Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Nuante > Mobil |   


Autor: Claudia Priefer         Publicat în: Ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Claudia PRIEFER - POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

creierul meu miroase a fluture ars
nici măcar Guerlain nu mai poate amâna
sau trage pe sfoară sfârşitul
metamorfoza arde corzile şi fluturii renasc din propria cenuşă
pentru următoarea iubire perfectă
fereastra se deschide singură că pentru fiecare întoarcere în viitor

*
umbra mea îşi face cafeaua de dimineaţă
apoi se prelinge
lichefiata
până la prima pereche de pantofi
îşi pune prafuri sublime pe faţă
îşi dă întâlnire în propria imaginaţie
cu oglinda din tinereţe
între timp oftează, râde, scrie,
plăteşte nota de plată,
face screening,
salată de roşii,
aşteaptă, spera şi plânge uneori
ziua se scurge în noapte
pantofii se pun singuri la loc
în cutii
la fel şi cerceii
ridurile
umbra care sunt
se depune ca un buchet de flori ofilite
pe perna mea
acolo unde nu o mai atinge nimeni
şi nimic
până dimineaţa

*
am avut o iubită care semăna a ogar hămesit
îmi transpirau palmele aşteptând-o mereu
să se întoarcă din lungile ei ameţeli
dragostea noastră era ceva ca o vânătoare regească
avea buzele aspre şi luminoase
sentimentele ne crăpau pe la colţuri
îmi făcusem cuib în triunghiul liniştii
descris de gâtul, umărul şi sânul ei stâng şi
ne iubeam atât de intens încât simţeam
sângele scârţâindu-ne în vene, copleşitor
"mă ucizi ca un luceafăr"- spunea
parcă plecăm la război, parcă plecăm la rugăciune
mă lăsam călcat în picioare, mă lăsam...
totul se petrecea între perne şi trenuri
se lumină de ziua doar dincolo de braţele ei
acum nu mai caut
adesso do la caccia a me stesso
oh, eu am avut o iubită care semăna a ogar hămesit
buzele ei luminoase cu pulbere de stele şi pribegii
de lună le caut
cu mainile-nghetate, că prin blestem, în beznă

*
şapte săptămâni au săpat oamenii în primăvara aceea
la marginea pădurii
dar n-au fost auziţi de El
pe urmă au înflorit portocalii şi eu a trebuit să plec
soarele se făcuse mai rosu- dar asta o ştiu doar din scrisorile lor-
răspunsul la ultima întrebare n-au reuşit să-l afle
nici atunci
nici peste încă
şapte săptămâni
abia în toamna - când eu m-am intors- pământul s-a înmuiat
şi acum
ştiu şi ei că pentru toate există un timp
un timp al vânătorului şi un timp al vânatului
un timp al florii de portocal şi un timp al iubirii
un timp al durerii şi un timp al nevoii
un timp al pedepsei şi un timp al ispăşirii
pentru timpul înţelepţirii - şi-au răspuns ei -
trebuie să auzi şi plânsul pietrei şi tăcerea ei
şi să înveţi să asculţi

*
merg pe strada tu spui
uite o fată frumoasă
mă gândesc la paharul de gin
cu gust de parfum
tu porţi pălărie
eşti blând
merg pe strada îmi spun
uite o fată frumoasă aud uite o fată frumoasă
gândeşte bărbatul acesta
în faţa căruia stau aşteptând

***
e o femeie cinstită
în verdele ei adunat
cu genele-albastre
deschise-n culoare
cu mierea luminii
aprinsă sub unghii
şi vârful picioarelor
ud graseind a mirare
e o femeie frumoasă
în liniştea ei adunată
la umbra umbrei unui bărbat
care nu-i dăruie decât
umbră de cizmă aruncată
sub semnul simplu
paznic de parc
e o femeie frumoasă
topindu-se-n dragostea ei
care urca spirale spre ultimul cer

*
te-aştept mereu sâmbătă dimineaţa
în piaţa publică
te ştiu când vii, te simt, dar nu întorc privirea
nu-ndraznesc
stau pe marginea fântânii, cu gleznele-n apă
şi palmele sprijinite de ghizd
fusta se udă şi sunt nevoită s-o ridic
deasupra genunchilor arcuiţi
tu zâmbeşti şi eu ştiu că te-apropii
îmi priveşti mâinile şi te miri că am
şi eu zece degete
apoi fugi
nici n-apuc să-ţi şoptesc despre venirea ta
să-ţi dau o gleznă udă s-o săruţi
uit acolo ulcica verzuie cu sete cu tot
te-aştept mereu sâmbătă dimineaţa
în piaţa publică
florile vin spre mine şi deocamdată nu-mi pot
înfrânge o primitivă stare de ţipat

*
cuvântul meu spune că nu sunt de pe-aici
el, cu carentele lui flagrante de educaţie
cuvântul meu va cutreiera simplu
de-aici şi numai până la
marginile iertării
căutăm, cum s-ar spune,
acelaşi paradis
sau cum să fii tu însuţi renunţând la tine
şi mă gândesc la asta mai ales
de când prin capul meu bântuie greieri fără cuvinte

*
ah, m-am născut pe arcă lui noe dezafectată
n-am înţeles niciodată unde trebuie să ajung
important era să rezist, să plutesc
asat chiar după ce s-au retras apele
şi aţi construit drumuri, poduri
v-aţi aşezat, aţi început să creşteţi vite
să le înmulţiţi, să vedeţi ziua de mâine
pe mine mă arde când simt pământ sub picior
eu m-am născut sub semnul potopului
ca să repar corabia aceasta ar trebui
să jertfesc pe unul dintre noi
pe unul dintre voi
şi nu ştiu cum să o fac
vă las să rupeţi bucăţi din mine?
nu avem Dumnezeu de-nselat..

