fată vreo nouăsprezece ani,a deschis Poarta şi a intrat. Individa purta numele de Victoria,sătenii o cre-  
 
deau ciudată pentru că se îmbrăca doar în negru şi era foarte tăcută,nu emana nicio expresie facială mai deosebită. Pe lângă toate acestea deţinea şi numele preaadoratei regine. Oame-  
 
nii din sat aveau şi ei motivele lor să rămână distanţi faţă de ea,bunica fetei a fost o cunos-  
 
cută vrăjitoare,dar s-a retras din cauza pericolelor.  
 
Toţi au început să suspine în momentul în care fata a ieşit din acel loc. Victoria avea o privire îngheţată,acum faţa ei transmitea sentimente,dar nu unele prea grozave.Aceasta a fugit către casă fară să privească în spate.  
 
Când ajunge acasă,Victoria este întâmpinată de bunica ei,Elisabeta,singura persoana cu care locuia fata. Chiar bătrâna era cea care a îndemnat-o să facă acel pas.  
 
-Cum a fost,draga mea?S-au schimbat multe de când am fost eu acolo?o întrebă bătrâna,curioasă şi cu exces de zel.  
 
-A fost destul de bine. Încăperea e exact aşa cum ai descris-o:multe lumânări care ard continuu,iar în rest totul negru. Vrăjitoarele erau aşezate în cerc şi încercau să învie un porumbel.Sinceră să fiu,nu m-au întâmpinat cu braţele deschise,aşa că am început să le povestesc de tine.  
 
-Crezi că te vei descurca să îmi iei locul?Sunt multe riscuri.  
 
-Da,voi face faţă şi cunosc pericolele aferente. Mi-ai spus că am talent. Fiecare are norocul lui,ştii bine.  
 
Următoarea zi,Victoria se afla în casă,iar la uşă se aud şase bătăi ritmate,reprezintă codul,trebuie să plece.  
 
Ajunsă la „Marea Poartă”,nu vede pe nimeni şi nimic,lumânările nu ardeau,atomsfera grotescă predomina.Ceva nu era în regulă,vântul şuiera din toate părţile.Se pare că a venit marele moment „Testul celor 12”. Acesta teoretic e simplu;dacă reuşeşti să faci faţă celui mai mare coşmar al tău,câştigi,dacă nu,înnebuneşti din cauza şocului psihic produs.  
 
Pe lângă toate acestea,”Testul celor 12” se referă şi la recrutarea următorilor doisprezece vrăjitori ce au să reprezinte „Noua Generaţie”.  
 
A doua parte:Testarea si recrutarea  
 
„Pădurea Arsă” se află la ieşire din satul Silverton.Aceasta se evidenţiază prin sumbrietatea pe care o emană.Copacii sunt înalţi până unde zboară păsările,au o ţinută fantasmagorică,sunt şi fumegă mereu,parcă cineva i-a supărat.Lichenii,ierburile şi florile se luptă între viaţă şi moarte,dar de cele mai multe ori ajung cenuşă în bătaia vântului.Vieţuitoarele se zăresc rar;oricum nu ar avea din ce trăi.  
 
Ca şi Măreaţa Poartă,acest domeniu este stăpânit de secole bune de către vrăjitoare.Aici are loc o dată la 60 de ani „Testul celor 12”.Pădurea Arsă e un loc al sacrificiilor,al plângerii si nu în ultimul rând al păcatelor.  
 
Toţi cei 48 de tineri sunt aduşi aici,24 de fete şi 24 de băieţi.Vor rămâne 12,adică 6 fete şi 6 băieţi.  
 
Victoria pleacă de la biserică şi se îndreaptă spre pădure.Din păcate,are de înfruntat din nou prejudecăţile celorlalţi săteni. Unii scuipă când o văd,alţii încep a se ruga.  
 
Ajunsă la locul stabililt,fata înearcă să îşi păstreze calmul şi să rămână insipidă.Restul de 47 de tineri sunt şi ei acolo.Privirile lor semănau ca ale unor lupi înfometaţi ce erau gata sa te sfâşie din clipă în clipă.  
 
Aşteptarea într-o asemenea situaţie nu poate să te facă decât mai cinic şi mai nervos.Toţi îşi doresc un loc în Noua Generaţie,puteai simţi asta.Ca niciodată nu păre să vrea cineva să renunţe înainte de începerea luptei.  
 
-Gata cu vorbăria!se aude un răcnet dur.  
 
