Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Agonia Uniunii Europene (volumul 2) În loc de introducere - O scrisoare pentru Raluca-Crina Florescu (partea a doua)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Foto: Soarele Atlanţilor din Carpaţi (şablon din carton, pentru Geneza II, lemn de nuc, aflată în colecţie la Biblioteca Univerisităţii “Transilvania” în Braşov. Procesare imagine R-C. Florescu)  
 
“Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii”  
 
(Nichita Stănescu)  
 
Dragă prietenă,  
 
O zi bună să-ţi dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!  
 
Continui cu partea a doua a scrisorii, din 19 iunie 2014, în legătură cu cartea noastră.  
 
Acest eseu geopolitic, continuat şi dezvoltat şi pe alte teme cum ar fi partea juridică şi economică, tradus apoi în italiană, spaniolă, franceză, germană şi engleză, publicat în coautorat sau chiar cvadriautorat, într-o carte“semnal” (într-o expunere de maxim 600 de pagini, în cinci volume), trimis cu o dedicaţie specială (semnată de toţi susţinătorii acestui proiect european) la 8-16-32-64 de personalităţi din marile Familii Regale şi din elita politică şi intelectuală europeană şi mondială, şi editat apoi în cel puţin un milion de exemplare în Europa, ar putea să ne lecuiască de toate nevrozele, de toate spaimele, de toate diviziunile existente şi de toate conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni.  
 
În Italia lui Giordano Bruno, în Franţa lui Descartes, în Anglia elisabetană (era să zic în Anglia lui John Milton), nu ştiu dacă şi în America lui Amerigo Vespucci, exista obiceiul ca destinatarul dedicaţiei să plătească cheltuielile de tipărire a cărţilor.  
 
Acum o întrebare gravă şi serioasă: se vor găsi oare şi la noi, în Europa, 8-16-32-64 de personalităţi din elita mondială şi intelectuală, printre cei peste cinci sute de milioane de europeni din UE (locul trei în lume, după China şi India) ca să ne citească cartea, la început chiar şi în ediţie digitală, apoi să ne tipărească Agonia Europei măcar în o sută de mii de exemplare, ca să putem trezii şi alte conştiinţe planetare?  
 
Intuiesc că, dacă nu vom găsi editori speciali în Europa, în mod sigur vom găsi prin ambasade patru-opt personalităţi culturale din elita diplomaţiei, ca să publicăm acest eseu geopolitic în BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) în cel puţin un milion de exemplare în fiecare din aceste ţări. Asta pentru că e absolut necesar să ştie întreaga civilizaţie globală ce se întâmplă în Europa.  
 
Consider că este foarte important să publicăm împreună, în coautorat sau chiar în cvadriautorat, eseul Agonia Uniunii Europene – O sută de ani de război sub sabia psihotronică (1914-2014). O carte de care avem nevoie. O carte, chiar şi în ediţie digitală, pe care cititorul o aşteaptă. Cu atât mai mult cu cât este trecută prin filtru a două generaţii (generaţia optzecistă şi generaţia douămiistă), una care pune în dezbatere publică ideile şi teoriile lumii unipolare, bipolare şi multipolare, cealaltă care le mixează şi le energizează cu ştiinţa viului, cu “medicina informaţională”, prin ecuaţia puterii“soft and hard”.  
 
Şi de ce nu poate chiar să construim împreună la un moment dat Oraşul Sacru – Atlantisul – Oraşul Coroanelor din Terra Mirabilis. Sau măcar câteva oraşe-stat care să aibe la temelie o Comunitate autosustenabilă – de sine stătătoare, extinsă în toată Europa şi apoi la nivel social planetar - aşa cum afirmi atât de frumos în proiectul tău:“TERRA MIRABILIS HABITAT - PROCESSIO PER CONVERSIO - Ediţia Solară - Prietenii aurice şi proteice în arta şi în ştiinţă: un spaţiu de suflet al geniilor trezirii redat în habitatul teren, locul unde ne vom recunoaşte uniunea, măreţia şi arta de a trăi”  
 
În centrul căreia – mai adaug eu - va fi amplasat Oraşul sacru, “oraşul-navă”, cu o“grădină cu statui” având forma Stelei arzătoare cu opt raze (cu opt intrări şi nouă ieşiri, din centru căruia se poate“teleporta fotonic”, dus-întors, pe staţia majoră Sfântul Soare; oraşul-fort capabil să ofere refugiu pentru 20.000 de oameni solari), un Templu al Dragostei, al Meditaţiei, al Contemplării şi al Eliberării (TDMCE) - mult visat de C. Brâncuşi, cu un ashram octogonal (un“herzob lenticular”).  
 
