Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   



My lord (VI)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tremurând, cu mâini nesigure încuie uşa şi alunecă uşor, cu faţa în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulţumită de reacţia avută.
Raţiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influenţa impulsului de moment,îşi scoase valiza şi aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă.
Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă uşoară pentru poftele lui ascunse? Că îşi putea face de cap cu ea doar pentru că era guvernantă şi nu avea ocrotirea rangului?
Dar ea avea puterea numelui.Tatăl sau. Ce ironie. Nu se putea folosi de el. Includea desconspirare şi multe explicaţii. Nu era atât de uşor pe cât părea.
Copiii aveau nevoie de ea. Chiar şi impertinenta Beth. Eduard îşi reţinea sentimentele,un sensibil în fond. Leon … nu putea renunţă la el!Îi revedea în minte ochii mari, negri de o profunzime ce depăşea vârsta băiatului.
Fugă în toiul nopţii era dovadă de laşitate. Nu o caracteriza. Încerca să se concentreze şi să găsească o soluţie rezonabilă.
Cum putea gândi limpede când îi revenea insistent în minte îmbrăţişarea intensă a lordului? Nu anticipase nici măcar în vis gestul lui. Şi nici trădarea trupului sau. Se mândrise mereu cu pragmatismul său, era capabilă să tranşeze orice întâmplare cu sânge rece.
El îi spulberase în câteva minute toată filozofia de-o viaţă cu un simplu gest. Un sărut. Dar ce sărut. Nici în cărţile interzise pe care le citise cu prietenele ei, chicotind pe ascuns, nu găsise vreo descriere care să se asemene cu ce simţise în îmbrăţişarea lui. Brusc, neregizat, aprig şi pasional. Îi era ruşine să dea ochii cu lordul,de teamă că el să nu-i citească gândurile.
Strânse pumnii şi respiră adânc, încercând să îşi pună ordine în minte.

***
“Ce-a fost în capul meu? Mult vin. Altfel nu se explică gestul. Am ajuns să profit de o guvernantă. Atât de disperat să fiu? Femeia are un je ne sais quoi, e mai mult decât pare. Asta dacă nu mi-am pierdut percepţia asupra caracterului ascuns al femeilor. Limbajul corpului, alura, modul de a vorbi şi gestica. Prea elevate pentru o banală guvernantă. Fiica vreunui nobil scăpătat şi rămas fără avere? Posibil.”
Se va interesa. Nici nu conta prea mult. De când o văzuse prima dată, a avut senzaţia de déjà-vu. Şi apropierea subită a lui Leon faţă de ea,l-a pus pe gânduri. Nici obrăznicia lui Beth nu era de neglijat. Fiica lui ignorase cu indiferenţă celelalte guvernante. Modul cum se comporta faţă de Alma. O considera un potenţial pericol.M.Joseph nu se gândise la acest aspect.
Guvernanta îl făcuse să-şi piardă concentrarea şi manierele de gentleman. Nu ştia continuarea gestului său dacă ea ar fi rămas lângă el.Ochii ei aveau nu numai o culoare specială ci şi un mod de a-l privi deschis, direct.Denota încredere în sine şi o personalitate nu prea comodă pentru domnii din înalta societate.
El gândea altfel. Îl incita şi îi trezea spiritul competitiv.Inteligenţa şi frumuseţea făceau casă bună. Şi ţinuta ... trupul.
Afacerile erau binevenite. Va sta departe de conac şi va vedea ce este de făcut. Copiii erau pe primul plan. În plus, picnic-ul era reprogramat peste câteva zile.
***
Alma intră în bibliotecă. Bărbatul privea pe fereastră. Tăcerea lui îi sporea starea de încordare. Avea de gând să îşi consolideze reputaţia şi să-i dovedească lordului că nu e o gâsculiţă de care să profite, cum doreşte el.
- Îmi cer scuze pentru comportamentul meu faţă de tine, domnişoară Alma. E impardonabil şi te înţeleg dacă vrei să părăseşti conacul. Nu este nevoie să stai până la sfârşitul lunii.
