Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   



Schițe de portret
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Până în preajma anilor 1980, pe strada Fortificației la nr. 16 în partea veche a Brăilei, a locuit cel care mi-a fost profesor de limba franceză în școala primară, domnul Ion M. Gane. De statură potrivită, de cum îl priveai aveai sentimentul că totdeauna a fost slăbuț. Trăsăturile feței sale uscățive cu ochii mari albaști și nasul acvilin, îți dăruia forța să-l compari cu una din figurile antice inscripționate pe templele grecești. Când îți vorbea, glasul său era liniștit încât tu înțelegeai totul până la bun sfârșit, mai ales atunci când te privea cu privirea sa hotărâtă. Încă din anii de școală primară ne făcea uneori la orele de limbă franceză, anumite elogii culturii care se făcea în orașul Brăila, de unde Domnia Sa, nu lipsea niciodată. Și cât ne minunam noi copii ascultându-l ! Așa ne amintea despre revistele literare, despre ședințele de cenaclu-literar unde veneau mulți și aleși scriitori; pe care unii dintre ei, noi nici nu le știam numele. Uneori, propunea doamnei diriginte-profesoara noastră de istorie, să ne ducă în zilele de duminică dimineața la matineul Teatrului Maria Filotti, când actorii de aici aveau ca reprezentație unele din poveștile lui Ion Creangă ori din opera lui Caragiale. Așa reușise Domnia Sa, să se facă iubit și respectat chiar și de cei care repetau clasa. 
  
Era într-o zi de iarnă când de dimineață ceața deasă părea să stea nemișcată până-n seară. Pe jos gheața care era așternută de câteva zile, făcea și mai mohorâtă frumusețea străzilor acoperite cu zăpadă, parcă privindu-te într-o oglindă mată. În confuzia ceței întunecate din mijlocul zilei, fără de voia ta de vedeai de nu mergeai cu atenție, întins de cum îți era felul. Pentru prima oară în acea zi s-a dus vestea că profesorul nostru de limba franceză nu va veni la ore, fiindcă-i este pusă la încercare rezistența și efortul de-a merge pe acel polei. Mersul pe polei se asemănăna cu urcușul pe un munte. Faci un pas, doi și-l rogi pe Dumnezeu să te apere a nu cădea spre 
  
râpă. Atunci, doi dintre colegii de clasă care repetau anul școlar s-au hotărât să meargă la domnul Gane acasă, însoțindu-l, să-l aducă la școală spre a ține orele la clase. Erau fericiți să facă acest lucru, fiind conștienți că pacea din sufletul profesorului era un motiv de credință pentru ei numai pentru motivul că erau lăsați liniștiți la orele de franceză, neputând deveni corijenți la acest obiect. Domnul Gane nu cugeta asupra timpului, ci numai asupra omului fiind conștiient că-l poate influența. Timpul este timp și suntem supuși lui fiindcă nimeni nu-l poate să-l influențeze, după cum ne spunea uneori, ca noi să nu uităm că avem o mare responsabilitate asupra timpului care ne este dăruit de Dumnezeu; să nu-l risipim în zadar nerealizând ce ar trebui ! 
  
Odată la una dintre lecții, domnul profesor Gane ne-a întrebat pe fiecare cu ce se ocupă el în afara lecțiilor pentru școală. A deschis catalogul și ne-a întrebat de la sfârșitul lui în ordine alfabetică. Mai cu sfială, mai fără, fiecare dintre noi și-a spovedit gândurile în fața sa. De la șofer, frizer, croitor, 
  
constructor de case, îngrijitor de animale, militar ori preot, a ajuns și în dreptul literei mele la început de catalaog. Am mărturisit că mi-ar place să fiu pictor să învăț și pe alții a picta ! Ascultându-ne, răspunsul dumnealui a venit către noi cu dragoste și lumină. 
  
