Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Catinca Agache         Publicat în: Ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Catinca AGACHE - „PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Recentele apariţii editoriale ale scriitoarei Lucia Olaru Nenati – Parabola vulturului, proză scurtă, şi Scrisori din prezentul meu, publicistică - au constituit o lectură cu adevărat încântătoare, căci de mult nu am mai parcurs o carte cu sufletul la gură, cum se zice. Cât priveşte primul volum, mă aşteptam - la primirea lui, dimpreună cu un impresionant autograf – să fie antologia de versuri Sentimentul spiralei apărută la TipoMoldova în 2012, dar pe care din varii motive nu o văzusem decât pe internet (cum tot pe straşnica reţea on line descoperisem şi Academia Nordului, editat în acelaşi an). Asta pentru că ştiam că L.O.N, distinsă personalitate culturală implicată total în viaţa cetăţii obârşiei eminesciene, cu o neodihnă creatoare de admirat, manifestată în varii sfere literare (scrieri pentru copii, eseu, critică şi istorie literară, eminescologie), e o poetă sensibilă, afirmată, cu un public al ei foarte fidel, în rândul căruia m-am aflat şi eu încă de pe vremea debutului său editorial (când n-o cunoşteam - deşi congenere), pe care l-am salutat, descoperind prospeţime şi puritate, sinceritate şi geană filozofică cuceritoare în versul armonizat cu figura romantică, vaporoasă, luminoasă a tinerei autoare. Tocmai mă pregăteam să citesc/recitesc versuri - căci aşa înţelesesem (greşit!) – când, surpriză!, era vorba despre proză. Ştiam că fusese atrasă şi de această specie literară, ba chiar că fusese încurajată de Marin Preda (despre care a scris lucrarea de licenţă), de Marin Sorescu, Miron Kiropol ş.a., dar în memoria mea rămăsese pregnant poeta şi dinamicul om de cultură L.O.N, mai mult nu. Cu atât mai mare a fost surpriza descoperiririi unei proze scurte cuceritoare, sâmbure de perlă în scoică. Ştiam că dominanta vieţii ei fusese activitatea eminesciană, ca unul dintre cei ce au constituit patrimonial muzeal al Muzeului Memorial ,,Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, care-au susţinut necesitatea ctitoririi în acest loc a Centrului Naţional ,,Mihai Eminescu”, că a hotărât punerea în scenă a unor fragmente din dramaturgia eminesciană în perioada directoratului la Teatrul ,Mihai Eminescu” din Botoşani, că a uluit publicul cu vocea sa din CD-urile surpriză totală, unicate, în care a reconstituit (cu sprijinul artistului Ioan Cobâlă) cântecele interpretate în epocă de poet, că nenumăratele conferinţe, comunicări ştiinţifice, articole despre poetul de pe culme, cum îl numea Perpessicius (susţinute în ţară sau în oraşe importante de pe mapamond, ca New York, Edmonton, Calgary, Montreal, Stuttgart, Konstanz, Viena, Marsilia, Cernăuţi, Chişinău, Bălţi şi altele) au propulsat-o ca pe unul dintre eminescologii contemporani.,  
 
Desigur că nu puteam uita volumul Coridorul dintre ceasuri, practic un debut editorial în proză -, publicat cu ani în urmă de bucovineanul profesor univ. dr. stabilit la Timişoara, Adrian Dinu Rachieru, minunat prieten şi remarcabil scriitor şi om de cultură, la Editura Augusta (al cărui destin îl gira), care, în stilul său generos, niciodată răsplătit după frumuseţea şi înălţimea faptelor, a scris şi o prefaţă substanţială. Cu atât mai mult cu cât volumul fusese premiat în cadrul Salonului Internaţional de Carte de la Iaşi (pe vremea când acesta era o extraordinară celebrare a cărţii şi autorilor ei). Cu toate acestea, volumul de faţă a avut darul să apară ca virgin, ca ceva ce autoarea nu a mai scris. Ea însăşi mărturiseşte că pricina afirmării târzii şi ca prozatoare este faptul că a ,,fost înhămată la căruţe grele şi prea multe”, motiv pentru care a ,,adunat încet, filă cu filă” pentru acest volum.  
 