Încordarea şi nemulţumirea Almei creşteau cu fiecare clipă. Se încăpăţâna, să nu răspundă până ce el nu se întorcea, să-i dea atenţie.
Tăcerea guvernantei îl forţă să se îndepărteze de geam şi se îndreptă către ea oprindu-se la o distanţă rezonabilă. Ea îl privi direct. Se măsurau, ochi în ochi.
“Acelaşi gentleman de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic sau nu el era bărbatul răvăşit şi pasional de noaptea trecută."
- Am vrut să plec dimineaţă, fără să va anunţ. Gestul dumneavoastră este într-adevăr de neînteles, mai ales că nu am făcut nimic să atrag acest comportament.
M.Joseph, încruntat, îşi ţinea mâinile la spate cu degetele încleştate.
- Eşti liberă domnişoară, ai în plic salariul. Îţi mulţumesc pentru clipele oferite copiilor mei.
- N-am terminat. Doresc, să lămurim câteva lucruri.
- Ascult!
- M-am angajat să duc la bun sfârşit, ce am început.
Lordul nu schiţa nici un gest. Nu era deloc încurajatoare atitudinea lui. Ca de obicei.
- Copiii nu au nici o vină pentru greşelile părinţilor, continuă Alma. Voi rămâne până la sfârşitul lunii,dacă am aprobarea dumneavoastră. Ei nu trebuie să afle cele întâmplate. Sunt fiinţe deosebite, sensibile. Au nevoie de armonie şi linişte.
“Pur şi simplu nu pot defini concret caracterul acestei femei. Alta ar fi făcut o scenă siropoasă cu reproşuri agasante despre reputaţie şi alte lucruri. Dreptul ei de altfel. O femeie puternică. Hmm.”
- Ciudată hotărâre. Nu vreau, să mă consideri un pericol pentru tine, domnişoară. A fost un incident izolat. Nu obişnuiesc să profit de femei şi mai ales de angajate.
“Ironic?”
- Nici nu sunt o femeie de care se poate profita. Greu sau uşor. Chiar dacă sunt o umilă guvernantă.
- Hm ... o guvernantă, poate. Umilă, mă îndoiesc. Oricum, drumurile noastre se vor intersecta cât mai rar. Am alte preocupări.
Bărbatul dorea să aibă ultimul cuvânt. Alma lăsă lucrurile aşa. Era suficient de înţeleaptă.
- În legătură cu picnic-ul. Cei mici vor putea lua parte? Ei merită să fie prezenţi, au fost sclipitori la bal.
- De ce-mi adresezi o întrebare, dacă răspunzi în locul meu?
Atitudinea de stăpân deplin al casei şi orgoliul bărbatului ce are pretenţia că el decide tot. Tres bien.
- Era o părere, sire! se înclină uşor
- Am cerut-o?
- E legea compensaţiei. Consider că este dreptul meu să am o părere, chiar dacă pare o impertinenţă din punctul dumneavoastră de vedere. Mai ales dacă este vorba de cei mici. Nu este o impoliteţe mai mare decât gestul pe care l-aţi avut faţă de mine.  
Îi vuiau urechile şi avea chef să-i trântească un răspuns mai obraznic.
- Ai un temperament volcanic, domnişoară. Nu mă face, să par duşmanul copiilor mei. Îmi displace total. Mă voi gândi şi vei afla răspunsul. Mătuşa Annie îţi va transmite.Tonul calm,tranşant dar expeditiv, o scotea din minţi.
Obrajii ei se coloraseră şi era gata să răbufnească. O bătaie în uşă întrerupse discuţia. Poate era norocul. O piedică pentru limba ei ascuţită.
Majordomul anunţă că lordul are oaspeţi.
- Sire, lady Morgan şi vărul sau baronul Eustace va aşteaptă în salon.
“Lady Mironosiţa” vine după mirosul banilor.
