Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Farmec > Mobil |   


Autor: Carmen Norocea         Publicat în: Ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Carmen NOROCEA - SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TRENUL VIEŢII MELE  
 
Am prins un loc în trenul vieţii mele  
Dar, din păcate, fără loc şi-n ultimul vagon,  
În geamantan am pus doar dorurile mele,  
Necazul şi durerea le-am lăsat pe peron...  
 
E trenul care duce spre-o nouă viaţă,  
Încă nu ştiu în ce gară am să cobor,  
Dar vreau cu orice preţ şi cu speranţă  
Să trec peste obstacol cu optimism, uşor.  
 
Am să-mi urmez de-acum destinul  
Şi chiar am să-l înfrunt, de este cazul,  
Sătulă sunt de tot ce-nseamnă chinul,  
M-am hotărât să schimb... macazul.  
 
E loc sub soare pentru fiecare,  
Mi-e imposibil să cred că nu-ntâlnesc  
O gară cât de mică în inima mea mare,  
Un suflet cald pe care să-l iubesc.  
 
E timpul pentru o schimbare,  
E viaţă scurtă şi n-o mai irosesc!  
Şi fiecărei clipe am să-i dau culoare  
Din curcubeul vieţii ce-l trăiesc.  
 
 
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN  
 
Imaculatul alb al florilor de crin  
Se ofileşte azi puţin câte puţin,  
Parfumul lui ce-a dăinuit cândva,  
Nepreţuit se pierde  
În ziua care va urma...  
S-au întâlnit, s-au cunoscut  
Şi au făcut cunună  
Ca două flori frumoase  
Împreună;  
Ea era CRIN cu parfum pătrunzător,  
El TRANDAFIR atrăgător.  
Şi s-au iubit  
Iubire sângerândă!  
Ca un nebun, ca o nebună  
A strâns-o-n braţe cu suspin  
Uitând că mai avea şi spini.  
Şi fiecare mângâiere  
Era un strigăt de durere  
Petale-nsângerate în alb amestecat.  
N-avea cum să dureze-n timp,  
Aşa că... vinovatul a plecat  
Lăsând floarea de crin  
În lacrimi şi suspin...  
 
 
ŞIRAG  
 
Am strâns în viaţa mea cu dor iubire,  
Am înşirat toţi anii într-un frumos şirag  
Şi-n fiecare am pus câte-o sclipire  
Din tot ce-am avut mai bun şi drag.  
 
În fiecare perlă-am pus mereu speranţă,  
Cu bucurie mi-am propus nestăvilit  
Să merg pe-acelaşi drum cu cutezanţă,  
Să nu mai fiu de soartă adesea umilit.  
 
Să îndrăznesc mai mult de-i cu putinţă,  
Să nu mă las uşor învins de greutăţi,  
Sunt oameni ce ascund în a lor fiinţă,  
Mascaţi de-un zâmbet fals, atâtea răutăţi.  
 
Din dragoste eu mi-am croit un scut  
Şi chiar dacă au vrut să mă lovească,  
Am dăruit cu sufletul curat câte-un sărut  
Şi n-am lăsat amărăciunea să umbrească.  
 
O viaţă-avem, nimic mai mult şi e păcat  
Să nu putem ajunge să ne respectăm,  
Avem o raţiune, un ţel şi poate-un pact,  
Cu demnitate prin iubire, să o demonstrăm!  
 
 
EU SUNT AROMA TA  
 
Eu sunt cafeaua vieţii tale, sunt fierbinte  
Şi te servesc în neuitate dimineţi  
Când razele de soare intră-n casă  
Şi somnoros tu te trezeşti.  
Mă sorbi încet şi-n fiecare înghiţitură  
Simţi gust plăcut: sărutul meu pe gură...  
Şi, evident, mai vrei o porţie rezervă  
Din trupul meu care te ţine-n vervă.  
Eu sunt aroma vieţii tale aburindă  
Şi te pătrund adânc în fiinţă ta,  
Tu mă adulmeci lin şi în oglindă  
Vezi chipul unei boabe de cafea.  
Tu eşti de mine dependent,  
N-ai să mă laşi vreodată...  
Căci ţi-am intrat în sânge ca un stend,  
Eu sunt cafeaua ta, aroma ta de fată...  
 
 
PORUMBIŢA  
 
M-am transformat în porumbiţă  
Şi-n nopţi tăcute rătăcesc în zbor,  
Am sufletu-ncărcat de-atâta umilinţă,  
Iar rănile adânci aşa de rău mă dor.  
 
M-a umilit destinul şi nu l-am înţeles,  
O viaţă răvăşită e tot ce am cules  
Şi am ascuns durere şi lacrimi nevăzute,  
Cu zâmbetul pe buze şi lumii neştiute.  
 
Mă-nalţ uşor spre-a cerului grădină  
Pe-un val de vânt ce rănile-mi usucă  
Şi în speranţa unei raze de lumină  
O mângâiere şi iubire să-mi aducă.  
 
