Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Camelia Tripon         Publicat în: Ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Camelia TRIPON - DE LA TARA LA TARTARIA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De curând am revăzut filmul "Pe aripile vântului". Am înţeles încă odată că tăria, în tot ceea ce facem, ne vine din pământul natal. Cuvintele "tărie" şi "natal" poartă în ele povestea universului. Vechii indieni cercetau poziţia corpurilor cereşti (sau stele - tara în sanscrită) în funcţie de aşezarea lunii - candre. În română, sanscritul "candre" are corespundent în candelă, candid şi cadră de frumoasă, toate având legătură cu luna care luminează, pur, dar şi frumos. Mulţi, dar mai ales orientalii au cântat luna în versuri.  
 
„Tara” se poate aborda din unghiul genezei lumii noastre, căci la început a fost gândul rostit prin cuvânt. Aşa se face că Tara, pentru celţi, înseamnă spaţiul arhetipal al Irlandei, fără dimensiuni - şi simbolizând unitatea ei. Alături de Tara se află Taranis, zeul galic al luptelor şi puterii; numele său se traduce prin "tunet". În Regatul Hitit (mileniul III îHr. - 1200 îHr.) au existat doi zei: Tarhunda, al furtunii (fonetic seamănă cu Taranis, şi ar putea fi tunetul care dă ploaie) şi zeul Tarhunnas - al cerului de furtună. Surprinzător, deşi separate ca spaţiu, ele au aceeaşi rădăcină şi semnificaţii apropiate.  
 
Miturile despre formarea lumii se bazează pe o mamă - Pământ, şi un tată - Cer. Tunetul, însoţitor al trăznetului, nu este decât o manifestare a energiei sonore ce însoţeşte o descărcare electrică din timpul unei furtuni. Fulgerul este o imagine a unui "ax al lumii" ce se înfige în pământ. O altă reprezentare a energieieste şarpele. La celţi Tarasque este şarpele sau dragonul apelor, cel care produce inundaţiile - care însoţesc ploile torenţiale cu tunete şi fulgere.  
 
Aceeaşi rădăcină are şi Taras, fiul lui Poseidon, zeul apelor - considerat întemeietorul oraşului Tarent sau Taras, în greacă, din Peninsula Italică (pe la 708 îHr. - cu o populaţie ilirică). De asemenea Tartar, în concepţiile anticilor, era un element primordial - alături de Chaos, spaţiul nelimitat dinaintea creeri lumii, Eros= iubire şi Gaea= pământul nostru natal. Din unirea Tartarului cu Gaea s-a născut Typhon, un fel de monstru cu o sută de capete şi acoperit de şerpi. Este o imagine deformată a dragonului sau şarpelui, sau balaurului din mitologia noastră, ucis fie de Hercule în zona Herculane, unde există şi o stâncă cu chip de om ce-i poartă numele, fie de Apolo. Interesantă este "geniala" afirmaţie din DEX, în care "tartar" aparţine mitologiei antice, dar are etimologie slav㠖 dar slavii au apărut în istorie în feudalism, deci după apusul antichităţii.  
 
Unii filologi încearcă să ne vitregească de un toponim vechi, poate de la "facerea lumii". Comform mitologiei, Tartar este un "loc de bronz", căruia Poseidon i-a construit porţi şi unde Uranus şi-a închis copiii - ciclopii şi titanii. Curios este că Tărtăria se află în apropiere de Zlatna, Călan, Hunedoara; după cum se ştie şi azi zona este o puternică "fortăreaţă" a exploatării şi prelucrării metalelor. Cei care au încercat să descifreze celebrele tăbliţe descoperite acolo, au ajuns la concluzia că ele conţin un mesaj scris adresat zeilor, transmis prin persoana în mormântul căruia au fost descoperite. Este posibil ca în acea zonă să fi existat un sanctuar, sau un loc cu totul deosebit, "o poartă spre zei" - şi astfel mitul capătă şi mai multă importanţă.  
 