Va fi o construcţie transcendentală, insensibilă la războiul informaţional, expresia strategiei de securitate naţională şi europeană, care să aibe în ea o democraţie directă, accelerată, o economie distributistă egală pentru toate popoarele, forţă politică, diplomaţie şi cultură autentică, despre care am scris în câteva scrisori de tranziţie cum va fi realizată“geometria secretă” a acetui templu solar, importanţa şi scopul, unde să practicăm împreună o formă de meditaţie transcendentală – o formă de ascensiune celestă cu n-dimensiuni prin Cerul Cristalin, aşa cum practica I.P. Culianu, pentru ca să putem construi împreună la început această“Cetate virtuală europeană”, în care să ne răscumpărăm cunoaşterea prin reflecţie şi revelaţie şi să ne regăsim apoi viitorul în marea familie a Statelor Unite ale Europei.  
 
Dimensiunea a 4 a, când e corectă înţeleasă, înseamnă timpul adăugat ontologic celor trei dimensiuni tradiţionale (existente în orice obiecte ideale de artă şi Idei mari precum Infinitul, Eternitatea, Adevărul Creaţiei, Legea sacră a Dragostea şi Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii.)  
* * *  
Aşadar, adaug la această propunere de carte“semnal” publicul urmărit, obiectul şi importanţa cărţii, din care va trebui să scriem Introducerea cărţii, atunci când o vom tipări şi publica în coautorat. Şi o prefaţă, pe care cel mai bine ar putea să o scrie Prof. Dr. Traian D. Stănciulescu.  
 
(Traian-Dinorel Stănciulescu este o mare personalitate în lumea ştiinţei şi culturii româneşti, a publicat peste 250 de articole şi studii în volume şi reviste de specialitate din ţară şi străinătate, şi a semnat peste 20 de cărţi de ştiinţă şi artă, printre care O cale a raţiunii către Dumnezeu? (1990); Viaţa înaintea vieţii? (1991); Performantica (1996); Tratat de creatologie (1998); Introducere în filozofia creaţiei umane (1999): Metamorfozele luminii: Biofotonica, ştiinţă a complexităţii (două volume (2001); Introducere în teoria “laserilor biofotonci” (două volume,2001); Fundamentele biofotonicii ale conştiinţei (volumul 3, 2003); Terapia prin lumină, Semiotica iubirii, Duhovnicul de taină, Vestimentaţie biofotonică, etc.)  
 
PUBLICUL URMĂRIT: Cartea “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani de război sub sabia psihotronică” se va adresa celui mai larg public posibil cu o curiozitate intelectuală, cu oarece interes pentru Arta-transformării PP-EFB*, ştiinţa cognitivă, istorie, geopolitică, transformarea cuantică şi teoria ciocnirilor dintre culturi şi civilizaţii, dezvăluind secretele celor trei cercuri de putere şi “teoriile” care conduc lumea: lumea unipolară, bipolară şi multipolară.  
 
OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA CĂRŢII: Cartea ar arăta felul cum cele trei “teorii”care conduc lumea, teoria lumii unipolară, bipolară şi multipolară pe care le asociem cu comunitatea modernă – cum ar fi cele trei Cercuri de putere (Marele Cerc, Cercul Funcţiunilor şi Cercul Interior) şi lipsa de centralitate a Pământului în sistem, pe axă şi pe “scara creaturală” (Stâlpul Central & Raţiunea) – sunt produsul speculaţiilor teologice, ştiinţifice şi geopolitice ale câtorva generaţii de teologi, oameni de ştiinţă, politicieni şi gânditori nominalişti: Toma d’Aquino, Nicolaus Copernicus, Galileo Galilei, Descartes, Kant, Hegel, Marx, Nietzsche, A. Einstein, Heidegger, Samuel Huntington, Z. Brezezinski, Henry Kissinger, Hillary Clinton, Victoria Nuland, Alina Mungiu Pippidi şi alţii.  
 
