Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Carmen Popescu         Publicat în: Ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Între Tine şi mine, el
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mulţumesc din suflet domnului Viorel Gongu, pentru prezentarea plină de căldură a volumului "Între Tine şi mine, el". Cu deosebit respect şi prietenie  
 
 
 
Un nou volum, o nouă primăvară!  
 
Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeţilor ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă şi fermă,căutându-şi lumina din degete cu sfială şi clocot.  
 
Cu o "trudă nesătulă", aşa cum inspirat rosteşte poeta în poemul "Orator fără oraţie", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului şi asceza urcării cu o jertfă asumată şi acceptată cu generozitate.  
 
Aparenta inconsecvenţă în lungimile versurilor, care urmează tainic o regulă aparte, sparge tiparul monotoniei melodioase lăsând, când şi când, câte un geamăt sau strigăt să răzbată ca o rază de lumină printr-un cer încărcat de nori.  
 
"Agăţat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nişă " descoperită de Carmen cu delicateţe şi sensibilitate. Vieţile ei transcedente îşi cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi.  
 
Lutul asudat oboseşte rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială.  
 
Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte cu un al şaselea simţ. Autoarea ne creează un al şaselea simţ născând sinapse între care emoţia exultă discret şi tandru între previzibil şi surprinzător, uneori şocant.  
 
Răbdarea ascunsă de tăceri, uneori vinovate, se lasă turnată în forme pe care uneori te temi să le străbaţi.  
 
Rime interioare care fac să vibreze spaţii nebănuite apar surprinzător ca în "Te umileşti, te nărui între porniri fecunde/ Iar timpu-n tine-ascunde bătrânele secunde. "  
 
În "ensul schimbat " ochiul opac ne aruncă în profunzimea ochiului interior care contrabalansează al treilea ochi: "În noi desăvârşeşte o trecere , tăcând "  
 
Proiecţia în beznă a luminii leagănă tăcerile de pe gleznele poetei luminând uşile în spatele cărora sunt refugiate sufletele fără soare dar pline de speranţă.  
 
Cu fiecare pagină parcursă ne pierdem în emoţii pe care le intuim cu bucuria frumosului trezind sensibilităţi acolo unde nici nu ne aşteptăm.  
 
Răscoala florilor ce se ridică după tăceri profunde şi inocente, ne relevă o sensibilitate pudică, soră a albului zăpezilor de pe vârfurilegreu de atins.  
 
Învelită cu lumina din care sufletul poetei este zămislit, Carmen se lasă greu de pătrunsă de parcă am dori să desenăm după natură petele din soare.  
 
Poemele doamnei Popescu, sfârşite în semne de întrebare, se aliniază ca un şir de plopi încovoiaţi de vânt, şi ne cheamă să ne întrebăm despre noi şi despre sufletele noastre, cu o tandreţe sfâşietoare, gravă.  
 
Citind poemele pe cursul lor, uneori noaptea târziu, mă rup cu greu din lectură dar somnul aşteptat nu-şi găseşte spaţiul, aducându-mi sub pleoape un tremur de ore strivite cu teamă, care-şi lasă uneori semnul la colţul ochiului.  
 
Teama de frumos, dragul de visare, îmi relevă lutul şi timpul cu care poeta creează strălucirile color ale acelui fortuna labilis, desenând cu mână sigură semnele de întrebare la răscrucea dintre ce a fost şi ce-ar fi dacă...  
 
Din poemul: "Timpul, vântul... " aş cita: "Timpul roade destinul cu un dinte de lapte/ Are forţă în clipe. Unul e parcă-s şapte./Vântu-adulmecă lutul, biciuind nişte trupuri/ Domoleşte privirea. Se topeşte-n văzduhuri."  
 
Tăcerile rotunjite, ce adesea se ascund pentru odihna din zbucium, se retrag în unghiuri interioare, rotunjindu-se mimetic în sfera fără colţuri de odihnă. Căutarea perpetuă a esenţei, a miezului lucrurilor, a centrului sentimentelor, astfel încât retragerea în propriul teatru de vise îşi găseşte justificarea pe deplin. Carmen Popescu ne face să intuim o oarecare teamă de a străpunge coaja adevărurilor irevocabile invocând tema oglinzii, direct sau aluziv. Lucirile oglinzii mişcate copilăreşte ne relevă adevărul asemenea viziunii Gorgonei în scutul lui Perseu {Bântuie-n oglindă). Sinceritatea inimii doamnei Popescu , ca în simbolismul creştin (speculum sine macula) o descoperim cu uimire în poemul "Lacăte pe suflet ".  
 
Îmi este greu să nu remarc cuvinte cu har de mare poet în poemul "E scaunul gol " -În viaţă , de ca pururi se face târziu, sau în poemul "Sub mantia albă "-vifor rănit... şi acestea nu sunt singurele bijuterii poetice.  
 
Semn al armoniei, simbol lunar feminin, poeta Carmen Popescu îşi face un adevărat crez din a urma porunca scrisă pe oglinda din muzeul din Hanoi:"Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede şi strălucitor şi oglindeşte ceea ce se află în inima ta " şi , conştient sau nu, ea invocă, aproape în fiecare poem, lumina şi sinceritatea.  
 
Cu drag,  
 
Viorel Gongu  
 
Referinţă Bibliografică:
Între Tine şi mine, el / Carmen Popescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!