Era al unui bărbat,probabil unul dintre evaluatori.Victoria se roagă să nu fie distribuită la el în grupă,nu părea că avea intenţii de a avea milă de cineva sau ceva.Cine ştie ce coşmaruri putea el creea...  
 
Adolescenţii se aliniază pe două rânduri şi fiecare este reprtizat în câte o grupă.În total sunt patru echipe,12 în fiecare.Restul evaluatorilor erau femei,păreau la fel de severe ca domnul aspru,spre nefericirea multora.  
 
Victoria nu cunoaşte pe nimeni din grupa ei,dar totul este foarte precis şi bine calculat.Din nou se repetă,erau 6 fete şi 6 băieţi.Evaluatoarea lor e de statură medie şi are o figură comună. Nu păre că dă doi bani pe niciunul dintre ei;un lucru foarte încurajator.  
 
Una dintre femei face un pas în faţă,şi îşi ia dreptul la replică:  
 
-Nu uitaţi,înainte de toate,un bun vrăjitor trebuie să fie un bun psiholog.Învăţaţi cum să vă controlaţi emoţiile,dar şi mai important cum să le înţelegeţi.Chiar dacă vi se pare că sunteţi suficient de buni,nu e aşa,niciodată nu veţi fi.Baftă tuturor!  
 
-Ce mai discurs!se aude din spate.  
 
Idiotul a reuşit să atragă atenţia;atenţia multor tipe,păcat că era idiot.  
 
Tinerii se află ăn mijlocul pădurii,tot ce trebuie să facă este să ajungă înapoi la Măreaţa Poartă Neagră.  
 
Cei din echipa Victoriei fac un pact pentru a se ajuta unul pe altul dacă sunt în primejdie.Fata nu era sigură că aşa are să fie,dar ce poate să mai facă.  
 
Toţi fug cât de repede pot;mai repede ca niciodată.La ce îi rapiditatea unui vrăjitor...nimeni nu are timp să îşi explice.Victoria îşi punea mii de întrebări,dar încearcă să îşi echilibreze mintea,toată energia să i se cufunde în muşchi.Cât despre cea mai mare frică a ei,nici ea nu ştie,un lucru ciudat,vrea să se lase surprinsă,un lucru nebunesc.  
 
Lângă ea o fată începe să ţipe,să fugă în partea opusă,cade la pământ şi începe să plângă,o ardea ceva,era toată roşie.Terifiant era doar să o priveşti,trebuia să facă ceva,să o ajute sau să plece mai departe şi să îşi vadă de drum.”Fir-ar să fie”,îşi spuse fata în gând,s-a dus la individa ce făcea ca toate arătările şi a început să o scuture,fata îşi revine încetul cu încetul din uriaşul atac de panică,dar tot avea o privire tâmpă pe chip.  
 
-Salut,eşti bine?o întreabă Victoria fără prea mari speranţe la un răspuns.  
 
Nimic,aşa cum era de aşteptat.Oara a scăpat?Asta e tot?Acum urmează coşmarul ei?Tot ea îşi dă seama că aşa stau lucrurile,dar pe ea cine o salvează din şoc?Cu siguranţă nu colega ei care zici că într-o transă,avea privirea aţintită înainte,ca la un om nebun.  
 
Cele două fete se îndreaptă spre ieşirea din pădure.Fata ciudată începe să îşi revină şi suspină încet:  
 
-M-au ars!Mi-au dat foc!  
 
-Cine?Care ei?o întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal.  
 
-Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau nişte cuvinte în latină.  
 
-Preoţi catolici!  
 
-Da,chiar ei,groaznic,nici măcar nu îmi amintesc cu am ajuns pe un rug,răspunde fata nedumerită,  
 
-Acela a fost coşmarul tău,se pare că ai scăpat.o liniştise Victoria cu neliniştea ei.  
 
-Cum te cheamă?Eu sunt Harper.  
 
-Victoria şi da,exact ca pe nenorocita aia de regină,răspunse fata iritată.Niciodată nu a suportat-o pe regină,nu avea un motiv întemeiat,dar aşa era ea.Dacă îşi punea pata pe ceva sau cineva,nu scăpa prea uşor de gândurile necurate ale tinerei.  
 
Fetele ajung la Lacul fără fund,nimeni nu a reuşit să îi măsoare adâncimea până acum.De când era mică Victoria avea o reţinere de acel loc,dar nu ştia de ce.  
 
