Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   



MY LORD ( 5 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intră în sala de bal. Distracţia era la apogeu. O observă pe mătuşa Annie, gureşă şi veselă. Discuta, râdea, dansa, era într-o continuă agitaţie.  
Alma surâse uşor.  
Lady M.Joseph o studia pe cumnata ei cu toleranţă superioară:  
- Dragă mea Annie, arăţi că un canar şi eşti la fel de zgomotoasă, o dojeni. Ai grijă, la vârsta ta nu-i indicat!  
- Oh, mulţumesc pentru sfat, scumpa mea. Un canar este întotdeauna mai plăcut decât o bufniţă. Eu şi vârsta mea trăim într-o comuniune perfectă.  
Mătuşa Annie se îndepărta cântând şi valsând, lăsând-o pe lady M.Joseph fără cuvinte.  
Alma îşi reţinea râsul. Îi căută din ochi pe copii.  
Oaspeţii făcuseră cerc în jurul lor şi le puneau întrebări, curioşi să afle cât mai multe lucruri despre ei.  
Alma inspectă fugar lumea pestriţă. Mâncau, beau ... doar era gratis.  
Lord M.Joseph era acaparat de lady Morgan, lipită de braţul lui. Femeia dorea să convingă lumea întreagă de importanţa ei pentru el.  
Lady M.Joseph era încântată de nepoţii săi.  
Alma se încruntă. Copiii erau pentru mulţi dintre cei prezenţi doar jucării de moment. Acest lucru o înfuria. Însemnau mai mult. Ea le cunoştea valoarea. Eduard părea resemnat şi răspundea politicos. Beth îşi dădea importanţă. Leon nu era în elementul lui şi stătea lipit de fratele mai mare.  
Alma îşi croia loc printre musafiri, nerăbdătoare să ajungă lângă ei, să-i elibereze.  
- Mă scuzaţi, dar este târziu şi copiii trebuie să meargă la culcare!Este prima apariţie în public pentru ei. Emoţiile i-au copleşit, a trecut demult ora de odihnă.  
Leon o luă de mână. Ea îl strânse uşor, încurajându-l.  
Eduard se înclină politicos în faţă invitaţilor, în semn de bun rămas. Beth, sfidătoare, a vrut să ripostez. Privirea hotărâtă a Almei i-a blocat orice iniţiativă obraznică.  
Guvernanta era aspră când situaţia o cerea.  
Lord M.Joseph îi observă atent pe ea şi copii.  
Lady Morgan cu o atitudine superioară se adresa mieroasă, guvernantei:  
- Tatăl lor le-a permis, să mai stea cu noi. Sunt atât de dulci şi sclipitori. Diamante mici, valoroase.  
- Excepţie făcând faptul că ei nu sunt simple accesorii costisitoare adăugate toaletelor de bal. Valoarea lor este inestimabilă şi nu se măsoară în bunuri materiale, milady.  
Un murmur se iscă la răspunsul ei îndrăzneţ. Un zâmbet abia perceptibil răsărea în colţul gurii lordului. Îi plăceau disputele între doamne mai cu seama dacă era şi diferenţă de rang. Scoteau la iveală aspecte ascunse ale caracterelor.  
Lady Morgan înghiţea în sec plină de furie. Zâmbetul ei era numai miere:  
- Vulpea e nemulţumită când nu ajunge la struguri.  
- Uneori, rangul oricât de înalt ar fi, nu este suficient pentru a ajunge la struguri! Reverenţa ei nu ştergea efectul replicii.  
- Îmi cer scuze, trebuie să ne retragem! Copiii au nevoie de odihnă. Bună seară.  
Cei trei fraţi salutară invitaţii şi o urmară pe guvernantă.  
Lady Morgan tremura, roşie la faţă.  
- Nu cred că ai de gând să o ţii pe această persoană obraznică în preajma copiilor tăi, nu-i aşa? Nu e benefică pentru ei.  
Lordul se abţinea, să nu radă .Ştia că guvernanţă are răspunsuri acide.  
- Milady, lasă afacerile în seama mea! Mă descurc onorabil.  
Mary Morgan, cu un aer înţepat îşi făcea aer cu evantaiul.  
Mătuşa Annie se delecta cu un pahar de şampanie.  
- Scumpă lady Morgan, nu ţi se pare că atmosfera încărcată e înăbuşitoare? De altfel eşti roşie că un rac fiert. Ai nevoie de un doctor?  
Ochii rotunjiţi şi expresia naivă a feţei puteau înşela pe mulţi, nu pe lord. Îşi cunoştea mătuşa că pe un cal breaz. Uşor ameţită, îmbujorată, numai panglici, zâmbete şi zburdalnicii ... praf în ochi pentru novici. Cu vorbe meşteşugite pudrate cu glume aparent nevinovate atingea puncte sensibile în situaţii cheie. Te lăsa fără replică.  
Mary, impietrita avea impresia că e victima unei farse proaste.  
 