Scriitoarea avertizează în Predoslovia ce deschide volumul că nu este vorba strictu sensu de proze scurte, ci mai degrabă de posibile ,,nuclee de roman”, ,,compendii romaneşti”, ceea ce este cu totul adevărat, întrucât fiecare proză în parte poate fi un miez al unui roman autonom. Dar tot ea subliniază că în această societate aflată mai mult ca oricând sub semnul lui Fugit irreparabile tempus, oamenii cu greu îşi găsesc vreme pentru lectură şi mai ales pentru romanele fluvii, pentru roman, în general, iar prozele scurte ar putea fi o tentaţie în acest sens.  
 
Intitulat simbolic şi incitant Parabola vulturului, sensul titlului acestui volum ar putea fi interpretat în două feluri: superb înaripat pe cale de dispariţie, cum în pericol se află umanitatea, dezbrăcarea de penaj a acestei păsări amintind, prin similitudine, faptele de altruism şi generozitate pentru semeni tot mai rare în zilele de azi; sau pasărea de pradă nemiloasă care dă târcoale, ca şi răul din societate ce nu lasă omul să zboare cu aripile sufletului spre înalturi.  
 
Titlul aceastei cărţi parfumate cu arome botoşănene, reluat în excelenta proză care deschide volumul şi completat - Parabola vulturului sau rochiţa cu plastronul roşu – trimite dintr-o dată către universul creaţiei autoarei. Şi într-adevăr, ceea ce frapează la autoare este arta, harul de a scoate perla din lucruri aparent neînsemnate, banale, de a le transforma într-un story credibil, captivant, totdeauna cu un fin substrat etico-filozofic. Puterea sacrificiului şi forţa regenerării prin tine însuţi, iată ce vrea să sugereze autoarea prin metafora parabolică a vulturului utilizată: ,,Şi-a amintit mereu de parabola vulturului, pasăre longevivă, care ştie să facă un mare sacrificiu ca să poată continua să trăiască. Pentru că după nişte decenii de viaţă, ciocul, ghearele şi penele sale devin prea grele ca să le poată purta cu el în zbor, el se retrage, cică, pe un munte unde stă multe zile şi-şi loveşte ciocul de stâncă până cade, lăsând locul altuia nou cu care îşi toceşte ghearele şi-şi smulge penele grele pentru a dobândi altele noi şi uşoare cu care continuă să zboare încă multe zeci de ani.” Este vorba deci, despre o foarte fină observatoare, care reuşeşte să facă din lucruri aparent lipsite de spectaculozitate, pagini de rară delectare sufletească.  
 
Biograficul e mereu prezent, eroul epic central fiind atent la tot ce e-n jur, apăsat de trecutul recent resimţit nedrept, mişcându-se cu o uşurinţă uimitoare prin spaţii diferite- geografice, sociale, culturale, medicale, artistice, politice -, filozofând despre tot şi toate. De fapt, în toate aceste ,,tablouri” e un singur personaj cu mai multe alter ego-uri, doar aparent multiple personaje ca la Pirandello, mai exact un El şi o Ea indisolubili. Aceste personaje sunt luate de alături, cum s-ar putea spune, din observarea atentă a tot ce se petrece în jur şi extragerea sâmburelui plin de miez în fiecare, însă autoarea punând ceva din eul său. Fie că este vorba despre Vlonga, despre Motanul cântă în balcon, depre Mogorogea, de un Eseu despre zacuscă ori un Taifas la umbra arborelui cu perfuzii, personajele create, feţe multiplicate ale aceeaşi oglinzi, sunt oameni simpli, cu bucurii şi înfrângeri, cu vieţi la vedere şi taine ascunse, cu dorinţe realizate sau înăbuşite, învârtindu-se pe lângă naratorul discret, situat în umbră, dar mereu prezent, confident şi tezorier al simţămintelor mărturisite sau intuite. Cezara, Sânziana, Lucreţia, Ileana sunt destine nespectaculoase dar emoţionante prin chiar simplitatea, curăţenia vieţii lor. Transpare din aceste texte o inocenţă şi o puritate păstrate nealterate printre toate meandrele vieţii care sunt ale naratorului însuşi.  
 