Aceasta înseamnă că aceşti teologi,“maeştri gânditori”, savanţi, politicieni şi experţi în geopolitică nu ar fi conceput niciodată universul nostru heliocentric şi nu ar fi inventat niciodată teoria cardiocentrică a circulaţiei sângelui prin lumile unipolare, bipolare şi multipolare (adică războiul prin glod şi sânge), şi nici un sistem teologic (Summa Theologiae) nu ar fi fost inventat dacă nu ar fi cunoscut mai întâi Teoria de oscilaţie a Soarelui care sprijină Pământul, viziunile celor trei suflete (divine, raţionale şi moarte) şi metafizica renascentistă a Luminii şi Soarelui aflate în centru vieţii cosmice.  
 
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că ştiinţa în Grecia antică era o teorie. Şi numai epoca noastră modernă a transformat teoria – adică “preştiinţa divină” din Grecia antică într-un“sistem”. Consecinţele sunt însă incalculabile, dacă nu vom şti să facem diferenţa între“teorie” şi “sistem” şi anume că teoria are baza sa de sprijin în afara ei, adică dincolo de "spaţiul sublunar" (în oscilaţia Soarelui), şi sistemul se fondează exclusiv pe construcţia lui interioară (adică pe razele nefaste de Lună).  
 
Aceasta înseamnă că istoria politică şi filozofia civilizaţiei occidentale nu e decât o notă de subsol la Platon, ceea ce e totuna cu a afirma că Platon a fost acela care, prin opera lui filozofică şi politică, precum Republica (“Republicile”), sau“Republica interioară” unde ne-a oferit “un tip ideal de om”, a formulat cel mai bine întreaga cultura occidentală. Iar noi am falsificat, şi ştiinţa, şi filozofia, şi politica.  
 
Pentru că, aşa cum afirmă filozoful Constantin Noica în Cuvântul prevenitor la prima traducere integrală a Republicii lui Platon – vai, către sfârşitul veacului al XX-lea abia – “Platon nu-şi propune în dialogurile din Rebublica să ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om şi de cetate eternă”.  
 
Şi totuşi, Pământul se învârte şi pentru că aşa vrem noi, oamenii de la zei, descendenţi din Zeii Cei Mari de la Dunăre şi din Atlanţii din “fortăreaţa carpatică”! Chiar dacă uni oameni trăiesc în glod, alţii în sânge, iar “ceilalţi” oameni în“glod şi sânge”. Şi doar 0,001% din oameni trăiesc pe un“loc fără de loc” într-un “topos atops”, pe o “scară creaturală” a fiinţei de lumină care merge de la exces la neant*, (vezi Coloana prizonierelor neantului divin - stejar bătrân, 1990), pentru a schimba sensul forţei pe axă. Astfel apare pentru prima dată în istorie contemporană conflictul sacru dintre “spaţiu” şi “loc”, conflict cu adânci rădăcini în filozofia românească.  
 
Pentru creatorii de Coloane infinite şi pentru creatorii lumii noi prin Arta-transformării PP-EFB*, o caracteristică a acestei fiinţe de lumină este să aparţină unui loc şi să se afle totuşi în alt loc; adică, în cer şi pe pământ în acelaşi timp; în bună măsură, asta suntem noi, Atlanţii din Carpaţi, fiinţe umane solare: exilaţi dintr-un tărâm mai înalt într-unul inferior. Pentru a şti lucrul acesta, trebuie să cunoşti“transformarea cuantică” prin Arta-transformării, teleportarea fotonică şi solară de pe Pământ în staţia majoră Sfântul Soare şi retur, şi să iubeşti Adevărul Creaţiei, alternativă la istoria ideilor şi credinţelor religioase.  
 
(În articolul“România eternă, Israelul şi Grădina Maicii Domnului” şi în partea a şasea a eseului Agonia UE, articole publicate pe revista Confluenţe literare, am încercat să explic cum are loc acest conflict sacru între“spaţiu”şi“loc”, pe un“loc fără de loc” într-un “topos atopos”).  
 