După două secunde se lasă întunericul.Se aud doar lupii care urlă la lună şi de văzut se vede doar cum se oglindeşte luna în lac,acelaşi lac.Victoria şi-a dat seama că începe calvarul.Harper avea dreptate,tot ce urai cel mai tare e acolo:întunericul,singurătatea,o nebulozitate morbidă şi mai ales lacul ăla blestemat.  
 
Toată lumea îşi închipuia că dacă e orfană de la trei ani e obişnuită să fie singură.O gândire mai imatură nu poate exista.Săraca fată nici nu ştia cum i-au murit părinţii,cel puţin mama,tatăl ei honăreşte prin Londra.Dacă e viu sau mort,nu mai contează.  
 
În acest moment,Victoria se simte copleşită de situaţie.Se zice că singurătatea omoară,păcat,ea nu avea timp de aşa ceva.  
 
Încep să se mişte frunzele din jur şi se aud paşi din depărtare,par ai mai multor persoane,nu îţi poţi da seama de un număr precis.Vrăjitoarea nu îşi întoarce privirea,ci îşi fixează atenţia către lac,încearcă să nu conştientizeze ce se petrece,să rămână calmă e cea mai bună variantă.  
 
Paşii de mai devreme se intensifică,se aud râsete şi urlete;un grup trei femei şi doi bărbaţi la orizont.Aceştia trec pe lângă ea fără să o observe,un lucru anormal,fata le putea vedea toate trăsăturile în toată splendoarea.  
 
-Hai să sărim!strigă cel mai înalt dintre ei.  
 
-Esti dement?Ce ai?îi răspunde altul.  
 
-Am putea sări,dar eşti sigur că putem face vraja suficient de repede pentru a ieşi?exclamă una dintre femei,care avea o faţă familiară Victoriei,simte că o ştie de undeva.  
 
-Dacă am ajunge până la fundul lacului,sigurat vom fi premiaţi de cei din Noua Generaţie.Hai Eva,putem face vraja la timp,spune cel înalt.  
 
-Eva,nu sări,gândeşte-te la Victoria,nu poţi să o laşi singură!o avertizează o tipă înaltă şi pistruiată.  
 
Prea târziu,au sărit.Victoria strigă din toţi mănunchii ei,dar în acelaşi timp făcea câteva legături:pe femeia care a sărit o cheama Eva,exact ca pe mama ei,iar ea avea în jur de 20 de ani şi era şi vrăjitoare.Din păcate îşi primeşte singură răspunsul fără să mai întrebe.Tipa aceea era propria ei mamă.  
 
Cel mai înalt iese la suprafaţă,nici urmă de prietena lui.Tânărul strigă fără încetare:  
 
-Am pierdut-o!Mi-a luat-o din mână,parcă ceva a tras-o!  
 
Victoria niciodată nu-şi ascultă impulsurile,dar acum nici nu aşteaptă să îi vină unul.Sare în lac.Tânăra se zbate să zărească ceva.Spune în gând o vrajă pentru a putea resprira şi vedea ceva în apă;continuă să dea din mâini.După scurt timp îşi schimbă direcţia.A găsit ce căuta.Şi-a găsit mama.Plutea fără suflu.  
 
Din nou întuneric,a scăpat şi ea.Fata rămâne încremenită pentru cîteva clipe în care reflectează tot ce s-a întâmplat.  
 
-Victoria,ai reuşit!exclamă Harper cu entuziasmul ei aparte.  
 
Acum e rândul ei să tacă şi să meargă înainte.Au ajuns deja la intrare în Silverton,un bun reper era praful de o densitate imensă,ce îţi lua dreptul la o respiraţie normală.  
 
Harper tuşeşte încontinuu şi e puţin dezorientată deoarece ea locuieşte într-un sat apropiat şi nu a fost decât de vreo două ori la biserica gotică.  
 
Turnurile clădirii care parcă vor să străpungă cerulse zăresc deja.Asta înseamnă ca au ajuns.Pe lângă totate aceste ceva nu le este clar.Fac parte dintre Cei 12 sau pur şi simplu au înfruntat coşmarurile fără să înnebunească.  
 
Ajunse în faţa uşii negre ca smoala,Victoria este prima care intră urmată de Harper.Înăuntru mai sunt zece tineri.  
 
-Mă bucur că acum sunteţi toţi!Putem începe antrenamentul,spune evaluatoarea grupului,cea cu faţa comună.  
 
Timisoara, 03.03.2016 Timeea Kenez  
 
Referinţă Bibliografică:
Măreaţa Poartă Neagră / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!