- Vin îndată. Domnişoară, eşti liberă.
Privirea ei întrebătoare îi tulbură calmul.
- Da, mai este ceva?
- Va rog, să alegeţi cea mai bună variantă în legătură cu cei mici. Hotărârea pe care o veţi lua, nu are legătură cu mine sau cele întâmplate.
- Eşti insistentă. Ştiu foarte bine ce este benefic pentru copiii mei. Vei fi anunţată până la sfârşitul zilei de hotărârea mea.  
 
***  
 
;Lady Morgan îl întâmpină cu un zâmbet larg, prea intim pentru legătura dintre ei. M.Joseph nu îi acordase avantaje într-atât, încât să se comporte ca favorita lui.
Femeia o zări pe Alma ieşind din biblioteca, în urma lordului. O ura pe guvernanta obraznică.
-Sper, că ai concediat-o pe creatura asta, îl luă de braţ.
- De ce aş face-o? E potrivită pentru copii. Asta contează. În rest, nu are rost să-i acorzi atenţie.
- Dar nu arată rău deloc, femeia!îşi îngustă privirea baronul Eustace.M.Joseph era neplăcut surprins de remarca musafirului.
- În această casă, angajaţii sunt respectaţi, indiferent de statutul social. Sper că veţi ţine cont de asta, baroane!
- Dragul meu văr, doar nu te vei înjosi apreciind o servitoare! strâmbă din nas, Mary Morgan.
Eustace îşi mângâie barbă, gânditor.
-Desigur! răspunse cu jumătate de gură.

***
Mătuşa Annie o chemase în camera ei, aranjată în nuanţe aprinse, plină de dantele şi păpuşi îmbrăcate în diferite culori. Alma observase că lady Annie nu era atât de naivă pe cât lasă să pară. O îndrăgise pe bătrâna excentrică şi plină de neprevăzut. În acea casă fiecare persoană devenea un personaj aparte şi original prin modul de a se comporta şi a-şi dezvălui personalitatea.
- Dragă mea, doream să fim doar noi două, fără urechi lungi şi curioase. Ia loc şi serveşte un lichior.
- Mulţumesc, lady Annie, prefer un ceai.
Mătuşa dădu din mână, a dezaprobare:
- Fetiţo, trebuie să ştii că puţină licoare făcută de mine, este o binecuvântare, în orice împrejurare, îi făcu cu ochiul complice.
Alma zâmbi, nu era chiar o novice în teoria relaţiilor dintre femei şi bărbaţi. Nu era uşor de surprins. Studiase pe ascuns la pensionul din Paris, multe cărţi interzise care luminau minţile ţinute în umbră ale femeilor. Dar mătuşa Annie era o figura ieşită din tipare. Probabil, alte persoane din înalta societate ar fi considerat-o o neruşinată. Almei îi plăcea. Era o trăsătură de familie, însuşită doar de unele persoane, ca lord M.Joseph. Îşi pleca ochii, sperând ca lady Annie să nu-i observe sclipirea din privire. Prea târziu.
- Scumpa mea, îmi ascunzi ceva! Să ştii că poţi avea încredere în mine. S-a întâmplat vreun eveniment şi eu nu am aflat?
Panseluţele din ochi îi străluceau, aşteptând nerăbdătoare un răspuns savuros.
Alma nu era sigură, că se putea destăinui mătuşii. Păstră tăcerea un moment mai lung.
- Dragă mea, dacă este ceva în legătură cu nepotul meu, să ştii că nimic nu mă miră!
- Adică? Nu înţeleg ,lady Annie.
- Oh, ba înţelegi perfect, fetiţo. Noi două semănăm. Ştim multe, dar ne prefacem naive, chicoti poznaş şi tinereţea sufletului făcea să pară că discuta cu o copila matură nu cu o bătrână copilăroasă.
- Nu e nimic important.
- Bineee! Până te vei hotărî să ai încredere în mine, am eu ceva să-ţi comunic. Nepotul meu a hotărât ca la picnic să fie prezenţi şi copiii.