Însă, cea mai gravă eroare a lui Samuel Huntington (cel care a inventat “teoria ciocnirilor dintre culturi şi civilizaţii”) constă în faptul că a dat curs acestor ciocniri între curgerea“puterii hard” - care reprezintă puterea civilizaţiei globale aflată la nivelul de comanda informaţional-energetic, susţinută de o singură forţă economică şi militară mondială, a cărei realitate materială se impune printr-o globalizare forţată a lucrurilor ca un fenomen malefic, creat artificial, nu natural, de aceea nu mai poate fi controlat sau prevăzut de oameni - şi “puterea soft” a celor şapte (opt) civilizaţii care generează puterea curgerii, prin evoluţia naturală a popoarelor în ştiinţa viului, dar care poate să facă ca toate cele 193 de state din ONU să îşi dorească această evoluţie naturală, prin apeluri la tradiţia şi cultura lor şi la aceste opt (nouă) civilizaţii: minoică, sinică, japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană şi africană.  
 
Există însă cea de-a zecea civilizaţie din vechea Europă, matriarhală şi solară, a Atlanţilor din Carpaţi, care poate să asimileze toate culturile şi civilizaţiile care se identifică cu popoarele solare. Aceasta ar fi soluţia noastră, pentru salvarea civilizaţiei globale şi a planetei Terra Mirabilis (despre care am scris în mai multe scrisori de tranziţie).  
 
La polul opus, există civilizaţia Lemuriană care aproximează că cicnirea celor opt (nouă) civilizaţii ar fi o ciocnire a culturilor care, în zonele de impact dintre lumea creştină (ortodoxă) şi lumea musulmană a arabilor în special, s-ar putea transforma în conflicte majore ale căror origini datează de la apariţia Marilor Zeiţe, a religiilor matriarhale şi a celor două mari civilizaţii preistorice: lemuriană, atlanteeană şi postatlanteeană .  
 
Conflictele majore ar consta acum nu atât în acceptarea globalizării sau a sistemului multicivilizaţional şi multicultural, ci în acceptarea mişcării orbitelor planetare nu de către demoni sublunari ci de îngerii solari (de“inteligenţelor separate ale grecilor şi Atlanţilor din Carpaţi”), şi apariţia unei noi religii civile prin nuclee de Culturi matrifocale şi matrilocale paşnice din vechea Europă de 44.000 de ani şi împărţirea lumii în zone şi state solare şi zone şi state lunare (Statele Unite & UE şi Rusia).  
 
După părerea mea, pentru a opri războiul nuclear şi a linişti spritele războinice încinse la maxim, avem două alternative: introducem în lume energia liberă şi noile tehnologii solare, sau împărţim iarăşi lumea în zone solare şi zone lunare: în zona solară centrală a Europei, care aparţine celor zece triburi din cele zece ţări şi regate Atlante, descendente din Zeii Cei Mari de la Dunăre şi din “fortăreaţa carpatică”; şi în zona lunară, extraeuropeană, care aparţine celor douăsprezece triburi ale evreilor aşchenazy, descendenţi din semizei, dintr-un “spirit contrafăcut” gnostic, provenit din viciile arhonţilor cosmici lunari. Excepţie fac, cred eu, doar evreii sefarzi care aparţin tot de cele zece triburi ale Atlanţilor din Carpaţi.  
 
Însă, fără o rigoare ştiinţifică şi o bază de date genetice care să ne identifice codul numeric al mărcii genetice a popoarele cu predilecţii solare (“codul 666” atestat în Biblie şi pe piatra de marmură de la Tomis) şi a popoarele lunare (probabil, codul “664”), nimeni nu ar recunoaşte azi că, aproximativ opt state aşa-zis “bogate” (G8) care se consideră solare sunt de fapt lunare, iar ţările sărace (vreo 185) care sunt considerate lunare sunt de fapt solare.  
 
Există, aşa cum spuneam, foarte mulţi oameni fără destin, fiinţe de lumină cu sufletele însângerate, sfâşiate de hienele existenţiale, şi printre aceşti oameni există“bestii triumfătoare” care trăiesc ca“în sânul lui Adam”, în locuri profane.  
 
Există în acelaşi timp peste tot în lume oamenii de la zei, oameni creştini şi popoare creştine şi solare care trăiesc în locuri sacre de mii de ani, iar“puterea hard” guvernează prin crearea conflictului dintre sacru şi profan, dintre“spaţiu” şi “loc”, pe un “loc fără de loc” într-un “toposul atopos”.  
 
