Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Camelia Petcu         Publicat în: Ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

“Umbrela e o arcă suspendată”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Umbrela 
  
Vă propun un test. De imaginaţie şi de intuitiţie, totodată. Ce simţiţi deasupra voastră, deasupra creştetului vostru când porniţi în drumul spre casă, prieteni, serviciu? Raze necruţătoare, nori denşi, lumină blândă, o umbrelă, un curcubeu de note şi imagini, zâmbetul iubitei, al mamei, ori reproşul celui neputincios? Celui pe care aţi vrut să-l ocrotiţi şi n-aţi reuşit? 
  
Vă daţi sema câtă nevoie avem de ocrotire? Ce este ocrotirea? “Ocrotire obștească” sau “scut”, “proteguire”, “oblăduire”, “apărare” şi vindecare în acelaşi timp. Cel ce ocroteşte apără cu sufletul, îmbrăţişează nu numai trupul pe care-l ocroteşte, ci şi umbra lui, nu numai mintea, ci şi spiritul. Ocrotirea are însă atribute miraculoase. Nu omul este cel ce stăpâneşte în exclusivitate această calitate. El este, de obicei, cel ce beneficiază de ea. Poţi profita de ocrotire, te poţi desfăta şi îmbăta cu sentimentul că tu eşti cel ales de vraja ei. Gesturile ocrotesc, pântecul ocroteşte, privirea poate ocroti şi ea. Un ostrov, o clădire îi poate ocroti pe cei pe care-i găzduiesc. 
  
Dar şi mai surprinzător este sentimentul în sine, mult mai neaşteptat decât gestul. Toţi ne dorim să ocrotim, ca într-un instinct de supravieţuire; ocrotind, ne salvăm de noi şi pe noi, intrăm sub aura unei imaterialităţi divine şi a unui semn al infinitului. Infinitul din mine ţi-l dăruiesc ţie ocrotind, ocrotindu-te. Şi simţi dumnezeirea în forma sa cea mai trainică, tainică, autentică. Cine ocroteşte nu cere nimic în schimb, de aceea ocrotirea pare a fi iubirea în forma ei cea mai pură. 
  
Nu totdeauna ştii că eşti ocrotit. Şi nu totdeauna vrei să se ştie că ocroteşti. Uneori e doar o stare de bine, alteori e o părere care stăruie şi-ţi dă curajul să mergi mai departe. Ocroteşti adesea cu posesiune, cu un fel de gelozie pe chiar fiinţa care se lasă ocrotită, abandonându-se nu ţie, care ocroteşti, ci sentimentului însuşi, plinătăţii lui inconfundabile. De unde şi certitudinea că sentimentul ocrotirii e mai puternic decât cel ce îl reeditează, îl pune în mişcare, îl renaşte imitând dumnezeirea. Căci nu există ocrotire mai de dorit decât abandonul făpturii sale către aceasta. 
  
Dar nu oricine se lasă ocrotit. Nu are orcine înţelepciunea, încrederea, bucuria de a fi ocrotit. Adesea, cel ce se dăruieşte acestui sentiment este mai puternic decât cel ce îl dăruieşte. Şi poate chiar mai fericit, pentru că ştie să răspundă, să simtă pe Dumnezeu în el şi în cel de lângă el, în aproapele său ocrotitor. Coaja ocroteşte fructul, floarea ocroteşte viitoarea sămânţă, mama îşi ocroteşte pruncii, iubitul, iubita, de duşmani, de inamici invizibili. E o luptă continuă şi inegală cu necunoscutul şi neprevăzutul, cu perisabilul, împotriva cărora ocrotim ceea ce iubim şi credem că ne aparţine, într-un fel sau altul. 
  
Ai ocrotit vreodată? Şi dacă da, ce ai ocrotit? O fiinţă mai slabă sau una mai puternică ce nu-şi dădea seama că este slabă, pe cineva care te implora, ori pe cel mândru căzut din mândrie? Te-ai simţit vreodată neputincios ocrotind? Ţi-ai ascuns vreodată lacrimile de neputinţă faţă de cel pe care-l ocroteai? Cu ce preţ făceai asta? Sau din ce raţiuni ori instincte? Ce sperai, ce credeai, ce rugăciuni spuneai ocrotind? Şi ce ocrotitor aşteptai la rându-ţi? 
  
Ai încercat vreodată sentimentul că ocroteşti un şarpe? Că nu aştepţi recunoştinţă pentru că datoria e mai presus de fiinţă şi raţiune? Te-ai dăruit şi te-ai negat cumva odată ocrotind? Dar amintirea ai încercat s-o ocroteşti ? S-o înrămezi în sufletul tău de om obişnuit să dăruiască fără a pretinde nimic, de la nimeni, în schimb? Eu zic să te întorci şi cu faţa spre tine. Şi să te ocroteşti şi pe tine. Să te dăruieşti şi ţie, să-ţi zâmbeşti pentru că zâmbeşti Celui ce te ocroteşte mereu şi care a crezut în tine dintotdeauna. Apoi, ia pe cineva cu tine. Şi nu uita umbrela, o umbrelă mare, care să vă ocrotească pe amândoi. 
  
Referinţă Bibliografică:
“Umbrela e o arcă suspendată” / Camelia Petcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Petcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!