,, Fiecare dintre voi are acestă dorință către Dumnezeu ! Dar sunteți siguri că vă veți bucura de toate și că Dumnezeu vă va duce la limanul dorit, ne întreba domnul Gane ? ,, Toți am răspuns după cum ne-a tăiat mintea pe moment. Răspunsurile noastre au avut un numitor comnun; să ascultăm de părinți, de convingerile lor prin experiența credinței și iubirii de Dumnezeu fiindcă numai El ne poate face să fim folositori altora ! Ce anmintire frumoasă am despre acea oră de franceză cât și despre dorința fiecăruia. Așa mi-a sugerat domnul Gane să lucrez cât mai mult să-mi pot urma credința pe care o am pentru artă. Domnule profesor, am spus, este departe de mine gândul de-a mă lăuda în fața clasei însă în ceea ce mă privește, pot să vă spun că am scris și poezii. Poezii, a exclamat domnul Gane: nici nu mi-a trecut prin minte să pot descoperi în această școală copii cu har strălucitor ! Privindu-mă cu oarecare uimire, mi-a spus că nu voi scăpa de insistențele Domniei Sale, până când nu-i voi supune citirii, din poeziile mele. Pe moment m-am cutremurat de cuvintele primite din partea dânsului, dar și de cuvintele mele pe care le-am considerat îndrăznețe și pe care nu ar fi trebuit să i le spun. Toate însă, mi-au fost de folos trezind în experiența domnului Gane, iubitor și practicant al culturii, un interes aparte. Pe parcursul claselor a VII și a VIII-a din școala primară, am trăit ca într-un cerc puternic pornit din inima dânsului. Permanent îi arătam din desenele și poeziile scrise de mine. Când le ofeream spre corectură, îi vedeam ochii plini de lumină, în sufletul meu bucurându-mă, ca și cum l-am întâlnit pe Dumnezeu. Încet, încet m-am bucurat de ziua apropierii de familia sa, de soția dânsului doamna Ofelia, invitându-mă la dânșii acasă, povățuindu-mă ori ocrotindu-mă. 
  
În clasa a IX a de liceu, domnul profesor Gane m-a luat cu dânsul la Cenaclul Literar al orașului pe care-l fregventa cu o adevărată credință, nelipsindu-i nici o ședință. Într-un fel sau altul nu lăsa ocazia de-a nu se întâlni cu scriitori veniți în trecere prin Brăila. Așa am început să-i cunosc adevărata valoare. La una din ședințele Cenaclului Literar Mihu Dragomir pe care începusem să-l fregventez, a citit din creațiile lor, domnul Gane și un tânăr poet Gheorghe Lupașcu. Pe lângă poeziile scrise de fiecare ce erau bătute la mașina de scris, apărea și datele biografice ale fiecăruia cu întreaga sa activitate desfășurată pe tărâmul culturii. Așa am găsit răspunsul la întrebările mele de care-mi era teamă să i le adresez. Nici nu-mi trecea prin minte că domnul Gane este plin de înțelepciune neobișnuită pentru un profesor. 
  
Așa am aflat că Domnia Sa este poet, istoric literar și traducător. S-a născut la Târgul Ocna pe data de 21 octombrie 1902, dar se stabiliște după primii ani cu părinții la Râmnicul Sărat. Aici învață școala primară și liceul pe care-l absolvă în anul 1921. Între anii 1923-1924, scoate Revista ,, Analele Râmnicului ,, scoțând la adevărata lumină dovezi importante despre istoria culturală a orașului. La vârsta se 22 de ani debutează cu placheta de versuri ,, Zări de altădată ,, . Ține conferințe și încurajează generația tânără. Licențiat al Facultății de litere și filozofie, secția filologie modernă prin anul 1925, va funcționa un timp la Biblioteca Academiei, apoi vine la Brăila ca profesor de limba română și latină. Dar predă și limba franceză. A colaborat la peste 25 de periodice cu versuri, traduceri și recenzii. A mai publicat în Adevărul literar și artistic, Milcovia, Cuget clar, Analele Brăilei, România literară. La opera sa editată apărea: 
  
Zări de altădată –Rm.Sărat, Tipografia Poporul. 
  
Brățara de argint-București, Tipografia Române unite. 
  
Istorie Literară-Liră de argint Sihleanu. Conferință ținută la Sihlea cu prilejul comemorării poetului și în Cenaclul Studențesc ,, Al. Sihleanu ,, din Rm.Sărat. 
  
Viața și opera lui C. Sandu-Aldea, Ed. Cartea Românească, București , 1941. 
  
A tradus: Ritmuri franceze – antologie, Brăila Artistică, editată la Lito-tipografia N. Orhidan, 1937. 
  
Musset de Louison – comedie în două acte, o mare traducere de versuri, Brăila, 1938. 
  
Din școala primară apoi în liceu, am priceput admirația și bunătatea familiei Ofelia și Ion Gane, cu care m-a înconjurat permanent. Când eram în clasa a XI-a și dânșii aveau musafiri de seamă, devenise o obișnuință pentru mine să fiu invitată. De fiecare dată mi se părea că este liniștea dinaintea furtunii. Când intram în slaonul unde erau poftiți musafirii, făceam un salut respectos, apoi lăsam privirile în jos ascultând exact ceea ce voiam să aud. 
  