Aşa cum spuneam la începutul articolului, puterea soft este putere doar atunci când este bazată pe fenomenul hard. Astfel,“puterea hard” guvernează peste Restul lumii (185 de state) deoarece acestea sunt fluide, deoarece sunt forţate să emigreze din motive economice, adică să curgă “sânge proaspăt”care e“capitalul străin” (să ne ferim să uităm asta vreodată!) – să curgă“sânge proaspăt” şi “capital străin” într-una într-un amestec de foc, gheaţă, pământ, apă, glod şi sânge, printre fiare vechi, beton şi sticlă, forţate şi bombardate prin tot felul de războaie genocidare, cutremure şi tsunami, de un fel de“guvern mondial” din umbră, care reprezintă fanatismul unui stat global (“statul leviatan” - “Republica Universală”) - de a face ca restul popoarelor să îşi dorească ceea ce“străinul trimis” doreşte în ţara respectivă, prin apeluri repetate la cultura sa, la “patentul” (modelul) său, la ideologia şi la“Programul Terra PIG5”, al Lor.  
 
Aşa cum fac acum apeluri disperate statul Israel, Statele Unite şi Rusia, care prin“teoria lumii unipolare, bipolare şi multipolare” ne propun crearea frontului unic al Uscatului contra Mării, sau al Mării contra Uscatului. Aceasta este însă o aberaţie, să creezi un conflic între pământ şi apă, când tu nu cunoşti sistemul solar heliocentric şi teoria de oscilaţie a Soarelui care sprijină Pământul sau măcar formula “Oceanului de eter-aer-foc-apă” ce înconjoară Pământul.  
 
E ca şi cum ai vrea să ieşi prin Centura de foc a Pământului, să călătoreşti pe Lună sau pe Marte cu bilet de plecare fără întoarcere, când, de fapt, ai în spate şapte miliarde de oameni care aşteaptă soluţii de supraveţuire, pe un pământ rămas fără centru, iar în cer suntem deja într-un război al focului stelar (într-un “Război al stelelor” preconizat de ex-preşedintele R. Regan încă din ‘81). Căci suntem orbi şi nu vedem că trăim deja toţi cu viii şi cu morţii laolaltă, într-o “tragedie fără morţi”, care va avea un final apolinic, dacă nu ştiaţi asta.  
 
Însemnătatea teoretică a acestei analize istorice este că imaginea universului nostru tehnologic nu a fost modificată de evoluţia naturală a popoarelor în ştiinţei viului, ci doar de ştiinţa morţii, prin cultul morţii şi speculaţii teologice şi geopolitice. Iar ştiinţa morţii, teologia şi geopolitica sunt inextricabil legate (prin castrarea imaginaţiei umane, printr-un controlul total al minţii) de această politică mondială de Depopulare Globale - de care organele juridice naţionale şi internaţionale nu au voie să se atingă, deoarece acestea sunt prerogative de securitate globală, nu-i aşa?  
 
În concluzii, analiza oricărei evoluţii pe“scara creaturală”, şi pe axă – de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin până în Cerul Empireu şi de acolo până în staţia majoră Sfântul Soare – indică faptul că evoluţia noastră spirituală a fost greşită de la apariţia ultimului profet, pe linie creştin-monoteistă, Mahomed, greşită deci de 1444 de ani (570-2014). După părerea mea, au existat doar câteva perioade solare şi intervale de timp foarte scurte când călătoriile în alte lumi au fost posibile:  
 
Enumăr doar cinci perioade şi intervale de timp pe care le cunosc eu (poate că există şi altele pe care nu le cunosc încă):  
 
1. Perioada profetului Mahomed (570-632), din care doar 17 ani (615-632) a primit viziuni şi revelaţii auditive într-o grotă de lângă Mecca şi a fost purtat la cer de arhanghelul Gabriel. Una din revelaţii, revocată mai târziu şi atribuită Diavolului, rezervă unui grup de trei zeiţe locale rolul de mijlocitoare pe lângă Allah. Mahomed a murit în 632 la Medina, fără să lase un moştenitor masculin;  
 
2. Perioada stareţului calabrez Gioacchino da Fiore (1135-1202), acesta a primit, tot revelaţie “prin vis”, către anul 1155 de la Sfânta Mamă a lui Dumnezeu şi de la Sfânta Fecioară revelaţiile divine şi viziunile libertăţii, egalităţii şi demnităţii umane.  
 