Alma răsuflă uşurată. Obrajii se îmbujorară de emoţie.
Annie chicoti complice:
- Ştiam eu că ai un amestec în asta!
- Nu înţeleg!
- Hei, asta-i bună!Tu ai pledat pentru acest lucru.
- Eu doar mi-am expus o părere. Lordul nu a fost încântat de intruziunea mea.
- Să crezi tu! Da … da! Annie ştie ce spune.Mătuşa se ridică şi începu să valseze, sorbind din păhărelul cu lichior.
- Aveţi un mod de a expune problemele care mă depăşesc, uneori.
- Dacă nu erai pe placul meu, nu erai guvernanata copiilor. Cât despre nepotul meu, lordul, cred că l-ai intrigat, râdea în hohote.
Alma încremeni,mirată
- Lady Annie, lord M.Joseph nu mă apreciază foarte mult deoarece mi-a reproşat de nenumărate ori, că sunt prea îndrăzneaţă în păreri! Va rog, să nu faceţi asemenea afirmaţii! Şi aşa Beth este suspicioasă pe toate femeile din jurul tatălui său! Mă străduiesc să-i câştig încrederea.
- Scârţ! Beth e o răsfăţată. Dar una isteaţă. Ştie că s-ar putea să-i placi tatălui ei. L-ai studiat pe Leon? El te-a iubit de prima dată! Instinctual,aşa cum numai un copil o poate face. Ei simt sufletul adulţilor cel mai bine. Ei bine, Leon este copia fidelă a tatălui său. Aşa era şi lordul la vârstă lui. Se ataşa instantaneu de cineva care-i inspira încredere.
- Dar nu are nici o legătură cu realitatea.
- Dragă mea, am antrenament. Să ştii, că nu m-am pilit şi nu vorbesc aiurea. M.Joseph este asemeni fiului şi invers. Doar că nepotul meu este un bărbat cu capul pe umeri şi ştie ce vrea. Nu-i subestima capacitatea şi percepţia asupra vieţii sau oamenilor. Mai ales când e vorba de femei.
- Nici nu o fac! Doar că pe mine mă interesează copiii! Se pare că lord M.Joseph m-a apreciat greşit!
- Nu cred! Vom vorbi mai pe larg, altădată. Acum, am întâlnire cu prietenele mele, coţofenele bârfitoare. Mai aflu lucruri noi. Important este că ai reuşit, să-l convingi în privinţa celor mici. Ei vor fi prezenţi la picnic.
- Dar eu nu am nici un merit ...
Annie făcu semn că nu are rost, să continue. Râdea cu gândul în altă parte:
- Da … da!
***
Acordurile muzicale se auzeau în toată casă. Intră în salon cu gândul să-i caute pe copii. Nu erau în camerele lor. Într-adevăr se aflau în încăpere. Nu singuri,însă.Lord M.Joseph, la pian, interpreta o arie de Beethoven acompaniat vocal de lady Morgan. O voce cam piţigăiată pentru gusturile Almei. Copiii păreau resemnaţi. Beth se foia,nemulţumită. Băieţii erau cuminţi. Eduard împietrit, Leon îşi legăna un picior,semn că începea să-şi piardă răbdarea.Intrarea guvernantei ridică sprâncenele lui Eustace.  
Guvernanta rămase retrasă lângă uşa. Aştepta ca lordul să termine interpretarea la pian. Avea timp să-l observe discret. Cânta cu oarecare dăruire şi pasiune. Părea transpus în acordurile melodiei, departe de cei din jurul său. Trupul său se mişca în concordanţă cu ritmul dictat de notele piesei.  
Alma simţea un tremur interior, pătrunsă de muzică şi patosul cu care era redată compoziţia marelui Beethoven.
