Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

LOGODNICUL MEU, FRED (V)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Frezia albă pe care Raoul o purta în piept, ca floare de nuntă, răspândea un parfum discret. Îl priveam pe Raoul, braț la braț cu o mireasă, nevenindu-mi să cred că el era cel ce îmi ceruse doar cu câteva clipe în urmă, să îi ghicesc identitatea. Raoul, îmbrăcat în costum de ceremonie, cu cămașă albă, din mătase și papion frez, stătea acum, țanțoș, în fața mea, evident încântat că reușise să mă surprindă.  
 
- Tu?, l-am întrebat, cu stupefacție. Te-ai însurat? Ai făcut nunta în noaptea aceasta?  
 
- Nu, dragă, fii serioasă, mergi prea departe cu presupunerile, mi-a replicat Raoul. Un prieten m-a invitat la nunta lui. Uite, mireasa e lângă mine și îți poate adeveri. Henrieta, i s-a adresat el, faceți cunoștință!  
 
Bucuroasă, aceasta m-a salutat, înclinând grațios, capul.  
 
- Desigur, n-aveai cum să ghicești de ce te-am sunat aseară, după ce ne-am despărțit, a continuat Raoul. Intenționam să te invit să mă însoțești la petrecerea de la restaurant. N-am fost suficient de îndrăzneț să îți propun să vii cu mine, înainte să ne spunem la revedere, în oraș. Când am ajuns acasă, mi-am luat inima în dinți și ți-am telefonat, cu gândul că poate, vei accepta să-mi fi alături. Totuși, nu am scos o vorbă despre asta, căci m-am gândit că mă vei taxa imediat, de ridicol. Ca să nu mai vorbesc de logodnicul tău, de Fred. Nu știu cum ar fi primit el vestea că în noaptea aceasta tu te aflai cu mine, la nuntă. Până una-alta, a continuat Raoul, să uităm de Fred și să vedem cum va primi prietenul meu vestea că am fost și eu părtaș la furat mireasa! Iată un lucru la care nu se aștepta!  
 
- Dar de unde până unde ai venit cu mireasa tocmai aici, unde locuiesc eu?  
 
- Aici locuiești? Ce mică e lumea! Înseamnă că o cunoști pe doamna Mia, nu-i așa?  
 
- Sigur!, i-am confirmat. Stă ușă în ușă cu mine, madame Mia.  
 
- Atunci va fi simplu să înțelegi cum stau lucrurile. Doamna Mia este rudă îndepărtată, prin alianță, cu mireasa. Mai întâi, ne-am gândit să ascundem mireasa chiar la ea, dar apoi, ca să mai complicăm puțin situația, am hotărât să renunțăm la această idee și să ne refugiem la salonul de înfrumusețare de la parterul blocului. Ortansa, proprietara salonului, a fost bucuroasă să ne găzduiască. Puțin mai devreme, a trecut pe la Ortansa, ca să se asigure că e totul în ordine, și după aceea, pe la doamna Mia, ca să o pună în temă cu modificarea planului, un alt invitat la nuntă. Dar, ia spune-mi, a schimbat el vorba, tu ce cauți pe stradă, la ora asta?  
 
Norocul meu că tocmai atunci, Ortansa a deschis fereastra și ne-a făcut semn să intrăm! Căci altfel, nu știu ce răspuns aș fi însăilat, în așa fel încât Raoul să mă și creadă. Când ne-am îndreptat spre ușa blocului, din mașina cu care veniseră Raoul și mireasa, au mai coborât domnișoara și cavalerul de onoare și ni s-au alăturat. Raoul a făcut prezentările.  
 
- O veche cunoștință de-a mea, le-a spus el, scurt, arătând spre mine.  
 
Eram cinci, cu toții gata să îi trecem pragul, în crucea nopții, Ortansei. Raoul ne-a invitat ceremonios, înăuntru. Cum veselia era în toi, căci mireasa și nuntașii se țineau de glume pe seama mirelui, mi-am zis că nu va băga nimeni de seamă când îmi voi lua înapoi cheile, rămase în cutia de scrisori. Atâta doar că nici vorbă nu mai putea fi de chei. Acestea dispăruseră!  
 
Nu-mi făceam griji că nu voi avea cum să pătrund în casă. În mare secret, păstram ascunse în spatele geamului ce acoperea o minusculă firidă ornamentală săpată în zid, chiar lângă apartamentul meu, un alt rând de chei. Întrebarea ce mă chinuia era însă, cine trecuse între timp, prin holul blocului și le luase?  
 
Ortansa ne aștepta.  
 
- Asta zic și eu, surpriză!, a exclamat ea, dând cu ochii de mine. Ai fost și tu la restaurant?  
 
- Sigur, dragă, i-a replicat Raoul, venindu-mi în ajutor. Haide, Ortansa, nu mai lungi vorba, tu nu știi că nu-i frumos să ții mireasa pe palier? După tine, Henrieta!  
 
I-am lăsat la Ortansa și sub un pretext oarecare, mi-am cerut scuze și am urcat la mine. Am scos cheile de la locul lor, am intrat și apoi, am încuiat ușa. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific telefonul: nici un apel pierdut. L-am luat cu mine și m-am dus în baie, să îmi refac machiajul.  
 
La lumina dată de becul de la oglinda de fardat, contururile obiectelor păreau că palpită, neclare. Am ales unul câte unul, fardurile. Când le-am avut pe toate la îndemână, am tras mai aproape suportul extensibil pe care era prinsă oglinda și am înclinat-o, în așa fel încât să îmi pot vedea bine, chipul. Am început să îmi întind culoarea pe pleoape. Privirea mea, lipsită de strălucire după oboseala acelei nopți, nu reușea să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un gest mecanic, am dus pensula cu fard, spre ochi. Însă mâna a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci telefonul m-a anunțat că primisem un mesaj. Înainte să îl deschid, am simtit cum neliniștea mea ia proporții insuportabile, de parcă m-aș fi aflat la un pas de o catastrofă. Aproape înspăimântată, am citit:  
 
“Știi ce am visat? Că te aflai la o nuntă și ai fost cea care a prins buchetul miresei. F.”  
 
Corina Diamanta Lupu  
 
București  
 
11 decembrie 2014  
 
Referinţă Bibliografică:
LOGODNICUL MEU, FRED (V) / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1441, Anul IV, 11 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!