Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   



O noua sansa
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Text scris de Ana Danila (15 ani) 
  
De ce intotdeauna situatiile sunt atat de neclare? De ce lucrurile care par ca trebuie sa se intample intarzie sa se arate ? De ce dragostea nu e ceva palpabil, ceva ce sa poti sa atingi, sa revendici, sa simti ca iti apartine ? Nu am raspunsuri. Am doar intrebari , scenarii, presupuneri, ipoteze, dar niciodata raspunsuri. Atunci cand, in sfarsit, tind sa cred ca am ajuns la ceva real, situatia se intoarce brusc, cu 180 de grade. Speranta?....Ce sa mai zic? Tot ma tin de ea , vorba vine, atarn de un fir de ata. Degeaba….nu ma ajuta. M-am hotarat sa il tai. In fiecare zi tai cate putin si astept sa cad in gol. Sa ma lovesc de acea podea rece, care sa imi spuna ca am revenit la realitate. Dar nu reusesc. De fiecare data cand imi revine imaginea lui in minte , mai innod o bucatica din fir. Acum nu mai stiu ce sa fac. Sunt confuza. Sa astept sa ma traga afara din putul intunecat sau sa-mi fac curaj si sa imi dau drumul ?...Dar ce sa fac ? Mi-e teama … mi-e teama ca, daca ma las, nu voi mai putea urca niciodata. 
  
Traiesc o poveste. Nu e o poveste frumoasa, dar nici una urata nu e. Are epitete, are metafore, doar ca nu e finisata…si nici nu cred ca va fi. Nu pot sa o termin, caci sunt sigura ca magia se va risipi. Atunci voi ramane pustie si singura, ca la inceput… cand eu ti-am cerut un basm, iar tu, ce mi-ai facut ? 
  
Au trecut aproape trei luni de cand atarn in gol. Sunt plictisita. Acea dorinta de a te avea, acum palpaie greu pe fundul inimii mele. Din nou simt ca vreau sa ma trezesc. Sa imi dau drumul. Dar fara sa imi dau seama, ma prind si mai strans de firul de ata. Ma sprijin pe o idee falsa, cum ca prima ninsoare va veni curand, iar atunci, cand un fulg de nea ma va atinge, voi prinde putere. Puterea de a mai rezista. Dar ratiunea mea tot sopteste, iar soaptele incep sa imi bubuie in urechi, din ce in ce mai strident : « Lasa-te pe spate, iar gravitatia isi va face treaba ! Vei ajunge jos, iar ranile nu te vor lasa sa te ridici. Nu vei simti, totusi, nimic in exterior. Curand timpul isi va face treaba, iar loviturile se vor vindeca. Atunci tu o sa te ridici, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Iti vei relua viata de unde s-a oprit in momentul in care el a aparut, iar daca il vei mai vedea pe strada, nici nu vei sti ca a existat. Veti fi din nou doi straini. Doi oameni care nu s-au intalnit niciodata. Doi oameni care nu s-au privit niciodata cu dragoste. Care nu au dansat impreuna, de parca ar fi fost singuri. Care nu au produs scantei atunci cand s-au privit. Veti fi doua persoane care, desi au fost in aceeasi camera, poate chiar fata in fata sau chiar vorbind unul cu celalat, totusi, niciodata nu au avut prilejul sa se cunoasca. » 
  
Ametesc. Peretii fantanii se invart ca un carusel. Iar eu ma izbesc de ei cu putere. E adevarat. Nu mai simt. Parca mainile mi-ar fi amortite si inclestate cu putere intr-un mod inseparabil, de sfoara. Nici loviturile nu reusesc sa le desparta. Nu am puterea de a face povestea sa se opreasca. Nu mai pot nici sa ma ridic singura la suprafata. Oare chiar voi fi blocata aici ? Cat timp ?...o luna, un an, doi…toata viata ? 
  
M-am oprit din invartit, iar ata sta iar ca la inceput. Imi sprijin capul de ea si ma pun iar sa ma gandesc. Nu stiu ce inseamna asta ! Nu stiu care parte e mai aproape. Nici nu ma preocupa asta acum. 
  
Incerc sa imi amintesc cu exactitate fiecare moment petrecut impreuna. Am impresia ca acum imi va face bine. Nu stiu cat de lucid pot gandi , lacrimile ma ineaca si ma doboara mai rapid decat frigul. S-ar putea sa fi facut febra si sa am halucinatii, caci m-am trezit dintr-odata in sala de clasa, acolo unde a inceput totul. In aceeasi zi, la aceeasi ora . Vorbeam cu prietenele mele…si atunci l-am auzit. O voce interesanta, surprinzatoare, profunda. M-am intors, din pura curiozitate, si atunci l-am vazut. In prima faza nu mi s-a parut nimic special la el. Era un baiat oarecare , destul de atragator si cu un stil ciufulit si neglijent. A iesit din sala la fel de rapid precum am intrat. Iar eu , am spus ca nu are rost sa ma mai gandesc… oricum, nu credeam ca ii voi da importanta vreodata. Dar cum se si vede treaba, m-am inselat. O imagine fugitiva a inceput sa-mi zornaie prin fata ochilor si mi-am dat seama ca eram un caz pierdut. M-am indragostit ! Dupa mult timp. Dupa multe esecuri. Dupa multe sperante false. Dupa multa tristete si singuratate. 
  