Leon se apropie de Alma şi îşi strecură mâna în palmă ei. O privi şi o invită, să cânte alături de tatăl lui. Femeia simţea că se învârte casa cu ea. Ce-i propunea băiatul nu era cu putinţă şi nu se încadra în eticheta. Guvernanta alături de lord! Privirile otrăvite ale lui Mary Morgan sugerau acelaşi lucru. Se întunecase la faţă şi zâmbetul părea un rictus.
- Domnişoară Alma, cărui fapt datorăm onoarea prezenţei tale printre noi?  
Lordul închise capacul peste clapele pianului.
- Sire, copiii au oră de muzică.
- Domnişoară, nu vrei să iei loc alături de noi, să te alături la discuţii? i se adresa Eustace.
- Mulţumesc, domnule, locul meu este alături de cei mici. Copiii, vă rog!
- Văd că Leon e favorit la mâna dumneavoastră, zâmbi şăgalnic bărbatul.
M.Joseph lăsă dialogul să curgă şi îi observă pe interlocutori, aparent indiferent.Îi displăcea stilul vărului sau, dar aştepta să vadă reacţia Almei, replicile ei.
- Sire, se adresa lordului, cu permisiunea dumneavoastră, ne retragem la lecţii.
Intensitatea privirii lui îi pătrundea în trup ca un fluid cald. Bărbatul o studia fără ostentaţie. Alma a ignorat voit ultima interpelare a lui Eustace. Era şi asta un mod de-a expedia pe cineva. Leon îşi găsise o persoană asemănătoare ca stil. Nu degeaba stătea cât mai mult cu putinţă în preajma guvernantei. Puştiul lui era isteţ foc.
- Sunteţi liberi, domnişoară!
Alma se înclină şi ieşi cu Leon de mănă, urmată de ceilalţi fraţi.
- Ai văzut, cum te-a ignorat, ţărăncuţa asta cu ifose? comenta răutăcioasă,Mary, adresându-i-se lui Eustace.
- Hmm … interesantă. Nu pare deloc o ţărăncuţa, mormăi Eustace, leneş.
- Doar nu aţi răspuns invitaţiei mele, din plăcerea de a-mi bârfi angajaţii! Propun să mergem la o partida de călărie!
- Oh, enchante, râse încântată, Mary.
Uneori, lady Morgan întrecea măsură cuvenită unei doamne din înalta societate.  
***  
Copiii se descurcau bine la ora de muzică. Nu era greu deloc,la cât de talentaţi erau. Îi simţea din ce în ce mai aproape de sufletul ei. Erau sensibili şi manieraţi. Chiar şi Beth, cu aerele ei de mică stăpână a casei. Fata o ocolea, evita să vorbească prea des cu ea.
- Am o veste bună pentru voi, le surâse.
Trei perechi de ochi o fixau curioşi.
- Tatăl vostru a hotărât, să fiţi prezenţi la picnic.
Se uitau unii la alţii.
- Mare scofală! murmură Beth
- Poate să vină şi Tricky? se grăbi Leon să întrebe
- Cine este Tricky? Un căţel?
- Nuuuu … e poneiul meu. Aş dori, să meargă şi el.
Alma se amuză.Îi plăcea să stea în preajma lor.
- Nu văd nici un impediment,râse
-Tata mi-a dat voie, să-l numesc aşa.
Ea observă că în ultimul timp, Leon părea mai puţin interiorizat.
- Frumos nume .E nărăvaş?
- E foarte blând şi se mişcă încet. E cam leneş.
- Înseamnă că nu seamănă cu tine. Trebuie să-l dresezi!
Puştiul aproape sări de bucurie;
- Am voie?
Alma nu apucă, să răspundă. Lordul intră în încăpere,îmbrăcat cu haine de echitaţie şi cu cravaşa în mâna. Arăta distins şi impecabil,în orice costum.
- Ce anume,Leon?
- Tată, pot să-l iau pe Tricky la picnic? Te rrrog! Alma … domnişoara guvernantă, mi-a spus că ar trebui să-l dresez. E cam leneş.
M.Joseph râdea şi-l mângâie pe cap.
