CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Foileton >  


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

LOGODNICUL MEU, FRED (Partea a doua)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

- Te-am confundat, îmi pare rău…, am bâiguit eu, încercând să repar greşeala.  

- Nu-i nimic, mi-a răspuns necunoscutul. Aşteptai pe cineva?  

- Da, pe Fred. Cum să-ţi explic?, am continuat eu, observându-i nedumerirea. Mi s-a părut pentru un moment, că eşti Fred. Fred este logodnicul meu.  

Nu ştiam dacă sunase a adevăr ceea ce spusesem, dar… nu mai conta.  

- M-ai luat drept logodnicul tău? Semăn cu el?!, s-a mirat acesta.  

- Oarecum… Da, semeni puţin.  

- Logodnicului tău îi place să te lase să aştepţi?  

Am ridicat din umeri, fără să răspund.  

- De data aceasta nu te-a anunţat că şi-a schimbat planul, nu-i aşa?  

- Se pare că nu.  

- Atunci, fiindcă tot s-a întâmplat că ne-am întâlnit, a spus el, sper să nu fiu caraghios, dacă te rog să îmi dai voie să te conduc până acasă. Nu te cunosc decât de câteva minute şi de aceea, nu am idee ce e în sufletul tău, acum, că Fred nu vine. Totuşi, bănuiesc că seara aceasta ar trece mai uşor pentru tine, cu cineva alături. Accepţi?  

- Desigur, i-am răspuns.  

- Mă cheamă Raoul.  

Am luat-o împreună, înspre strada Câmpineanu. Tremuram de indignare şi de emoţie, la gândul celor petrecute, şi în acelaşi timp, mă căzneam să port o discuţie firească şi netedă cu noul meu tovarăş de drum. Prin minte mi se perindau tot felul de presupuneri. Nu pricepeam cine îmi făcuse această farsă şi de ce îmi lipsise tăria să omit mesajul primit? De ce mă încăpăţânasem să cred că primisem un răspuns neaşteptat, când de fapt, totul nu era decât o glumă stridentă? Încercam să recompun faptele, aşa cum se petrecuseră. Mai întâi, de ce părăsisem atelierul de reparaţii încălţăminte, fără să verific ce iau cu mine? Şi apoi, ce mă împiedicase să caut în acea pungă, în care se aflau sandalele, imediat ce sosisem acasă?  

Iată cu ce mă alesesem acum! Singurul eveniment fericit în toată această situaţie tulbure, părea a fi cunoştinţa cu Raoul. Vesel, acesta povestea generalităţi, apoi amintiri din anii de studenţie, râdea şi îşi imagina poate, că îmi aduce prin verva lui, mângâiere de dezastrul petrecut. Căci, aşa cred că vedea el fapta lui Fred. Apreciam strădaniile sale, însă indiferent de câtă laşitate aş fi dat dovadă, eram hotărâtă nu îi spun adevărul. Raoul era, deocamdată, un străin şi nu avea nici un rost să îi fac destăinuiri. În plus, ce ar fi gândit acesta despre mine, aflând că inventasem pe loc, povestea cu logodnicul?  

Ajunşi la Piaţa Romană, ne-am oprit în staţia de autobuz. I-am mulţumit lui Raoul că mă însoţise. Îmi dădeam seama că îşi dorea să nu ne fi despărţit aşa de repede. Impresia pe care mi-o lăsă era că nu ştia cum să lămurească situaţia. Am mai stat puţin de vorbă şi într-un final, am făcut schimb de numere de telefon şi am hotărât să ne revedem. M-am urcat în autobuz. Tot ce mi se întâmplase mă sensibilizase şi mă înspăimântase, totodată. Era o taină pe care nu ştiam cum să o desluşesc. Acum, că rămăsesem singură, am început iarăşi, să reflectez la această seară. Totuşi, ceva lipsea, ceva era altfel decât ar fi trebuit, ceva nu avea logică. Şi totul îmi aducea foarte multă tristeţe şi suferinţă.  

Obosită, am coborât din autobuz şi m-am îndreptat spre casă. În timp ce mergeam, am auzit telefonul mobil. L-am scos din buzunar şi am privit ecranul. Mă apela Raoul.  

- Alo?, a spus el. Eşti acasă?  

- Aproape, i-am răspuns eu. Mai am puţin şi ajung.  

- Am vrut doar să ştiu dacă este totul aşa cum trebuie.  

- Îţi mulţumesc, nu are ce să nu fie în regulă.  

- Bine, atunci, noapte bună.  

- Noapte bună.  

Am intrat în bloc şi am chemat liftul. Ce drăguţ din partea lui Raoul, mi-am zis, să îmi dea telefon! Ce grijuliu s-a arătat faţă de mine! Ajunsă la etajul unde locuiam, am deschis uşa de la lift şi am căutat în poşetă, cheia. Dintr-o dată, telefonul a început să sune. Oare ce mai voia acum, Raoul, că îmi telefona din nou? Precis că a uitat să îmi spună ceva. Sper să nu ajung într-o zi, după ce îl voi cunoaşte mai bine, la concluzia că nu este nici drăguţ şi nici grijuliu, ci doar că mă exasperează cu insistenţa lui! Distrată şi totodată, încredinţată că era Raoul, în loc să văd mai întâi, de la cine venea apelul, am răspuns.  

- Alo?  

La telefon, o voce necunoscută, de femeie, m-a întrebat, pe un ton înţepenit:  

- Ai aşteptat mult, în seara aceasta, la ceas, la Universitate?  

* * *  

 

Corina Diamanta Lupu  

Bucureşti  

14 octombrie 2014  

 

Referinţă Bibliografică:
LOGODNICUL MEU, FRED (Partea a doua) / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!