Deodata, m-am trezit intr-un scurt moment de luciditate, inapoi in fantana . A inceput ploaia. Stropii sunt mai calzi decat aerul. M-au facut sa ma simt bine. Mi-au dat o senzatie de caldura, la fel cum faceau privirile lui odata… 
  
Sunt din nou pe holurile intunecate ale scolii, imi amintesc perfect momentul ! Stau pe banca rece, din fata salii numarul unu. Stau si ascult minunata poveste de iubire, proaspat inceputa de prietena mea. Totusi, nu sunt sigura ca aud totul, pentru ca nu pot sa imi iau ochii de pe el. Sta in fata mea, in celalalt capat al holului, si, de asemenea, ma priveste. Are niste ochi frumosi, cu gene lungi, care ii lumineaza intreaga fata… Lumina ! Nu am mai vazut lumina de mult ! M-am inchis in mine, in acest loc pustiu si intunecat, in acest put nesfarsit , legata de realitate doar printr-un fir de ata. 
  
Si iar ne uitam unul la altul. El, in timp ce vorbeste cu prietenii lui , eu, in timp ce vorbesc cu ai mei. El, dintr-un capat , eu, din celalalt. Eu, dintr-o lume , el, din alta… 
  
Ploaia s-a oprit , dar apa inca curge siroaie peste mine. Incerc cu greu sa imi desprind mana de pe sfoara. Are urme rosii si taieturi insangerate, de la puterea cu care am strans de ea. Imi storc apa de pe haine, ca sa imi spal ranile. Ma doare mai rau ce simt in acest moment, decat ce am pe maini. Ma agat cu putere si incep sa ma balansez. Poate ca ata s-a ridicat sau poate ca a coborat, pentru ca observ prima oara o gaura in peretele fantanii. E destul loc pentru mine acolo. Ma leagan si mai tare, pana reusesc sa intru inauntru. Daca stau putin aplecata, incap lejer. Inca ma tin de ata. Nu vreau sa o scap, asa ca mi-o leg in jurul gleznei, in ideea ca foarte curand voi lua decizia finala. Ma arunc sau mai incerc sa ajung la suprafata. Inca foarte confuza, ma asez pe o portiune destul de rece din gaura din perete si stau cateva secunde sa reflectez. Am fixat cu privirea pamantul din fata mea. Seamana cu o foaie. Pe jos, e o piatra ascutita. Pot sa o folosesc drept creion. Asa, m-am hotarat sa fac ce stiu mai bine si sa las mostenire suferinta mea celor ce vor veni dupa mine. Nu stiu cum sa o tratez si nu stiu daca am luat decizia buna, dar ratiunea mea are dreptate. Ei, bine, aproape…e ceva ce mi-am dat seama acum… si anume ca, daca ma arunc, dupa ce imi trec ranile, voi avea o noua sansa. O sansa sa iubesc, sa urasc, sa simt si sa traiesc la maxim din nou. Asa ca m-am ridicat in picioare si m-am uitat o data in jos si o data in sus. Ceva s-a schimbat. Acum vad luminita de la capatul tunelului, dar nu sus, e jos si-mi spune ca ma cheama. M-am inapoiat in mica pestera si am scrijelit numele meu pe perete alaturi de o dedicatie : « Intotdeauna gasesti sanse sa iubesti ! ». Am lasat piatra din mana si mi-am rupt ata care ma tinea legata de trecut. M-am uitat inca o data in urma mea, am zambit si apoi m-am aruncat in gol. Nu am simtit nimic. Nu m-a durut. M-am trezit inconjurata de lumina unui asfintit si in fata mea tunelul pe care scria « Viata » si sub viata, « Realitate », iar pe peretii incaperii scria « Imaginatie ». Am dat sa ma ridic, aproape sigura de ce aveam sa fac, dar m-am uitat inca o data in jos, la podea. Atunci l-am observat. Era si el acolo. Statea intins pe spate si se uita la mine zambind. Acum stiu de ce nu ma tragea la suprafata. Era in aceeasi situatie ca mine. I-am zambit si m-am asezat la loc, in bratele lui. Cred ca, in sfarsit, am decis cu adevarat ce vreau sa fac… 
  
Timisoara, 23.11.2014 Ana Danila 
  
(clasa a IX-a SN2, Colegiul National “C.D.Loga”, Timisoara) 
  
Referinţă Bibliografică:
O noua sansa / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!