M. Eliade a scris ceva foarte interesant despre stareţul calabrez, în articolul “Renaştere şi prerenaştere”, din 1935. Citez doar un scurt fragment: “Gioacchino a încercat să expună acest “om nou” prin datele Trinităţii şi anume că, omenirea va trebui să treacă prin trei stări, prin trei“Veacuri”. În“Veacul” Vechiului testament, Dumnezeu Tatăl se descoperise omului; de aici frica, trăsătura caracteristică religiozităţii idaice. În “Veacul” Noului Testament s-a descoperit Iisus, Dumnezeu-Fiul; de aici credinţa. În“Veacul” ce vine, Sfântul Duh se va revela direct omului; de aceea această va fi veacul “iubirii”. La început a fost vremea servilor, apoi a fiilor;“Veacul” aşteptat nu va cunoaşte decât“prieteni” (oamenii vor fi, deci,“egali” şi onorabil; va exista o singură demnitate umană, care va permite tutoror să fie egali, şi să se iubească” (M. Eliade despre Giocchino, în “Renaştere şi prerenaştere”, editura “Roza Vânturilor”, 1990, pag 143)  
 
Ei, bine, aici intervine cenzura; şi în “Veacul” lui Gioacchino şi, probabil, şi în“veacul” lui M. Eliade. Pentru că, dacă Sfântul Duh se va revela direct omului prin “iubire”, aceasta nu poate veni decât prin Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu (Mama celor Vii, al treilea eon din Ogdoadă).  
 
Cum se explică altfel decât prin cenzură faptul că, din peste o sută de apocalipse (mojoritate evreieşti) “prin chemare” sau “prin alegere”, “din întâmplare” sau “prin căutare” – de la cel mai vechi apocalips evreiesc atribuit lui I Enoh sau “Cartea etiopiană a lui Enoh” şi până la Apocalipsul lui Pavel – numai trei sunt de natură feminină şi anume Apocalipsul Fecioarei Maria, Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu şi al treilea (pe“jumătate”) Misterele Sfântului Apostol Ioan şi ale Sfintei Fecioare?  
 
Îţi dai seama, cu alte cuvinte noi am primit în urmă cu 800 de ani libertatea şi o singură demnitatea umană, care urma să ne permită tuturor să fim egali, prieteni, şi să ne iubim cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii. Însă, tot atunci, pentru că aceste viziuni solare nu conveneau bisericii romano-catolice, stareţul Gioacchino a fost atacat de Sfântul Bonaventura şi condamnat prin protocolul din Anagni, iar viziunile i-au fost furate de Sfântul Toma din Aquino (1225-1274), pentru a rescrie în întregime sistemul teologic prin Summa Theologiae. Atâta “demnitate, libertate şi egalitatea” avem noi acum, câte “viziuni” i-au fost furate stareţului calabrez Gioacchino de către biserica catolică;  
 
3. Perioada lui Dante Aligheri (1265-1321), acest poet şi savant genial, care avea toată cultura ştiinţifică, filozofică şi teologică a timpului său, a călătorit în alte lumi 21 de ani, perioada când a scris celebra operă Divina Comedie (1300-1321), compusă din Infernul (1308), Purgatoriul (1313) şi Paradisul care a fost cunoscut abia după trecerea în eternitate a lui Dante, când ultimele cânturi divine, crezute pierdute, au fost descoperite prin visul unei rude, în care i s-a arătat Dante şi i-a indicat o firidă în peretele palatului lui Guido Novello da Polenta, unde acoperite cu un covor se găseau foile pe care erau aşternute ultimele cânturi din Paradisul. Cu alte cuvinte, dacă Dante, din călătoria lui în lumea de dincolo, nu ar fi apărut într-un vis (prin Stâlpul Central sau “Coloana soarelui de vis”) noi nu am fi ştiut azi cum se termină Divina Comedie;  
 
