Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   



Ventrilocul Eduard Sandu sau vocea din spatele unei papusi cu suflet
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
credinta mea este ca noi suntem ingeri unii pentru altii”  
 
Acum mai bine de un an, am vazut la “Romanii au talent” un om intrand pe scena cu o papusa. Au fost de ajuns cateva secunde pentru a-mi capta intreaga atentie, cum niciunul dintre concurenti nu o mai facuse. Mi-am spus atunci ca omul acesta o sa ajunga departe, cel putin in concurs. L-am urmarit pana in finala unde pur si simplu mi-a taiat rasuflarea. Sapte minute de show, pline de energie pozitiva, de talent, de viata, si un minut in care am uitat pur si simplu sa respir. Un minut in care, manuind doua papusi, Eduard a cantat simultan pe trei voci. Ceva ce nu mai vazusem niciodata. Mi-as fi dorit atunci sa revad iar si iar acel moment, sa ma conving ca e real. Il vazusem pe Jeff Dunham, unul dintre cei mai cunoscuti ventriloci, in foarte multe spectacole, pe internet si mi se parea grozav. Acum insa aveam senzatia ca tot ce vazusem era departe de ceea ce reusise Eduard sa faca. Sa transmita fantastic, dincolo de numarul in sine. Sa insufleteasca acele papusi si sa te aduca in platou, langa el, din fata ecranului unui televizor.  
 
Am avut marea bucurie de a-l cunoaste personal, de a vorbi cu el si a-l admira pentru talent si omenie.  
 
-Cine este Eduard Sandu? Cum te-ai defini tu, pentru cei care nu te cunosc?  
 
-De multe ori ca sa ma descriu, sau mai bine zis ca lumea sa inteleaga o parte din mine, ii indemn sa citeasca poezia „Daca” de Rudyard Kipling . Acolo sunt idei in care eu cred. Si pentru ca nu mi se pare normal sa afirm ca sunt intr-un fel sau altul, am sa va povestesc despre mine si las oamenii sa inteleaga cum sunt. Cand aveam vreo 11-12 ani, imi doream sa devin intelept, asta dupa ce citisem din Biblie despre Solomon si in special povestea cu cele doua mame si copilul. Mai tarziu, mi-am dorit sa fiu ambasador, sa impac eu toate tarile si sa fac lumea mai buna. Tot in perioada in care ma formam si incercam sa imi gasesc drumul in viata, mi-am dorit sa fiu detectiv, ziceam eu , de fapt procuror, sa prind infractorii. Chiar daca am spus mai sus ca nu o sa ma descriu ca fiind intr-un anume fel, totusi trebuie sa mentionez ca urasc minciuna si lipsa bunului simt.  
 
-Lumea nu prea stie ce inseamna ventrilogie. La noi este ceva nou. Personal, am intalnit pe cineva care m-a privit tare circumspect cand am adus vorba, spunand ca el crede ca “ventrilocii sunt niste entitati nu prea benefice”. Explica-ne, te rog.  
 
-Ca sa fiu mai bine inteles, am sa spun ce face un ventrilog. Ventrilogul este un om care si-a dezvoltat capacitatea de a vorbi cu gura inchisa, nu te nasti fiind asa, nu e un defect, e pur si simplu o tehnica care se lucreaza, se antreneaza. Ventrilogul face spectacole impreuna cu o papusa si se foloseste de aceasta tehnica, a ventrilogiei, pentru a crea iluzia ca acea papusa este vie. Primii oameni care s-au folosit de aceasta tehinca de a vorbi cu gura inchisa au fost samanii(vechii vrajitori), care o utilizau pentru a pretinde ca prin ei vorbeste o anumita forta, sau zeitate. Astazi ventrilogia este o forma de divertisment, la noi probabil cea mai noua forma, in America unde a si aparut prima data se face de undeva de prin 1920. Printre primii ventrilogi a fost Edgar Bergen, iar unul dintre cei mai cunoscuti in ziua de azi este Jeff Dunham de la care am invatat foarte multe.  
 
-Cum de ti-a venit aceasta idee?  
 
-Cariera mea de ventriloc porneste in anul 2011, atunci cand am inceput de fapt sa exersez aceasta tehnica. Asadar, in anul 2011 m-am trezit in Bucuresti, un oras in care nu aveam nicio relatie si pe nimeni sa ma ajute, am incercat sa vad daca pot sa intru in vreo trupa de teatru independent, nu am reusit, asa ca am decis sa imi fac un “one man show”. Stiam de existenta unui text care se cheama „Ventrilocul” de Larry Trembley , o poveste destul de alambicata si complexa, care are ca personaj central un baiat si o papusa. Am inceput sa lucrez, sa adaptez textul, dar pe parcurs ce lucram m-am gandit sa folosesc in spectacol momente chiar de ventriloc, dupa care am zis ce ar fi sa fac un spectacol de ventrilocie si sa renunt la text? Si asa am inceput sa exersez cateva ore bune pe zi.  
 
