CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Povestiri >  



O POVESTE DE IARNĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestire scrisă de Georgiana Fati (d-ra din fotografie):  
 
Într-o zi de iarnă, o fetiță, pe nume Alice, se trezi de dimineață și observă că afară nigea cu fulgi mari, iar peste satul ei natal se așeză o pătură albă, de gheață. Acum era dimineața lui 25 Decembrie, iar Moș Crăciun a trecut deja pe la ea.  
 
Sub bradul verde, frumos împodobit și înalt, era o singură cutie, de culoare albastră, cu o fundă mare și cu găuri în partea stângă a acesteia.  
 
Alice se întreba ce putea fi în cutie? Acolo se afla un câine de pluș, iar la zgarda lui era atârnat un săculeț, cu un fluier și o hârtiuță pe care scria: ,, Ai grijă de el !’’  
 
Ce nu știa Alice era că acel câine chiar era unul magic! Ea avea să descopere că, la un fluierat, câinele prindea viață, ca prin minune, iar la două fluierături, acesta se făcea, la loc, un simplu cățel de pluș. Aceasta suflă o dată din fluier și câinele se transformă într-un cățeluș superb, de culoarea zăpezii, cu o zgardă din piele albastră, cu pietricele strălucitoare. Alice îl numi Rony, iar, ca prin farmec, pe medalionul de la zgardă, apăru numele lui.  
 
Din păcate pentru Alice, nu putea să aibă nici un câine sau vreun animal de companie, din cauza regulilor stricte ale mătușii Petunia. Dar norocul ei era tocmai faptul că avea fluierul fermecat, altfel, nu știu ce s-ar fi făcut. Mătușa Petunia era o femeie zgârcită, fără inimă, care făcea doar ce vrea ea. Îi ura pe toți oamenii din sat, chiar și pe copii, dar, mai presus de orice, ura animalele. Alice ajunsese în casa ei datorită faptului că părinții ei muriseră într-un accident de mașină, când fetița avea doar trei ani. Atunci, rudele fetiței hotărâră ca ea să rămână la mătușa Petunia, fiind cea mai apropiată rudă a ei, și singura care nu avea copii. Sărăcuța Alice stătea de șapte ani în casa aceea.  
 
Acum sosise vremea pentru micul dejun, iar, în timp ce Alice își mânca, ca în fiecare dimineață, omleta cu suncă, împreună cu ciocolata caldă, mătușa Petunia vorbea la telefon cu un domn, despre un voiaj la Londra. Pe fată o îngrijorară vorbele acesteia. Mătușa Petunia se hotărâse să vândă casa și să se mute definitiv.  
 
După ce mătușa Petunia termină conversația, îi spuse lui Alice:  
 
- Peste o săptămnă voi pleca la Londra, iar tu o să mergi la Casa de copii.  
 
Alice era copleșită și simțea că deodată viața ei nu mai are sens, că nu are ce căuta pe lume. Sărmana de ea… era acum singură, doar Rony îi mai era alături.  
 
Săptămâna trecu și sosi vremea să plece pentru totdeauna din casa unde a stat șapte ani. Pe drumul spre orfelinat, mătușa Petunia îi spuse:  
 
- Haide, Alice, nu fi tristă! Măcar acum o să te împrietenești cu copii... la fel de enervanți ca și tine! spuse mătușa Petunia, râzând cu răutate.  
 
Atunci, cele două văzuseră o domnișoară în fața orfelinatului, care o aștepta pe Alice. Ea avea părul negru, lung și împletit. Era scundă și tânără. O chema Andreea. Alice și-a luat rămas bun de la mătușa ei, care nu părea deloc devastată de situație.  
 
După plecarea mătușii, Andreea a condus-o pe Alice la noua ei cameră. Camera era luminoasă, mare și frumosă. Pereții erau cu tapet roz și cu flori. În partea stângă a camerei, era un birou, unde putea să-și facă temele. În dreapta camerei, era patul, cu lenjerie albă și roz. Lângă pat, era dulapul și fereastra, iar în dreptul intrării era baia. Alice era foarte încântată de camera sa. Aceasta era mai frumoasă chiar decât fosta ei cameră.  
 
După o oră, Andreea o chemă pe Alice la cină și îi arătă programul cu activitățile, orele de școală și mesele. Aceasta o duse pe fetiță în sala de mese și îi arătă unde să se așeze de acum înainte. La masă mai era o fetiță, cu părul blond, prins în coc, cu o rochiță roșie și pantofiori albi. Alice, entuziasmată că își făcu o nouă prietenă, o întrebă pe fetiță:  
 
- Bună, cum te cheamă?  
 
- Maria.  
 
- Dar pe tine?  
 
- Alice.  
 
- Încântată de cunoștință!  
 
- Și eu! Tu la ce cameră stai?  
 
- La camera 15. Dar tu?  
 
- Eu stau la camera 25.  
 
- Ok, nu vrei să vii la mine în cameră, să ne jucăm ceva?  
 
- Da, dar e frumos afară. Ninge! Nu vrei să mergem afără? Putem să facem un om de zăpadă!  
 
- Bine, dar trebuie să mergem să ne schimbăm.  
 
- Ok, îl voi lua și pe Rony!  
 
- Cine e Rony?  
 
- Rony este câinele meu, e foarte jucăuș și prietenos.  
 
- Bine! Ne vedem în jumătate de oră, în curtea din spate!  
 
- Ok!  
 
Cele două fetițe ieșiseră afară, împreună cu Rony. După ce se bătură cu bulgări de zăpadă, ele văzură o bătrânică, foarte slabă și bolnavă. Acestea, îngrijorate, merseră s-o ajute. Alice și Maria îi dădură mâncare, apă și o haină groasă. Bătrânica, drept răsplată, le dădu ce avea ea mai de preț pe lumea aceasta: o oglindă fermecată! Ea le explică ce făcea aceasta:  
 
- Oglinda aceasta vă poate îndeplini o singură dorință, dar aceasta se va îndeplini doar dacă veți crede cu adevărat în ea!  
 
După ce termină de spus, bătrâna dispăru, ca prin farmec, și le lăsă oglinda fermecată. Fetele merseră în camera Mariei și, pe rând, își puseră câte o dorință. Cu o voce timidă, Alice începu:  
 
- Îmi doresc să fiu împreună cu părinți mei, până la adânci bătrâneți...să fim toți sănătoși și fericiți!  
 
Apoi Maria:  
 
- Eu îmi doresc să am o familie care să mă iubească!  
 
Dar nu s-a întâmplat nimic!  
 
Alice începuse să plângă, iar o lacrimă căzu pe oglindă. Aceasta începu să lumineze și le trase pe fete într-o casă... unde le așteptau părinții lui Alice, lângă un brad împodobit, cu multe cadouri sub el!  
 
Dorințele fetelor se îndepliniră, iar acum Alice și Maria deveniseră surori și au trăit fericite, până la adânci bătrâneți, alături de părinții lui Alice.  
 
Timișoara, 06.01.2015 Georgiana Fati  
 
Referinţă Bibliografică:
O POVESTE DE IARNĂ / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!