Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

LOGODNICUL MEU, FRED (Ultima parte)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După ce Nona, grăbită să își conducă musafirii, m-a lăsat singură, m-am apropiat de bibliotecă și am ales la întâmplare, o carte de versuri. Gândind că lectura îmi va dărui pacea mult râvnită, m-am abandonat ei. În van însă, căci șuvoiul gândurilor mele zbuciumate nu se liniștea. În popasul acela de fine și fragile rime, o flacără tremurătoare aducea la suprafață întrebări, îndoieli și spaime ce îmbrăcau nuanțele unei depline nefericiri. „Hai să uităm cum o floare e uitată/… Să uităm tot, o dată și încă o dată”, am citit. Fals și pretențios, așa îmi păreau că sună aceste cuvinte ce altădată îmi reînviaseră în suflet imagini luminoase.  
 
Apoi, a sunat Raoul. Mă întreba dacă l-am uitat. El și ceilalți m-au așteptat la Ortansa, să își ia la revedere. Nu mă simțeam în stare să inventez o scuză pentru absența mea, așa că schimbând vorba, am vrut să aflu dacă s-au întors cu toții, la restaurant.  
 
- Dar, bineînțeles, suntem la restaurant chiar acum!, mi-a confirmat el. A trecut Fred pe la tine? Ți-a spus că ne-am cunoscut? Bun băiat! Dorea să știe dacă mai ești la Ortansa. Ne-a povestit că ați mers împreună la o petrecere, la cineva din bloc, Nona, iar tu ai dispărut, pe neașteptate, de lângă el. De fapt, te-a sunat chiar de pe telefonul Ortansei. Cum adică, dragă, de unde știa că ești la salon? De la Ortansa, care i-a telefonat Nonei imediat ce ai urcat la tine. Ortansa era la curent cu faptul că Nona dă o petrecere și că ai fost și tu invitată. De aceea a fost uimită să te întâlnească în fața blocului, la ora aia imposibilă. Cine, în afară de Nona, ar fi putut să o lămurească de ce ai plecat de lângă Fred? Totuși, la drept vorbind, nimeni nu s-a mirat când a auzit că l-ai abandonat pe Fred. Și el te-a lăsat să îl aștepți aseară, la Universitate. Eu chiar i-am istorisit cum am ajuns să facem cunoștință. Apropos, Fred a zis ceva de niște sandale pe care le cauți. Oricum, îți spune el totul, dragă. Te las, acum. Mă duc să dansez, sunt așteptat, mai adăugă și închise telefonul.  
 
Se lumina de ziuă și cu toate acestea, zorii mi se păreau îndepărtați. Am deschis fereastra, iar lumina slabă a dimineții și zgomotul domol și firav al orașului ce zăbovea să se trezească, au cuprins odaia. Ape tulburi adusese cu sine această întâmplare. Nimic din ceea ce se petrecuse nu îmi sugera rostul ei. Nu puteam nici măcar să bănui o frântură din adevărul lucrurilor. Fred! Oare cine se ascundea în spatele acestui nume? Și ce căutase sau ce lăsase în dressing, cel ce pătrunsese în casă?  
 
În clipa următoare, am intrat în dressing. Primul meu gând a fost să văd dacă sandalele ce stârniseră toate aceste crispări în viața mea, se aflau la locul lor. Da, erau acolo unde le pusesem eu, doar că… alături de ele apăruseră și sandalele mele cele pierdute. Preocupată, am început să le studiez. Cineva îmi adusese înapoi sandalele, fără să le ia însă, pe celelalte.  
 
Chiar atunci, soneria zbârnâi timid, o dată. Ar fi trebuit să mă ridic să deschid, dar nu am făcut-o. O mână nesigură bâjbâia, încercând să vâre cheia în broască. Ușa se deschise și pași șovăitori se auziră pe parchet. Am rămas nemișcată. În fața mea apăru deodată, colegul Nonei, cel cu care dansasem la începutul petrecerii și al cărui nume nu mi-l puteam aminti. Mirarea mută, ce mi se citea pe față, văzându-l, îl făcu să spună cu sinceritate:  
 
- M-a rugat Nona să îți aduc cheile. Le-a descoperit adineauri, madame Mia, când a coborât să plece la piață. Le-ai uitat în cutia de scrisori, care era deschisă. Madame Mia le-a luat și i le-a adus Nonei. Știa că ești la petrecere.  
 
- Adineauri?, am întrebat, cu vocea gâtuită de emoție, căci eu uitasem cheile, cu mult înainte. Asta însemna că după ce îmi lăsase sandalele, necunoscutul ce pătrunsese în casă, a dus cheile înapoi. Adineauri?, am repetat eu, nedumerită.  
 
- Da. Îmi cer iertare că am intrat, dar…  
 
- Dar nu-i nimic, l-am întrerupt, bucuroasă să văd un chip ce avea pentru mine o familiaritate neutră. Îți mulțumesc! Să mergem la Nona, te însoțesc!  
 
Pe Nona, am găsit-o în pragul ușii.  
 
- Te voi ruga să mă aștepți, mi s-a adresat ea, vreau să îmi conduc oaspeții până jos.  
 
- Desigur, i-am răspuns, te aștept.  
 
În clipa aceea, m-am întors spre cel ce îmi adusese cheile:  
 
- La revedere, am rostit. O să mă scuzi că ți-am uitat numele?  
 
- Numele meu? Este neimportant. Ajunge să știi că mi se zice Farsorul. Dar, dacă îți place mai mult așa, poți să îmi spui Fred.  
 
Atât. Și o luă în jos, pe scări, după ceilalți. Tulburată de acest răspuns neașteptat, simțeam de parcă o arșiță ar fi cuprins totul, în jur. Am trecut în camera cealaltă, acum goală, și m-am așezat. Ca și cum o fantezie stupidă m-ar fi purtat pe aripile ei, în minte mi se învârteau versurile citite mai devreme: “Aşa ca o floare, ca un foc, ca un pas greşit,/ Pe întinsă, uitată zăpadă.” De ce nu oprise nimeni muzica? Aveam impresia că fiecare sunet se prefăcea în adâncul meu, într-un strigăt intens. Din penumbră, un bărbat s-a apropiat de mine. Era Fred.  
 
- Dansezi?, m-a întrebat el.  
 
- Da, i-am răspuns.  
 
Atunci, sub cerul limpede al dimineții, s-a auzit “From Sarah With Love”.  
 
 
Corina Diamanta Lupu  
 
București  
 
6 aprilie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
LOGODNICUL MEU, FRED (Ultima parte) / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1557, Anul V, 06 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!