În lucrarea lui Jinarajadasa, ca notă ocultă sunt prezentate, în nişte tabele, perioadele de reîncarnare a două persoane, la 15.700 îHr. şi la 6.700 îHr. în Tartaria. A doua dată se apropie de datarea tăbliţelor de la Tărtăria (5.000 îHr. - cu 1500 ani înaintea celor din Sumer). Oare acest nume exista acum 17.000 de ani?... Putem vedea un sens comun al patriei la celţi, irlandezi, hitiţi şi români; la noi "ţară" este mai apropiat de anticele Tara, Tartar şi Taras. Poseidon - zeul care face "porţi" Tartarului, şi astfel deschide primele exploatări minere de cupru în Tartar, nu departe de Baia de Aramă. Iată de ce şi fiul său poartă numele de Taras, iar Tartar este o repetare sau înseamnă Tara-tare, spaţiu care prinde contur fizic faţă de cel irlandez - care este doar un simbol arhetipal.  
 
Ţara şi ţăranul (care ară pământul, ţarina, şi îşi îmormântează morţii în ţărână), au o vechime atât de mare, încât n-au trebuit să "năvăvescă" romanii cu "terra şi Tellus" - şi abia apoi înaintaşii noştri să le rostească. "Miezul" tuturor termenilor enumeraţi face legătura între „pământ” şi activitatea „de a-l ara” - din ţara, ţarină, ţăran şi ţărână; parcă "ţ" vine să întărească un adevăr divin, acela că pământul "înţelenit" şi pustiu a fost dăruit oamenilor pentru a-l transforma în Ţară prin arat, ca apoi să-i culeagă rodul. De asemenea PI-TAR, cel care are grijă de pâine, pită, are corespondent în sanscritul pitr=tată, căci în orice familie patriarhală tatăl procură pâinea; poate că străbunii noştri nu trebuiau să aştepte sosirea bulgarilor ca să rostească pită şi pitar, cum ne "învaţă" DEX-ul.  
 
De ce noi spunem "Ţara" şi nu "Tara"?... Poate pentru că în limba noastră, anumite noţiuni delimitate (frecvent ascuţite), conţin litera Ţ: ţăruşul înfipt în pământ pentru a delimita o ţarină de alta, ţeapa şi ţinta (cui), dar şi ţelul înalt, sau sunetul ascuţit ca un ţârâit. Avem tărâm şi ţărm, unul cu sens general şi altul ca delimitare a mării. De la Herodot ştim că "cei mai numeroşi după inzi erau tracii", iar ei îşi aveau originea în spaţiul nostru, iar ţara era Tracia.  
 
Terra, din care derivă unele din cele mai negative cuvinte (teroare şi tenebre), a fost transmis latinilor de către troienii lui Enea, când au întemeiat Roma. Chiar troian înseamnă ridicătură de pământ; DEX-ul precizează că este o "întăritură primitivă din pământ a popoarelor antice", şi cocluzionează: "probabil din slavă". Autorii DEX-ului, în "bunăvoinţa" lor ne-au luat până şi cele mai dragi cuvinte, ţară şi ţarină, lăsându-ne goi în propia noastră ţarină - alăturându-se astfel unor numeroşi străini, despre care Aaron Florian afirma în 1843 la Academia Mihăileană:"...schimbă-ţi numele sau primeşte pe acesta pe care ţi-l dau eu, ridică-te şi du-te din pământul pe care-l locuieşti, că nu este al tău.... Şi într-adevăr , toate aceste cuvinte ni s-au zis de către străini: începutul ni s-a tăgăduit, numele ni s-a prefăcut, drepturile ni s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne întemeiem şi să ne apărăm drepturile".  
 
Camelia TRIPON  
15 ianuarie 2015  
Târgu-Mureş  
 
Referinţă Bibliografică:
Camelia TRIPON - DE LA TARA LA TARTARIA / Camelia Tripon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Tripon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Tripon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!