Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

6 ianuarie 1986, seara. Un ger de minus 15 grade, nămeţi ce îţi trezeau regretul că te încumetasei să ieşi din casă, străzile luminate doar de lună, eu, singură, preocupată să mă văd cât mai repede la magazinul de poşete... În sfârşit, iată-mă la magazin.  

În vitrină, totul schimbat: dacă poşetele expuse până atunci arătau ca şi cum ar fi fost croite după acelaşi calapod, adică atractive şi interesante, dar gândite să acopere oarecum, o necesitate, cele de acum surprindeau prin lux, fiind complicat de simplu alcătuite. În mijlocul lor, luminată de un bec aşezat lateral, trona o minaudiere: cu închizătoare şi rame metalice aurii şi feţele din goblen, închipuind un mănunchi de panseluţe mov, pe un fond crem. Visul meu se împlinise! Ceea ce căutam de atâta timp se afla chiar în faţa mea! Neliniştile mele aveau să ia sfârşit! Eram în extaz şi mi se tăia respiraţia! Îmi tremura mâna când am apăsat clanţa, pentru a intra în magazin.  

Clinchetul unui clopoţel ce s-a auzit când am deschis uşa, mi-a anunţat prezenţa. Cu toate acestea, înăuntru nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poşetele. Apoi, am stat nemişcată. Minutele se scurgeau unul după altul şi eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poşetele. Liniştea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunţ şi să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în perete, mascată de o draperie roşie de catifea, lungă până în pământ. Într-un final, când începusem să simt că îndelunga aşteptare mă apropiase de epuizare, draperia de catifea s-a dat la o parte, lăsând să se vadă scările ce duceau la etaj. În faţa mea stătea un bărbat cam la 45 de ani, cu părul coliliu aranajat într-o frizură impecabilă, îmbrăcat în stilul sport elegant.  

- Bună seara, mi s-a adresat, indiferent. Ce doriţi?

- Bună seara, i-am răspuns, fericită că în sfârşit, mă luase cineva în seamă. Aş vrea să ştiu cât costă poşetele din vitrină.  

Amabil şi glacial, acesta a început să risipească mirajul şi splendoarea pe care eu le imaginasem în jurul acelor poşete. Toate erau aduse din Occident şi aveau preţuri ce depăşeau cu mult posibilităţile oricui de a le cumpăra, nu doar pe ale mele. Ceva din farmecul fiecărei poşete dispărea, atunci când auzeam câţi bani face. Mă simţeam puţin nenorocită şi parcă torturată de cuvintele rostite de acel negustor. Fără să îmi dau seama, am băgat mâna în buzunarul canadienei şi am început să mă joc cu o monedă de cinci lei, rămasă acolo cine ştie de când.  

- Şi aceasta?, am întrebat arătând spre poşeta cea mai importantă pentru mine.  

Aceasta era desigur, cea mai scumpă. Venise chiar din Franţa. Şi din cauza asta costa patru mii de lei. Şi domnul îmi dădea toate amănuntele. Iar eu trebuia să înţeleg valoarea adevărată a unei minaudiere. Fără ştiu de ce, ascultându-l, mă simţeam nesigură şi puţin vinovată că mă aflam acolo şi parcă aş fi vrut să dispar, căci ceva mi se părea monstruos şi în acelaşi timp, fantastic în toată întâmplarea aceasta şi ... Clinchetul monedei de cinci lei, ce aterizase direct pe mozaicul de pe jos, când scosesem mâna din buzunar, m-a trezit la realitate şi i-a întrerupt discursul.  

Privirile noastre s-au îndreptat către moneda ce alunecase la picioarele lui. Domnul s-a aplecat, a ridicat calm, moneda şi mi-a aşezat-o în palma deschisă. Apoi, cu un gest ce semăna cu o mângâiere, mi-a închis degetele asupra ei şi m-a întrebat, cu o uitătură iscoditoare:  

- Întotdeauna eşti aşa de sinceră?  

Un sentiment de revoltă s-a iscat în mine. Înţelegeam enormitatea situaţiei. Perindările mele pe la magazin, minutele petrecute în faţa vitrinei, drumul acesta în noapte, totul semăna cu o cursă din care în sfârşit, mă oprisem. De ce provocasem acest eveniment şi prin ce putere a gândului şi a emoţiei izvodisem apariţia unei minaudiere în acea vitrină? De câte ori mă privise acel bărbat, dând târcoale vitrinei? Poate că ieşise în uşa magazinului, urmărindu-mă până dispăream? Ce gândise pe când mă observase fără ca eu să ştiu? Ce răbdare avusese să aştepte acest moment şi cum de putuse să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păşi în magazin? De ce se înnoia atât de des acea vitrină şi unde dispăreau poşetele? Le cumpăra cineva? Cine avea aşa de mulţi bani încât să îi cheltuiască pe astfel de poşete?  

- Întotdeauna eşti aşa de sinceră?, a insistat el, repetând întrebarea.  

Fără să îi răspund, mi-am luat la revedere şi am părăsit magazinul. Am mers încet până în capătul străzii, iar apoi, pentru că el nu mă mai putea vedea, am grăbit pasul, în ciuda zăpezii şi a întunericului. Când am ajuns în bulevard, m-am uitat la ceas. Trecuseră două ore de când plecasem de la cursuri.  

Iată adevărul în detaliu, aşa cum îl voi păstra mereu în amintire, atunci când încerc să găsesc explicaţii pentru ceea ce s-a întâmplat. Ştiu acum că erau inofensive dorinţa şi preocuparea mea de a păstra legătura între mine şi acel magazin, iar o despărţire cât vacanţa de iarnă care tocmai se încheiase, mă făcea să vreau cu frenezie să revin acolo. Nu exista nici cea mai neînsemnată nepotrivire între poşetele expuse la magazinul pe care îl descoperisem din întâmplare, şi nevoia mea de spontaneitate şi de frumos. Încă mai păstrez în suflet această nevoie şi de aceea, în serile calde de sfârşit de august, mă gândesc mai mult ca oricând la o minaudiere. Aceasta înfăţişează un băiat în picioarele goale, pescuind într-o atitudine meditativă. Micul pescar poartă pantaloni bufanţi până la genunchi, bluză cu platcă şi pălărie canotier şi duce cu el un mister simplu şi straniu. Acela al unei bagatele costisitoare, pe care eu făcusem tot posibilul să o cumpăr cu o monedă de cinci lei, pe când urma să împlinesc douăzeci de ani.  

Corina Diamanta Lupu
Bucureşti
30 iulie 2014
 

Referinţă Bibliografică:
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1307, Anul IV, 30 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!