***
tristeţea mă săpa la rădăcină
mă stropeşte cu lacrima ei
mă sileşte să mă aplec până la gleznă
să mă desfac în cioburi
să mă dizolv în aşteptări
ce farmec mai are o salcie fără frunze
ce farmec mai are să pui ochelari peste ochi orbi
să pui mărgele la gâtul uitării
să arunci apă peste un foc neaprins
tristeţea vorbeşte prea mult
şuvoi de vorbe fără sfârşit
desfă pumnul şi-ai să simţi cum ţi se preling
cristalizate printre falange
tristeţea are privirea străină
bucurie căzută sub umbra durerii –
viaţa din mine s-a scurs în sus
ieşind din propriul zălog
din propria matriţa cu şase colţuri
tristeţea îmi toarnă în căuşul pleoapelor
arsura absenţei tale
de azi, de ieri şi de mâine
neatinsul meu

*
simt oboseala până sub unghii
ca pe un ciob ascuns între pleoape
ca pe un măcel, că pe o neiertare
simt oboseala până în miezul nimii
ca o cătuşă de foc lipită de os
ca un diluviu toropitor şi nervos
ca o avenă în care mă prăbuşesc delirând
fără speranţa unei gene lipite de alta
somnul - un lux pe care nu mi-l mai pot permite –
a devenit amrfa de contrabandă
mă sprijin de propria mea umbră
ca un infractor
şi adorm
fie ce-o fi
ce am de pierdut...
un tren

*
dimineţi de duminică aruncate sub roţile trenurilor
atunci când oboseala învinge setea
atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise
nu te mai holba aşa la mine
sunt doar obosită
nu mi s-au înecat nici corăbiile şi nici nu sunt fugită în lume
sunt doar obosită
dimineţi de duminică strivite sub paşii alergărilor
atunci când oboseala învinge teamă
atunci când un braţ îndoit poate fi început pentru vise
vino mai aproape de mine
nu mă lasa să adorm
trebuie să cobor într-o gară albastră
acolo unde zilele mele încep şi se termină
între un peron de zi şi un peron de noapte
între vis şi visare
simple dimineţi de duminică
atunci când oboseala învinge durerea

*
cuvântul te doare
răbdare nu are
vino mai curând
să îţi prind un gând
colea pe hârtie
pentru clipe-o mie
călimara-i goală
tristă că o boală
ţi-aduc leac lumesc
să te adumbresc
cu genele fluturi
boare de săruturi
când cuvântul doare
fără de răbdare

*
nu poţi să vezi un lan de porumb
este doar o himeră
sunt bananieri cu frunza palmată
nu poţi să vezi roua picurând pe ştiuleţi
este doar o himeră
acum ştii ce culoare are dorul
e verde crud

nu poţi să vezi un lan de grâu copt
este doar o himeră
doar deşertul cu nisip aburind
nu poţi să vezi spicele unduind
este doar o himeră
acum ştii ce culoare are dorul
e galben încins

nu poţi să vezi câmpuri cu nu-mă-uita
este doar o himeră
sunt doar valurile mării domoale
nu poţi să simţi decât sărea în nări
ca o himeră
acum ştii ce culoare are dorul
albastru imens
arme strălucesc în soare
un bocanc, două trasoare
căşti încinse pe urechi
rănite cu ţinte vechi
dor de prieteni, de părinţi
tăcere strânsă din dinţi
praf, nisip, păr scurt, sudoare
ei soldaţi, voi domnişoare
*
umbra ta glisata peste oraş
vine să umple spaţiul gol dintre cuvinte
pot să mă alunec spre tine
umbra ta ca un măr
să-mi înverzească privirea,
să mă înflorească cu tine...
iubirea prinde formă unui anotimp nou
abia descoperit
umbra ta glisata peste oraş
vine să umple spaţiul gol dintre braţele mele

*
dorul, că o cămaşă de tortură strânsă bine pe corp
devenind aproape o a doua piele, o a doua natură
dorul, ca un bici iute lipindu-se de umeri, de obraji, de coaste
dorul, că o aruncare în valuri,
ca o magmă usturătoare în care te pierzi
dorul, că o poartă căreia cineva i-a rătăcit cheia
dorul, că singura definiţie sub care te cunosc, iubirea mea

*
mai ninge-mă cenuşa arzătoare,
mai pune scrum sub talpa fugii mele,
mai lasă-mă să stau puţin desculţă,
mai da puţin de-a dura toate cele
şi ieşi la poartă când te strigă lumea,
şi fă şi tu un semn cum se mai face,
mai lasă-mă-n durerea mea nefastă,
iubeşte-mă sau lasa-mi-te-n pace

*
lemnul scârţâie, umed şi ros,
culoarea ţi-aluneca-n vene
vino jos,
coboară în ziua de ieri,
respiră în urechea ferestrei amare
rămâi...
paşii mei miros a miere
mâinile tale a mirare şi-a dor
-----------------------------------
Claudia PRIEFER
Kiryat Yam, Israel
11 septembrie 2014
 

Referinţă Bibliografică:
Claudia PRIEFER - POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) / Claudia Priefer : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1351, Anul IV, 12 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Claudia Priefer : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Claudia Priefer
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!