4. Perioada Renaşterii italiene de la Marsilio Ficino (1433-1499), şi continuatorii Pico della Mirandola şi Leonardo da Vinci, care cuprinde o pleiadă de genii solare şi proteice, până la ultimul mare renascentist, savant şi magician, Giordano Bruno (1548-1600), care a conceput în întregime sistemul solar heliocentric în interiorul unui univers infinit. Renaşterea a fost cea mai lungă şi înfloritoare perioadă de bogăţie spirituală şi de ascensiuni celeste, de aproximativ 100 de ani. Odată cu arderea pe rug, în anul 1600, a lui Giordano Bruno, în istorie se stinge acea epocă de gândire îndrăzneaţă în care cunoaşterea era inseparabilă de eros şi magie, în locul ei instaurându-se epoca ştiinţelor exacte şi a tehnologiei moderne - peste care s-au tras “obloanele” istoriei insolite vreme de patru sute de ani şi a căzut Placa turnantă a Modernităţii şi Lespedea Neagră a “Postmodernismului” peste Mormântul umanităţii; Lespedea neagră pe care o ţin şi acum îngerii solari în spinare, închişi în“temniţa îngerilor”, şi o ridică din greu, în timp ce alţi arhonţi şi demoni sublunari, complet tenebroşi, trag sforile, provocând în mod violent numai distrugeri prin pasiuni reci.  
 
“Mai tare vă este vouă frică să mă condamnaţi, decât mie să accept sentinţa voastră”, au fost ultimele cuvinte ale lui Bruno. Ca fapt divers, după arderea pe rug a lui Bruno, temperatura pământului (a planetei) a scăzut la maxim timp de 60 de ani. Această perioadă coincide cu anii cei mai friguroşi, de început de eră glaciară de pe planeta Terra. Şi sunt convins că, pentru uciderea lui I.P. Culianu, plătim 23 de milioane de îngeri şi, poate, vreo cinci miliarde de oameni închişi în proiectul “Programul Terra PIG5”, (programul de inginerie genetică prin Politica de Depopulare Globală).  
 
5. Perioada M. Eliade (1907-1986) & I.P. Culianu (1950-1991). După părerea mea, M. Eliade a fost un Cârmuitor Eonic, un Atlant care, la un moment dat, după perioada amniotică (1925-1933) şi apoi cădere (1933-1943), după ce a scris, în 1956, celebra sa carte „Sacrul şi profanul”, a preluat el însuşi cârma Lumii (1957-1986), un ciclu solar de 19 ani. Apoi, împreună cu unicul său discipol, I.P. Culianu, a condus Lumea până în 1986, când a predat „ştafeta” cu toate „cheile” şi „codurile” de „intrare” şi „ieşire” unicului său moştenitor spiritual şi testamentar, I.P. Culianu. „Eşti legatarul meu universal în tot ce priveşte cărţile mele, încheiate sau nu“ – îi spunea M. Eliade într-o scrisoare din 3 decembrie 1981, cu aproape cinci ani înainte de trecerea în eternitate. I.P. Culianu, ultimul mare Atlant romantic, cărturar şi savant cu o erudiţie solară ieşită din comun, călător în lumea de dincolo, trecut încă din timpul vieţii la o condiţie divină, a încercat singur la un moment dat să schimbe configuraţia întregii Lumii şi sensul forţei pe axă pământului şi pe „scara creaturală”. A căzut însă în capcana unei „zeiţe” adverse (logodnica lui, HSW) din Lemuria şi a fost împins în „afara acestei lumi” la doar 41 de ani, în 21 mai 1991, de către oculta mondială a arhonţilor diavolocentrici care pretind şi azi că se află la cârma lumii şi conduc şi influenţează planeta Terra şi destinele noastre.  
 
Foarte interesant este faptul că ultima perioadă când au avut loc ascensiuni celeste solare, 1970-1991, perioada trezirii geniilor solare, când I.P. Culianu şi-a scris marea operă, coincide cu acelaşi număr de ani, 21 de ani, din perioada lui Dante când a scris Divina Comedie (1300-1321). Anul 1321 este anul morţii lui Dante; anul 1991 este anul morţii lui Culianu, când a şi scris ultima lui carte „Călătorii în lumea de dincolo”.  
 
Cele două citate de Nichita Stănescu şi de I.P. Culianu prezentate la începutul eseului Agonia UE dezvăluie esenţa cărţii noastre.  
 