-Cu ce personaje lucrezi? Ce tipologii au si care prinde cel mai bine la public?  
 
-Am trei papusi pe care le folosesc in spectacol, si anume: Romeo- un baietel obraznic, care face tot felul de trasnai si care spune tot felul de prostii, Nea Alecu- un batranel simpatic, glumet, care umbla dupa fete, si Lolita – o blonda siliconata cu buze mari , exponenta pitipoancelor atat de prezente in lumea publica. Spectacolul meu e un spectacol interactiv si cu alte suprize in afara de personajele pe care le-am mentionat, nu pot sa spun ca unul prinde mai mult si altul mai putin, depinde mult si de inspiratia mea in ziua spectacolului, cat improvizez, cum raspunde publicul. Cel mai cunoscut personaj al meu este insa, fara discutie, Nea Alecu.  
 
-Cat de receptivi sunt oamenii la spectacolele tale? Ti s-a intamplat ca lumea sa nu inteleaga cu exactitate ceea ce faci?  
 
-Oamenii sunt destul de receptivi, chiar daca multi nu inteleg ceea ce fac. Dupa spectacol oamenii sunt foarte incantati, imi spun ca s-au distrat, ca s-au simtit extraordinar, totul bine si frumos, pana apare intrebarea: „Da’ cum faci sa te sincronizezi cu banda?”. Da, se intampla ca si dupa spectacol lumea sa creada ca vocea papusii e pe banda. Altii imi spun:”Da’ tu esti asa de mic?”, in sensul care as avea nu stiu ce defect anatomic si de aceea pot face asta. Daca sunt intrebat cu ce ma ocup si spun ca sunt ventriloc, se face o pauza dupa care apare si intrebarea: „Adica ce faci?”. E destul de complicat uneori, pentru ca oamenii nu sunt informati, dar la un moment dat lumea o sa stie ce inseamna un ventriloc, ma ocup de asta. In acelasi timp trebuie sa schimb si mentalitatea celor din jur, pentru ca oamenii cred ca atunci cand apare o papusa e spectacol pentru copii. Nu e asa. Un spectacol e sau nu pentru copii in functie de limbajul folosit, de glumele care se fac. Spectacolele pe care le joc in diferite baruri in tara nu sunt pentru copii.  
 
-Faci oamenii sa rada mereu, sa se integreze in povestile tale, sa interactioneze cu personajele. Se spune insa ca actorii care aleg sa interpreteze roluri comice sunt in general oameni tristi. Este adevarat in cazul tau?  
 
-Trebuie sa recunosc ca sunt un om caruia ii place sa fie inconjurat de oameni, imi place agitatia, imi place sa fiu in fata, imi place sa fac oamenii sa rada, imi place sa-i fac sa uite pentru moment de problemele pe care le au, sa le ofer o ora de fericire. Sunt norocos ca pot face asta , asta e ceea ce mi-am propus prin toate profesiile pe care mi le-am dorit, sa fac ceva bun pentru oameni! Nu stiu daca actorii care joaca roluri comice sunt oameni in general tristi, ce-ti pot spune este ca sunt momente in care cad pe ganduri, cand ma aplec sa zicem asa spre lucruri spirituale, mai scriu cate o poezie, meditez la aspecte ce tin de suflet, pentru ca la urma urmei de aici , de la suflet, incepe desavarsirea ta ca om.  
 
-Esti actor la baza. Iti lipseste actoria? Te gandesti ca ai mai putea juca in vreo piesa? Daca nu ai fi fost actor, ce ti-ar fi placut sa faci altceva?  
 
-Uneori imi lipseste un pic atmosfera de teatru, de lucru in echipa, imi e dor de unii colegi. Acum am cumva in plan sa fac pana la urma acel “one man show” dupa cartea „Ventrilocul” de Larry Trembley, problema e ca deocamdata nu am fonduri pentru productie. Daca nu as fi fost actor mi-ar fi placut sa fiu procuror sau psiholog; sunt fascinat de creatia care se cheama om.  
 
-Proiecte de viitor?  
 
-Am in plan sa joc cat mai multe spectacole, sa devin mai bun si sa creez alte spectacole din ce in ce mai bune. In acelasi timp , m-am apucat sa studiez pentru a putea deveni trainer, sa fac team building-uri, public speaking, tocmai pentru ca imi place sa descopar fiinta umana si pentru ca imi place sa lucrez cu omul.  
 