Autoarea surprinde personaje şi realităţi din alte spaţii geografice, figuri însingurate - boală a secolului ce nu iartă (Tablouri de cer), destine de emigranţi frânte ce-au constatat târziu că fericirea e cu totul altceva decât casa mare şi grozav de scumpă dar grozav de goală, sau numai figuri înstrăinate. Prinde foarte bine, de asemenea, cele câteva scene de dragoste redate cu mult meşteşug artistic, căci ,,personajele” au tainele lor, istoriile lor de iubire, sunt vii, ies din decor.  
 
E o carte „caldă” ce aminteşte de focul din căminul de altădată din casele noastre în jurul căruia se ţeseau poveşti, e o carte cu parfum de tei ce ne deschide un con de lumină, o lumină ce vine dinspre sufletele frumoase ale eroilor ei, o carte se citeşte cu mare plăcere la ceas de înserare când tainele se fac şi se desfac. E de fapt, un ,,roman”, am putea spune chiar postmodern, compus din fragmente care se succed ca scenele unui film vorbind despre oglinzi suprapuse ale aceluiaşi unic personaj care este viaţa de zi cu zi cu trecutul şi prezentul ei de care nu te poţi dezbrăca aşa cum procedează vulturul cu penele sale. Titlurile acestor ,,fragmente” - Plăcinte cu mac sau Tratat despre calea sufletelor singure, Dialog întârziat sau omul care şi-a pierdut vorbele, Ileana sau poza cu pălărie – vorbesc ele însele despre modernitatea acestei scrieri. Nu lipsesc accentele de jurnalist, tuşele uşor îngroşate, rarele ieşiri din poveste în realitatea nudă, dar condeiul de prozator este unul fericit exersat, neacoperit de cel poetic. ,,Atunci, în taluzarea mereu ritmică a valurilor mării atât de albastre şi infinite şi amirosind a eternitate în care doar ei doi erau acolo, singuri ca Adam şi Eva pe plaja aceea ca pe un tărâm edenic, simbol al unei parabole intens semnificante, Femeia şi Bărbatul, Plusul şi Minusul, dar nu legaţi prin iubire, ca în toate legendele, ci prin inversul ei” (p.124).  
 
Parabolele folosite, cheile, începutul şi sfârşitul rotund, à la Marin Sorescu, printr-o metaforă parabolică, fraza foarte frumoasă, elevată, cu o curgere firească, prietenoasă, uşurinţa (aşa pare) scrierii, finele trimiteri culturale, umorul, delicateţea, şoapta vorbirii spre a nu deranja, sunt tot atâtea linii de forţă ale acestui ,,roman” ce oferă o lectură încântătoare.  
 
Aşadar, e o carte bună, foarte bună, care nu se poate lăsa din mână până la sfârşit, o proză care are darul de a-i întoarce la lectură chiar şi pe cei n-au mai citit proză de mult timp.  
-------------------------------  
* Lucia Olaru Nenati, Parabola vulturului, Colecţia „Floare albastră”, iniţiată de Asociaţia Universul Prieteniei, Editura Pim, Iaşi, 2015  
 
Prof. dr. Catinca AGACHE  
12 decembrie 2015  
Köln, Germania  
 
Referinţă Bibliografică:
Catinca AGACHE - „PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI / Catinca Agache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Catinca Agache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Catinca Agache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!