Structura de rezistenţă, sau dacă vrei Stâlpul Central sau „Coloana soarelui de vis”, pe care se sprijină filozofia cărţii noastre ar fi tocmai aceasta: pe de o parte, Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi, primordiali: existenţa, forma, beatitudinea (PP-EFB*); pe de alta, ceea ce îndrăznim a numi, „fiinţa întru mântuire”(nu „fiinţa – existenţa –întru moarte”, aşa cum afirmă în „Dasein – zum – Tode”, Martin Heidegger), prin Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu (Mama celor Vii – al treilea eon din Ogdoadă), având în centru pe Dumnezeu Soarele uriaş, fie văzut chiar şi din Cerul Empireu (prin Oglinda Cerului Cristalin, al IX-lea, al Stelelor Fixe, posibil, prin „Centura fotonică”.)  
 
Există o“teorie” în metafizica renascentistă a Luminii şi a Soarelui care ne spune că, în Arta-transformării (PP- EFB*) trebuie să îţi alegi ca loc de însămânţare cea mai mică celulă din sămânţa, din“scânteia”de Inteligenţă Luminoasă a maestrului Luminii în cea mai mare celulă din “frecvenţa geniu” a Madonnei Intelligenza, ca să poţi uni prin“ministeria facerii”(în”organul facerii”) pe Good angel cu Fiica dragostei în Sufletul Lumii, cu Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii, şi să primeşti binecuvântarea Sfintei Familii de trei ori.  
 
Eu am ales pe Sfânta Mamă a lui Dumnezeu, Diana Sancta Potentisima, Mama celor Vii, adevărata regina coeli, stea mântuitoare ce mijloceşte în folosul umanităţii; pe I.P. Culianu ca maestru spiritual al Artei-transformării PP-EFB* şi model de homo-universalis; şi pe tine ca model de zeiţă solară a pământului venită din cer, plină de senzualitate, de bogăţie şi mister – “nepoata a lui Mathusalem”.  
 
Cu înaltă şi aleasă preţuire, te îmbrăţişez pe tine şi pe familia ta. Şi te asigur de prietenia mea cordială şi respectoasă.  
 
Sculptor, Constantin Milea Sandu  
* * *  
Post-scripum:  
Stimată doamnă, stimate domnule, dragi prieteni,  
ARTA-TRANSFORMĂRII este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului, în jocul Lui cu cerul şi cu oamenii, şi Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi primordiali: Existenţa-Forma-Beatitudinea (PP-EFB). Aceasta este de altfel prima triadă, care poate fi transformată în următoarele triade: materie-energie-informaţie; creaţie-procreaţie-casă; sănătate-dragoste-bani. Căci acestea sunt cele trei fericiri. Şi în toate trei există Dumnezeu.  
PUTEREA DE REZONANŢĂ a artei de a trăi şi a iubi nu poate dobândi viaţă publică fără susţinerea unor admirabili prieteni, care să-şi apropie darul lor într-o aspiraţie unică: aceea ca VALORILE UNIVERSALE ale religiei, artei şi ştiinţei româneşti şi europene să vibreze cu demnitate în lume, în armonie deplină cu OAMENII, Cerul Cristalin şi DUMNEZEU.  
Simbolic, pentru a apăra VALORILE UMANE - IUBIREA, VISUL, ARTA, PACEA, LIBERTATEA, DREPTATEA şi ADEVĂRUL CREAŢIEI - vă solicit un sprijin financiar pentru a publica la Editură Virtuală, într-o ediţie digitală, cartea “semnal” – “Agonia Uniunii Europene – O sută de ani de război sub sabia psihotronică” (360 de pagini în trei volume ilustrate cu imagini din sculpturile lui CSM) Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor sunt pietrele de temeile pentru fiecare familie, comunitate şi naţiune, fără de care omenirea un poate supraveţui.  
Dacă am văzut că de şapte ani criza financiară mondială nu încetează, ba chiar se amplifică, ca la comunişti, în “cincinale”, am decis ca începând cu data de 19 februarie 2015 să trec pe blog contul meu în lei şi în valută.  
Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestui proiect cultural european pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.  
Cu prietenie şi admiraţie, al dumneavoastră Constantin Sandu Milea  
Tel: 0744994454  
Cont curent la Banca Română de Dezvoltare BRD Grupe Societe Generale, pe numele Sandu-Milea Constantin: în lei: RO58BRDE080V45322990800; şi euro în valută: RO16BRDE080SV36875130800.  
 
Referinţă Bibliografică:
Agonia Uniunii Europene (volumul 2) În loc de introducere - O scrisoare pentru Raluca-Crina Florescu (partea a doua) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!