-Unde te poate gasi, vedea lumea?  
 
-Oamenii ma pot gasi pe www.eduardsandu.ro , daca au nevoie de serviciile mele. De vazut, ma pot vedea in spectacolele pe care le am prin tara, informatii despre acestea se pot gasi pe pagina de facebook Ventrilocul Eduard Andrei.  
 
-Daca ai putea prin cateva cuvinte sa infrumusetezi sufleteste oamenii, care ar fi acele cuvinte?  
 
-Infrumusetarea sufletului se face doar din interior, in functie de valorile fiecaruia, ce pot sa spun e ca, pentru mine, bunatatea, iubirea, intelepciunea si intelegerea faptului ca suntem responsabili pentru ce ni se intampla, sa nu pasam aceasta responsabilitate asupra nimanui, sunt lucruri foarte importante. Legat de bunatate si iubire, am eu, sa zic asa, o credinta proprie, si anume ca noi suntem ingeri unii pentru altii. Sufletul e singura valoare pe care o avem si care din pacate uneori poate fi murdarit de gandurile noastre.  
 
-Eu iti spun din inima mult succes si mi-as dori ca Eduard Sandu sa ajunga cel putin la fel de cunoscut ca Jeff Dunham! Cu permisiunea ta, as incheia cu cateva versuri scrise de tine, versuri care mie mi-au placut in mod deosebit:  
 
“stiu ca s-a terminat,  
ca nu ma mai vrei…  
dar ce fac eu,  
cum le spun asta pasilor mei?  
ce fac eu, cu inima mea,  
care nu batea pur si simplu asa?  
cum pot mainile sa imi opresc  
care te cauta, si nu te gasesc?  
ce sa fac eu, cand fara incetare  
buzele mele cauta buzele tale?  
mai rau e ca…  
am ramas fara suflare!  
sufletul meu…  
a ramas in bratele tale.  
si asa, inert, fara suflet,  
…inca te mai astept!”  
 
Asezare in timp si spatiu:  
 
S-a nascut In Iasi pe 2 decembrie in 1979, unde a si copilarit, alaturi de inca un frate, crescuti fiind doar de mama, dupa ce tatal a plecat prin lume.  
 
Dupa ce a terminat liceul, a vrut sa mearga mai departe pe profil de geografie-franceza, dar a realizat ca nu e suficient de pregatit, asa ca a decis sa mai astepte un an pentru a mai studia, an in care s-a razgandit si a hotarat sa mearga spre teatru.  
 
In 2003 a terminat Facultatea de Teatru, sectia “arta actorului manuitor de papusi si marionete”. In acelasi an 2003 a dat concurs la Teatrul dramatic “M.Eminescu” din Botosani si astfel a fost angajat acolo timp de opt ani.  
 
A fost distribuit in aproximativ 30 de roluri, dintre care amintim:  
 
Nica Oslobanu - “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga  
 
Florindo – “Mincinosul” de Carlo Goldoni  
 
Parcalabul Petrica – “Viforul” dupa B.St.Delavrancea  
 
Licheaua – “Amadeus” de Alexandru Vasilache  
 
Gregorio, Spiterul – “Romeo si Julieta” de W.Shakespeare  
 
Bufonul – “A douasprezecea noapte” de W.Shakespeare  
 
Manilov – “Suflete moarte” dupa N.V.Gogol  
 
Gulita – “Cucoana Chirita” dupa V.Alecsandri  
 
Bufalmacio, Vecinul, Guvernatorul – “Decameronul” dupa G. Boccacio  
 
La un moment dat, a simtit ca vrea mai mult, ca poate mai mult si chiar ca merita mai mult. Astfel, in anul 2011, a decis sa isi dea demisia si sa mearga la Bucuresti. De aici incepe povestea sa de ventriloc.  
 
S-a afirmat in emisiunea-concurs “Romanii au talent”, sezonul patru, unde a ajuns pana in finala, clasandu-se pe locul III.  
 
Video finala: https://www.youtube.com/watch?v=eLTAQEnFlaM  
 
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/primulventrilocroman?fref=ts  
 
Pagina web: http://www.eduardsandu.ro/  
 
*nota: formele “ventriloc-ventrilog”, respectiv “ventrilocie-ventrilogie” sunt deopotriva corecte si se pot folosi in aceeasi masura.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ventrilocul Eduard Sandu sau vocea din spatele unei papusi cu suflet / Clarissa Emanuela : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Clarissa Emanuela
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!