Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Camelia Petcu         Publicat în: Ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

RISIPA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
RISIPA 
  
Tot ce întâlnim este semn şi opţiune. Moartea şi Iadul sunt opţiuni ale omului. Comuniunea cu Cel împotriva căruia ai luptat, care te fiinţa, dar te şi limita, înseamnă fericire. Separarea de El, izolarea, nerecunoaşterea Sa, duce la singurătate veşnică, absolută, dostoievskiană… 
  
Aşa gândim câteodată, încercând să ne învinovăţim pentru nefericirea noastră. Înţeleg mai uşor şi accept mai senin nefericirea ta, căci tu eşti tu şi nu ai aceleaşi dureri ca mine. De ce m-aş face părtaş al durerii tale, dacă simt în mine cum pândeşte durerea mea şi, măcar demonstrativ, vreau să impresionez, ceea ce simt eu nu poate simţi nimeni, niciodată, de ce să nu mă gândesc că dreptul meu la durere şi fericire nu are nicio legătură cu tine sau altcineva? 
  
Astfel se naşte egocentrismul demonic, infernul izolării, e alegerea noastră pentru că, de fapt, Dumnezeu nu are niciun amestec în problema morţii şi a nefiinţei. Lupta înseamnă să nu depui armele în “marea aventură a fiinţării”, să nu te poţi îndoi de existenţa ta tocmai pentru că te afli în luptă. Dar dacă eu nu cred durerii tale, nu înţeleg că nu sunt singur, dacă eu nu o accept nu o pot recunoaşte şi nu o pot preveni. Dacă la mine se reduce totul, nu pot fi fericit. Ce mai rămâne din relaţia Dumnezeu-eu dacă sunt independent? Pot fi independent, dar chipul meu trebuie să-l regăsesc la Tine ca pe o matrice a iubirii şi o garanţie a unei genetici a improbabilei veşnicii ascunsă într-un înveliş perisabil. 
  
Şi când încercam să mă gândesc la cele două situaţii, cu El sau împotriva Lui, tocmai când făceam comparaţie între o aşa puternică personalitate de veşnic şi frumos, de iubire şi dăruire şi cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că şi-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiţia apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală şi imposibilă în acelaşi timp, abisală şi diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuaţia Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” 
  
Alegeri, 2012… Iarna. Cald în casă şi miros de brad incandescent. Răşină şi sevă adorm împreună în fibra lemnului ieşind nestăpânit pe gura sobei. Câţi ani au trecut? Nu mai ştiu. Ţin minte doar că renunţasem. Renunţasem la el. Apoi la mine. Doar rugăciunea. Nu poţi să desparţi două suflete. Am aflat atunci, în 2012. Sau poate am ştiut dintotdeauna. Apoi, un alt suflet, tatăl copiilor mei. Un suflet pierdut. Câtă risipă de suflete, Doamne..! Ce faci cu ele? 
  
Au crescut copiii. Fără tată. N-au avut niciodată, de fapt. Ştiam să alerg. Cu sufletul la gură, înainte, fără să mă opresc. Cine ar fi alergat dacă mă opream? Nu mai avea cine. Mă aşteptau acasă, cu ochii curioşi, fără să-mi înţeleagă zbaterea. Nici nu era nevoie. M-aş fi simţit descoperită, vulnerabilă. Era bine aşa. Zburam cu o singură aripă. Nu observa nimeni. Dacă mă opream, ar fi văzut. Trebuie totdeauna să zbori ca şi cum ai zbura, să trăieşti ca şi cum ai trăi… 
  
M-am lipit de El imperfect. Dar n-am ştiut alt drum. Aşa cum nu ştii să nu respiri. Cu atât mai greu mi-a fost cu cât aderenţele religioase m-au durut în imperfecţiunea lor. Nu am reuşit să dau credinţei forma sufletului meu. M-am amăgit cu implanturi de credinţă în necredinţa mea. Ce liant? Am greşit reţeta, formula. Religare, religie… Relegere. 
  
Alegeri, 2012… Trebuia să mă reformulez. Cel care cade, nu cade. Trece într-o altă dimensiune, la fel, cel ce evoluează. Am căzut. În 2012. L-am regăsit. În 2012. M-am regăsit. În această nouă dimensiune. Ca pe un firesc. Cine poate intui glasul care ne cheamă? Religare, religie… Relegată de trecut. Trecutul a luat-o înaintea prezentului. 
  
Adun repede rufele de pe sobă. Mă apropii de lumânarea stinsă în lăcaşul ei de aluminiu. E gol, liber de ceară, răsturnat pe policioara sobei, ca un ochi scurs din adâncul şi limpezimea umorilor sale celeste. Alături, o floare de ceară perfectă. Mă fâstâcesc cu un zâmbet stupid, ca atunci când nu ştii răspunsul la şcoală. Dar nu mă întreabă nimeni, nimic. Şi nici eu nu pot întreba pe nimeni, nimic. Sunt prinsă în capcana semnului de întrebare. În capcana timpului şi a credinţei fără credinţă.Ce-am risipit? 
  
Referinţă Bibliografică:
RISIPA / Camelia Petcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Petcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!