Cândva prin anul 1970 poate 1971, am întâlnit în casa familiei Gane un prieten din orașul Domniei Sale, Râmnicul Sărat. Cu câțiva ani mai mare decât domnul Gane, acest bărbat mi se părea că nu are nici o frumusețe aparte și nici strălucirea care să-ți rețină privirile. Cu niște ochelari aproape fumurii, aplecându-se parcă la citit, mi se părea că este mai mult un om al durerii, obișnuit cu suferința însă strălucind prin verva umorului său cel exprima prin viu grai. Așa am aflat după câteva minute bune, că făcuse o intervenție chirurgicală și încă se mai resimțea deși trecuse o lună. În scurt timp am putut găsi la acest domn, un mod de-a vedea realitatea. El se exprima exact cum vede lucrurile: poate din acest motiv avea o mare influență asupra celor din jurul său. Uneori domnul Gane făcea comparații: însă i se adresa că este unul dintre oamenii de seamă ai Râmnicului. Așa a început pentru mine surpriza despre acest om ! 
  
Nu știam nimic despre dânsul. Mi-am dat seama de apropierea dintre dânșii, după felul în care comunicau. Nu observam un sentiment de înstrăinare. Cuvintele lor veneau între ei fără luptă, observând că în sufletul prietenului domnului Gane, tânjește ceva anume după motorul culturii făcute cândva ân orașul Râmnic, unde lăsa dragostea și harul său, trezind uneori dușmănia unora. Așa l-am ascultat cu mare atenție pe acel domn până când s-a hotărât să plece din acea vizită. După o îndelungă răbdare, l-am întrebat pe domnul Gane, cine este acest domn care i-a fost musafir ? 
  
Și domnul Gane mi-a răspuns: 
  
,, Este un vechi prieten. Este un om cu o învățătură severă. Se numește Octavian Moșescu și sunt fericit să-i savurez cu mare atenție din toate activitățile sale. Este un răbdător: nu se laudă și nu se mândrește niciodată cu ceea ce a făcut, ci numai cu bucuria de adevărul împlinit ! Domnul Moșescu ocupă un loc de cinste în inima mea. De la el am învățat multe și-l consider ca un frate mai mare fiindcă este cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. Octavian Moșescu, s-a născut într-un sat la granița cu județul Vrancea, însă după tată este râmnicean. A absolvit școala la Rm.Sărat după care a intrat ca bursier la Liceul din Pomârla. La vârsta de 12 ani a publicat și prima poezie. Bacalaureatul îl trece la Liceul ,,Matei Basarab,, din București. Între anii 1921-1925 este student la Viena la Facultatea de Istoria Artelor și președinte al Societății Academice ,, România jună ,, creată cu 50 de ani în urmă de către Eminescu. Prin Octavian Moșescu, am cunoscut mari artiști plastici ai vremii cu care el ținea strânse legături de prietenie: Dumitru Ghiață, Paul Iorgulescu-Yar, Jean Steriadi, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady. Prezența sa spirituală și culturală în viața orașului Rm.Sărat, este remarcabilă. În peste 50 de ani de muncă pasionată pentru viața spirituală a orașului Rm.Sărat, scoate peste 50 de periodice și reviste literare. Este și un creator deosebit de literatură bună. Este poet, epigramist și un ales creator de artă. În colecția sa personală am văzut tablouri semnate de Grigorescu, Dumitru Ghiață dar și opere de-a lui Constantin Brâncuși. Și-a editat și numeroase cărți de poezii și epigrame. ,, 
  
Cu mare atenție l-am ascultat pe domnul Gane ce-mi povestea despre prietenul său, domnul Octavian Moșescu ! Auzul mi se minuna despre acest om. Erau lucruri pe care le recepționam și doream să nu le pierd din memorie spre a-mi rămâne definitiv la locul cuvenit. 
  
Până în anul 1979 la început de toamnă, când boala ce-i subjugase sufletul domnului Gane luându-l apoi dintre noi, deseori cum o făcusem de ani și ani, mergeam la dânșii, rugându-l uneori să-mi povestească despre prieteni și amintirile sale, convinsă fiind că-i reduc din suferințele sufletului. Așa mi-a povestit până într-una din zile, când glasul său a pierit pentru totdeauna ! 
  
Cândva, în partea veche a Brăilei, pe strada Fortificației la nr.16, a locuit familia Gane. Aici, în această casă am cunoscut oameni de aleasă valoare. Printre aceștia a fost și Octavian Moșescu din orașul Râmnicul Sărat . 
  
Referinţă Bibliografică:
Schițe de portret / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!