Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Carmen Marin         Publicat în: Ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Chemarea pǎdurii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pǎdurea foşneşte Copacii se aplecǎ spre pǎmânt, dornici sǎ-l sǎrute, iar vântul bate atât de puternic, încât ai senzaţia ca supune tot ce întâlneşte în cale. Rochia Carminei se umflǎ transformându-se intr-o pâlnie, iar pǎrul ei zboarǎ în vǎzduh.Cu toate acestea, ea continuǎ sǎ urce pe deal. Vrea sǎ pǎtrundǎ cât mai repede în ascunzǎtoarea copacilor. Pǎdurea îi este dragǎ, asemeni unui templu.Acolo, în acest loc simte cǎ este liberǎ.Mǎ voi lipi de un copac şi îi voi privi coroana!îşi zise ea.Pǎdurea o primi cu o binevoinţǎ aparte. Era doar loc şi pentru ea, mult prea mult loc. Deşi lumina era pe cale de a pǎrǎsi acest sanctuar, îşi deschide braţele şi se roteşte la fel ca o balerinǎ pe o scenǎ.Nu aude apaluze, doar vântul şi copacii îi sunt singurii spectatori.Face o plecǎciune, aşa cum balerinele fac la sfârşitul spectacolului. Priveşte în jur şi observǎ cǎ frunzele copacilor sunt aplecate spre pǎmânt, asemeni lampioanelor, ce strǎjuiesc într-o salǎ imensǎ. Dar, Carminei nu-i pǎsa nici mǎcar de vântul care face pǎdurea sǎ vuiascǎ şi nici de pustitatea care ar fi înspǎimântat pe altcineva. Crengile uscate care umple pǎdurea, trosnesc sub paşii ei. Nu fuge de nimeni! Sau poate ca da.Simte nevoia de a pleca. Unde?îi vuiesc gândurile.Departe, cât mai departe. O nevoie absurdǎ şi de neînţeles pentru familia ei. Da, simte cǎ nu aparţine acestor locuri, doar pǎdurea o împlineşte..Poate într-o zi voi pǎrǎsi aceste locuri, poate voi locui într-un oraş. Un vis!zise ea.Un vis pe care, poate, doar o pasǎre îl are atunci când, dintr-o gravǎ întâmplare este închisǎ într-o colivie. Se lipi de un copac şi îl îmbrǎţişǎ.Îşi lipi obrazul de trunchiul lui apoi privi spre cer şi îi pare cǎ ramurile lui, dau bineţe norilor. Dacǎ aş avea aripi!gândi ea. Poate aş zbura pânǎ în vârful lui şi de acolo aş privi orizontul!îi vorbirǎ gândurile din nou.Oare de ce oamenii nu sunt copaci? În felul acesta ar putea sǎ priveascǎ totul de la înǎlţime.Şi ar fi mult mai puternici în faţa loviturilor vieţii. Ce-i drept şi copacii pot fi doborâţi de furtuni, dar şi de lama unui tǎietor.Cu toate acestea ei totuşi fac faţǎ mult mai bine pericolelor, decât oamenii!Dar ce ştie ea despre viaţǎ? Este doar o copilǎ de 12 ani.Şi cu toate acestea este mult prea înţeleaptǎ pentru vârsta pe care o are. Începe sǎ se întunece aşa cǎ o ia la fugǎ. Bucǎţi mici, desprinse din cregile pe care le calcǎ talpa piciorului ei, o lovsc peste faţǎ, dar nu mai simte nimic. Lipsa ei, îi va alarma pe cei de acasǎ, aşa cǎ trebuie sǎ ajungǎ cât mai repede. Ajunge iar pe deal, şi pe cer apǎruse luna. În jurul ei se aflau frânturi de nori ce o trimite cu gândul la vata de pe bǎţ mâncatǎ în oraş, demult. Rǎmase preţ de câteva secunde sǎ contemple imaginea lunii, apoi îşi continuǎ drumul tot alergând. Când intrǎ în grǎdina din spatele casei pǎrinteşti, adunǎ în grabǎ câteva mere şi cu ele în braţe parcǎ ar fi avut comori de mare preţ, ajunge acasǎ.  
 
-Am fost dupǎ mere! spune ea.Vocea încǎ era scandatǎ din cauza efortului fǎcut.  
 
-Ai faţa lovitǎ, Carmina!îi zice mama ei, când o vede Se putea citi îngrijorarea, de pe chipul ei.  
 
-M-am lovit, mama, dar nu mǎ doare.  
 
-Pǎrul tǎu este rǎvǎşit, copilǎ!l  
 
-Vântul este de vinǎ doar el este de vinǎ!  
 
-Promite-mi cǎ nu te mai duci în pǎdure seara?Şi mai ales pe vremea aceasta!  
 
-Promit.Spune asta doar pentru a-şi linişi mama. Ştie foarte bine cǎ nu va putea renunţa la acel loc.  
 
-Offff, mergi la cǎldurǎ, Carmina mea. Mama ei, îi cunoştea obiceiul şi totodatǎ îi ştia locul de refugiu.Copila aceasta era altfel decât ceilalţi copii ai ei. Oare ce va face acest copil în viaţǎ?se întrebǎ retoric ea.Întrebare a cǎrui rǎspuns l-a aflat peste ani.  
 
Referinţă Bibliografică:
Chemarea pǎdurii / Carmen Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!