Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Carmen Lăiu         Publicat în: Ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"Este știut atunci că remediul indicat împotriva durerii este să „te distrezi“ și să uiți, să faci tot posibilul, de pildă, să citești un jurnal ori să continui o conversație, pentru a „scăpa“ de durere.  
 
Ei bine, tocmai aceasta am observat că formează în sine chinul suferinței, iar concluzia a fost simplă și anume că pentru a scăpa de durere nu trebuie să cauți ca să „scapi“ de ea, ci tocmai dimpotrivă să „te ocupi“ de dânsa cât mai atent. Cât mai atent, cât mai de-aproape.Până la sesizarea ei în cele mai mici fibre. "  
 
Eficient sau nu, remediul apartine unui expert in durere, M. Blecher, cel care si-a topit durerea in cuvinte scrise; acest poet al suferintei, care ne-a tarat frumos prin toate senzatiile, cugetarile, torturile, profunzimile unei vieti traite intr-o singura pozitie: culcat. Durerea lui s-a imbracat intr-un diagnostic infrigurat: Morbul lui Pott.  
 
Alte dureri se circumscriu altor diagnostice. Ce mai conteaza un diagnostic? Durerea isi bate joc de numele savante in care ii impachetam radacinile.  
 
Astazi mi-am infruntat raceala banala cu intentii suave de gripa. Plimband-o ofensiv printre dreptunghiuri uriase, uneori ordonate, de arbusti, ierburi incalcite, frunze si fagaduinti de toamna. Sub un cer cu obraji de fum, cu parfum naucitor de sulfina, macese in parg si intrebari fara coaja.  
 
Am privit fiece detaliu, fara sa vad totusi nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportand zvon de ploaie. M-au durut nadejdile frante ale salcamilor infloriti in ultimul rest de vara. M-au ranit soptirile porumbului, trudind sa razbeasca printr-un pamant impietrit. Am despartit in silabe tristeti vestejite, fara sa gasesc rezultatul corect. Si-am invatat ca niciun cuvant nu se macina in vapaia arsitei; dupa ploaie, radacinile se pot frange mai usor;inainte insa,arareori. Nu e sigur nici macar atunci daca impartirea decurge corect; dupa seceta, nimeni nu-si mai aminteste exact orice detaliu, asa ca realitatea se poate deplasa cativa milimetri la stanga, cativa centimetri la dreapta, fara ca sa mai observe cineva. Sau macar fara ca sa mai deranjeze pe nimeni.  
 
N-am gasit raspunsuri in vazduhul clocotind a ploaie; nici in frunzele razlete, rosu stins, de papadie. Nici in puii de nuc, in manunchiurile de cicoare,in lucerna inflorita vinetiu,in trifoiul cu infrigurari purpurii. Nici in racorosul refren al mentei salbatice, nici in ciorchinii de puf ai vrejurilor de hamei. Nu erau decat intrebari si capcane nevazute, ca acelea decupate in bobocii dezlantuiti ai florilor de gura leului.  
 
Astazi mi-am amintit ca e mai usor sa fugi din fata durerii, mai ales cand esti neputincios; mai ales cand ti-ai ratacit cuvintele; mai ales cand stii ca totul e pierdut si ca e tentant sa te ascunzi dupa colt pana se vor mistui toate fetele hidoase ale trecerii. Fiindca moartea nu e totul. Viata insasi nu e totul. Harta realitatii are drumurile ei nestiute, in care trecerea se face greoi, monstruos, infiorator. Viata nu e un voiaj de placere; moartea nici atat. Daca Vlahuta se cutremura de vesnicia mortii, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zambet intr-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag in umbra unui bocet; o explozie de viata intr-o masa diforma de suferinta. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor si de deznadejdea gesturilor; de dureri fara nume care pot zgudui fara limite un pumn nevolnic de oase. De blocajul paralizant in limita dintre a nu fi in intregime viu si a nu fi reusit muri. De spaima de a pasi intr-un petec dilatat de timp, in care ochiul nu poate privi si urechea refuza sa mai auda.  
 
Astazi mi-am amintit ca nu stiu multi oameni care se pricep sa asiste la agonia din anticamera mortii. Acolo temeliile sunt prea firave ca sa te avanti vitejeste cu bocancii flecarelii sau cu lozinci prefabricate. Sau cu indestularea binecuvantarii invocate in vremuri mai bune.  
 
Astazi am aflat ca niciunul dintre raspunsurile plamadite in trecut n-a rezistat fara corectii urmatoarei peregrinari prin agonia altuia. Astazi am stiut ca e usor sa fii apostolul credintei cand inca mai e loc de sperat. Astazi am descoperit ca am o suta de rugaciuni de vreme insorita si n-am macar un rest pentru vijeliile care rescriu jurnalul unor vieti. Astazi am stiut ca uneori nu stiu nimic si e onest sa recunosc asta.  
 
Astazi am stiut, privind cu neputinta agonia ei, ca moartea Ta n-a fost obligatorie. Si nici agonia. Nu trebuia sa fii tradat si parasit. Nu trebuia sa fii dispretuit. Nu trebuia sa fii om al durerii. Nu era necesar sa fii palmuit, scuipat, biciuit. Nu trebuia sa fii atarnat gol, intre cer si pamant, in timp ce un Ierusalim intreg isi batea joc de agonia Ta. Nu trebuia.  
 
Decat daca n-ai fi mai putut trai in timp ce eu muream.  
 
Referinţă Bibliografică:
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA / Carmen Lăiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Lăiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Lăiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!