- Domnisoara Alma se pricepe la dresaj. Roag-o, să te ajute! o privi cu subînţeles, ironic.
- Are voie la picnic? îl trase de mâna
- Cine? Guvernanta?  
Glumea.  
- Ea are voie. Dar Tricky?
- Mă simt măgulită, că va amuză statutul meu!
- Domnişoară nu lua totul la modul personal! Fii mai degajată! Glumeam cu fiul meu.  
Apropierea lui aducea mirosul de colonie bărbătească. Îi înfiora pielea. Mai ales modul lui de-a o privi pe sub sprâncene.
Îi sărută pe frunte pe copii.
- Tată, eu pot să iau şi pisicuţa pe care mi-ai adus-o tu? se răsfaţă Beth.
- Da, draga mea, puteţi lua toate animalele de la conac!
“Să n-o uitaţi pe lady Morgan”completă în sinea ei, Alma.
- Deci, pot? insistă Leon.
- Desigur! aprobă lordul.
- Uraa!
Eduard zâmbea îngăduitor. El era elementul de echilibru,între zvăpăiată Beth şi enigmaticul Leon.  
Mezinul îşi arăta un alt aspect al caracterului. Spontaneitatea şi prospeţimea vârstei, cu exclamaţiile de bucurie şi mulţumiri. Era un copil lipsit de inhibiţii. Alma râdea cu toată inima, privindu-l.  
Lordul nu scăpase nimic din scena ce se desfăşura în faţă lui. Chipul fascinant al Almei admirând reacţiile copiilor ... piesa de rezistenţă pentru el. În alt context, nu era sigur că s-ar fi abţinut. Cu siguranţă, femeia emana o atracţie aparte. Ştia că nu e pentru el, dar ar fi repetat cu plăcere, scena sărutului. Alma ocoli privirea bărbatului,filtrată printre genele negre şi dese. Simţea un gol în stomac. Brusc, o căldură uşoară îi învăluia pielea. Era tulburată.
- Daţi petrecere fără noi? apăru Eustace însoţit de Mary.
- Afaceri cu pustii mei. Mergem? Pădurea ne aşteaptă.
- Sună promiţător, se pisicea Mary.
Glasurile lor se estompau pe măsură ce se îndepărtau.
- Copii, la treaba! Pregătiri. Avem de pus la punct lista, să nu uităm nimic. Şi surprizele pentru ceilalţi.
- Iar surprize? N-am nici un chef, să-i fac daruri fandositei de Mary Morgan.
Alma se abţinea, să nu radă. De dată asta simţea la unison cu Beth.
- Beth, te rog, să fii cuviincioasă. Nu dorim că tatăl tău să se răzgândească şi să nu va ia la picnic!
- Dar n-o suport pe lipitoarea asta. Se ţine toată ziua după tata! Era îmbufnată şi supărată.
- Nu poţi fi împotriva tuturor! Ai să ajungi, să nu te mai placă nimeni. Şi nu este elegant să spui, mereu, ce gândeşti!
- Ei, şi? Mare scofală! O adunătură de prefăcuţi şi fandosite. începu să-i imite strâmbându-se în fel şi chip.
- Trebuie, să stăm de vorba serios, doar noi două! Am câteva lucruri să-ţi spun.
Leon râdea cu poftă, Eduard zâmbea tolerant. Alma se abţinea cât putea. Fata avea mare dreptate. Ştia, că dacă îi va câştigă încrederea, vor fi cele mai bune prietene. Gândeau similar, în multe situaţii. Copila avea un ascuţit spirit de observaţie.  
- Gata, gata! Trebuie să respectăm oaspeţii casei. E o dovadă de bun simţ şi educaţie. Sunt invitaţii tatălui vostru.
Atmosfera din conac se transforma pe zi ce evenimentele îşi schimbau cursul, imprevizibile. Şi era doar începutul.

… va urma …  
Camelia Constantin  
 
Referinţă Bibliografică:
My lord (VI) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!