Simt inima cum bate şi-i parcă-năbuşită,  
Mă simt a nimănui, trăiesc o viaţă irosită  
Şi zbor, mă-nalţ şi plâng amar cu dor,  
Gândul mă chinuie dar nu aş vrea să mor...  
 
 
VIAŢA CA O CORABIE  
 
Viaţa este ca o corabie încărcată  
Cu bucurii, iubiri, necazuri şi dureri.  
Mereu se luptă în vâltoarea ei tumultă  
Să ajungă la liman din cele patru zări.  
 
Venirea ei pe lume, de Dumnezeu ştiută,  
Îşi poartă-ncărcătura cu tot ce-i hărăzit  
Şi se înclină-n valuri mereu neobosită,  
Durere, fericire şi lacrimi mereu a împărţit.  
 
Ţinută-n mâini de Cel de Sus şi ocrotită,  
Se scurge-n picături în fiecare zi cu dor,  
E greu şi bine şi nu întotdeauna fericită,  
Inima ei timona o trage-n timp cu zor.  
 
Cât, cum şi unde se îndreaptă e de neştiut,  
Destine şi alegeri în trecut, prezent şi viitor,  
Cu toţii o viaţă-ntreagă ne luptăm, bine-i ştiut,  
Fie că e furtună sau soare, se luptă până mor...  
 
 
BALADE DE IUBIRE  
 
Iubite, îţi voi cânta balada de iubire  
Nascută din inima mea pentru tine,  
Arcuşul uşor se-nalţă pe corzile fine  
Lăsând un dor aprins numit fericire.  
 
Cu mine începe noua povestea de-amor,  
Sunt clipa din toamna ce-abia a sosit,  
Tu eşti lumina, raza de soare ce a răsaărit  
În mantia ruginie a sufletului plin de dor.  
 
Ascultă cum sună duioasa-mi cântare  
Ş inima se frânge de dor suspinand,  
Te caut cu ochii în zare şi, lacrimând,  
Vioara aduce cu strunele ei încântare.  
 
Dragostea mea răsună în surdină,  
Cuvintele sunt de prisos, te iubesc  
Este tot ce pot să îţi spun şi, firesc,  
Sunt floarea vieţii din a ta grădină!  
 
 
SĂ TE VISEZ  
 
În noapte amintirile se-adună  
Şi dau năvală în inima pustie,  
Nu pot, n-am cum să le alung  
Şi mă cufund în liniştea târzie  
Uitând de mine.  
Aud un zgomot la fereastra mea,  
Să fie, oare, îngerul de noapte?  
Sau poate-i gândul tău,  
La ceas târziu să vină  
La căpătâiul meu...  
Dar sunt atât de singur,  
Mai singur ca oricând  
Şi sufletu-mi se zbate  
Şi-adorm cu ţine-n gând.  
Să te visez acum  
E tot ce mi-a rămas,  
Să te cuprind pe-o aripă de înger,  
Să mă trezesc cu tine-n glas,  
Şi să rostesc numele tău...  
Te strig, dar, oare, cine aude?  
Tu eşti aşa departe şi mi-e dor,  
Atâta dor că sufletul îmi plânge,  
Din ochii mei pe pernă  
O lacrimă se frânge...  
 
 
ULTIMUL TANGO  
 
Şi am dansat cu tine ultimul tango,  
Iar muzica se răspândea-n surdină,  
Eram ca două picături de stea  
Ce străluceau sub bolta cea senină.  
 
M-ai strâns la piept cu braţe tremurânde,  
Iar mâinile vibrau ca două frunze,  
În pas de dans mă atingeai uşor,  
Parfumul meu se contopea cu-al tău.  
 
Eram un singur trup şi un pian...  
Acorduri de tango noi respiram,  
Privirile, când se-ntâlneau, se sărutau,  
Obrajii-mbujoraţi parcă ne-ardeau.  
 
Aveam de împărţit destine separate,  
Doar muzica şi dansul ne uneau,  
Trăirile din suflet erau mascate,  
Doar mâinile şi ochii se iubeau.  
 
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ  
 
Nu îţi cer prea mult:  
Aş vrea să-mi dai cu împrumut  
Sărutul tău  
Şi îţi voi da dobândă înzecită...  
Mai dă-mi din ochii tăi  
O rază de lumină  
Să pot fi fericită,  
Să văd cum sufletul se zbate  
De dorul tău în miez de noapte!  
Mai dă-mi o şansă, numai una,  
Îţi cer prea mult,  
Sau ţie îţi e totuna?  
Eu nu glumesc, de ce-aş glumi  
Când, fără tine, ştiu decât atât.  
Nu pot trăi.  
Mai dă-mi o şansă, dragul meu,  
Că viaţa e aşa de scurtă...!  
Sărutul tău să fie-al meu,  
Eu viaţa ta tumultă...  
Nu-ţi fie teamă, n-ai să-l pierzi,  
Vei câştiga a mea iubire,  
E tot ce am mai bun, de crezi,  
Nu e o amăgire...  
---------------------------------------  
Carmen NOROCEA  
10 februarie 2015  
Craiova  
Referinţă Bibliografică:
Carmen NOROCEA - SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME / Carmen Norocea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Norocea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Norocea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!