Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Resemnare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Text scris de Viviana Stepanescu 
  
Magicianul inca scotea iepuri din palaria jerpelita si peticita, cand mama mea s-a decis ca voi merge la medicina. Nu aveam prea multe, traiam intr-o casa saracacioasa, mancare putina, iar hainele desirate pe care le purtam nu anuntau nici ele un viitor prea maret. Eram copil si grijile nu-si gaseau locul in gandurile mele. Credeam in magie si in palaria nesfarsita din care ieseau iepuri dolofani, cu blana ciufulita. Credeam in zambetul omului ce avea palaria, caci ne aducea fericire in zilele de duminica , atunci cand mama ma imbraca in cele mai sofisticate haine pe care le aveam. Eram singurul copil in casa noastra cu un singur geam. Priveam adesea cerul, inventam constelatii noi, imi imaginam stele cazatoare ce-mi indeplinesc dorinte. Voiam multe, dar nu gaseam cuvinte sa cer. 
  
Sunt doctor si numele meu nu apare pe nici o carte, nu am nici macar o lucrare recunoscuta, nici o semnatura. Nu am facut o diferenta in lumea asta prin munca mea si nici timp nu mai am. Asa suntem noi oamenii, irosim totul, ramanand fara nimic. 
  
Asadar, trecusera cativa ani de cand il vazusem ultima data pe magician. Mama imi indesa in brate fel si fel de carti de anatomie, fiziologie, cardiologie, psihiatrie, cam tot ce se termina in “ie”. Atunci cand profesorul de biofizica m-a intrebat de ce am ales medicina i-am spus ca mama dorea ca fiul ei sa fie “docteur”. Mama nu stia prea multe si nu e nimeni pe care sa pot da vina pentru asta. Se mandrea cu mine. Ma voia ferit de nedreptatile vietii. Era cald in bratele mamei. Cu ochii intredeschisi, ii zaream firele albe de par impletindu-se intre ele. De tata nu-mi amintesc prea multe, era mai tot timpul absent. Scria mult si nu dorea sa ii intrerup valul de idei cu prostiile mele puerile. Adesea, cand luam masa, ma privea distant si rece pe sub ochelarii ingusti. Eram un punct de cotitura in viata lui, un obstacol peste care nu putea sa treaca. Insomniile l-au innebunit, intr-un final. Mainile ii tremurau cu fiecare fraza pe care o scria in caietul vechi, cu pagini ingalbenite. Ce sa mai culegi bun dintr-un om atat de ruinat. Nu i-am vazut pe ai mei ani de zile, doar mama ce-mi mai trimitea o vorba pe vreo vecina venita in oras. 
  
Desprinzandu-ma de casa parinteasca mi s-au deschis multe usi, care de care mai luminate si derutante. Am luat multe decizii gresite in timpul facultatii, am iubit, am invatat, am alergat dupa idealuri, am protestat. Eram tanar, cu parul cret si ochi migdalati, cand am vazut-o pentru prima data pe Ea (asa o voi numi). Ne-am cunoscut la una dintre intalnirile facultatii. Era sensibilitatea intruchipata, iar in preajma ei ma transformam usor, usor in tatal meu, cel indiferent. Eram naiv, nu stiam cum sa gestionez tot haosul asta numit viata. Vorbele oamenilor ma pacaleau usor. Acum, mi-o imaginez pe Ea, ca fiind o galerie de arta cu tablouri goale, panze albe pe care nu mai poti vedea nimic. Ce infern, sa secatuiesti pe altul de propria-i culoare. Nici nu mai stiu cine a devenit, daca mai e Ea. 
  
Pentru o perioada buna de timp m-am concentrat pe invatat. Visam fracturi, accidente vasculare cerebrale, mastocitoza, epilepsia. Aveam de gand sa-mi dau rezidentiatul, chiar si examenul de primariat. Toate acestea au ramas doar idei. M-am implicat in tot felul de revolte, am protestat pentru schimbare. Voiam un sistem mai eficient, oameni mai informati, locuri de munca bine platite. Ca tot spuneam de decizii gresite, sunt doar cateva dintre ele. Initiativa noastra, de a ne impotrivi sistemului, nu a schimbat nimic. Am fost priviti cu ochi sticlosi, egoisti si trimisi la casele noastre. M-am angajat ca ajutor la biblioteca si atunci am terminat facultatea. Ma regaseam din ce in ce mai mult in cartile pe care le citeam cand stateam ascuns intr-un colt al bibliotecii. Traiam printre cartile pe care le uram atat de mult cand eram copil. Am inceput sa notez fraze,idei. Am scris. Imi simteam mainile grele, purtam pe umeri dezamagire si-am lasat-o sa curga. M-am eliberat de sub sclavia cuvintelor pe care nu le puteam spune odata. Acum, glasul era la mine. Nu dormeam, traiam de pe o zi pe alta hranindu-ma cu litere ingrosate. Atunci, am alergat dupa idealuri despre care citeam in carti. Singuratatea era ideala in procesul de creatie in care ma aflam, orice prezenta ma irita, ma dezechilibra. Nimeni nu voia sa ma publice. M-am revoltat din nou, de data asta impotriva vietii. M-am resemnat, am scris cu furie si manie. Imbatraneam, singur, inconjurat de miile de pagini aruncate prin toata casa, mototolite, calcate in picioare. Cand nu am mai gasit alinare in scris hainele deja se desirau pe mine. 
  
Mi-am cumparat un joben si acum, aduc un zambet pe chipurile copiilor dintr-un spital municipal. 
  
Nu mai compun si nici nu mai visez. 
  
Timisoara, 18.11.2015 Viviana Stepanescu 
  
Referinţă Bibliografică:
Resemnare / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1783, Anul V, 18 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!