***  
- Sunt mulţumită de voi! V-aţi descurcat minunat în seara asta. Aţi lăsat o impresie deosebită şi tatăl vostru este mândru. Va mulţumesc.  
- Noi suntem bucuroşi, că aţi fost alături de noi.  
Politeţea lui Eduard. Alma zâmbi.  
- De unde ştiţi că tatăl nostru, lord M.Joseph este mândru de noi? Nu vă face confidenţe! Beth apasa intenţionat pe numele întreg al lordului, pentru a-i sublinia Almei că nu este decât o guvernantă.  
- Beth, ai fost un model de domnişoară binecrescută astăzi. Sper, ca seara să nu schimbe acest aspect. O tânăra lipsită de diplomaţie şi feminitate, nu-i un lucru plăcut. Noi am mai discutat anumite aspecte ale problemei. Va rog, să va pregătiţi de culcare. Mâine vom depăna pe larg, impresii şi păreri despre serată.  
 
***  
 
Petrecerea s-a terminat târziu în noapte. Nu reuşea să adoarmă. Emoţiile prin care trecea, împiedicau somnul să-şi facă apariţia. Se ridică din pat, să deschidă fereastra. Aerul călduţ adia uşor. O răcorea şi îi aducea puţină linişte. Privea grădina imensă cu pomi mici şi iarbă deasă. Straturi de flori aşezate strategic înfrumuseţau aspectul. Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea şi conacul.  
Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariţia lordului M.Joseph o surprinse şi se retrase după perdea, deşi nu erau şanse să fie observată. Camera era cufundată în întuneric.  
Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mănat de lord. Făcea ture în jurul grădinii.  
M.Joseph renunţase la hainele de gală. Cămaşa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvăşit.  
Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă?  
După minute bune, lecţia de echitaţie s-a sfârşit. Bărbatul descălecă şi mângâie apăsat spatele calului. Îi şoptea cuvinte şi îl ajuta să se calmeze.  
Alma îi urmarea fiecare mişcare. Curiozitatea ei creştea cu fiecare gest al lordului. Calul se liniştea şi se lăsa condus spre grajduri, ţinut de căpăstru.  
Îi bătea inima. Scena desfăşurată în faţa ei cu câteva clipe înainte o lăsase fără suflu. Îi pulsau tâmplele. Gentlemen-ul desăvârşit se transformase într-un rebel liber.  
Îşi turnă un pahar cu apă şi-l bău pe nerăsuflate. În încăpere se făcea mai cald deşi zorii încolţeau la marginea orizontului.  
 
***  
 
În cealaltă aripă a conacului o fereastră era luminată obscur. Nu însemna ceva ieşit din comun dar acolo nu locuia nimeni din câte aflase. Starea de nervozitate nu-i dispărea şi îi fugise somnul. Luă sfeşnicul cu trei lumânări şi deschise prudent uşa. Totul părea învăluit în tăcere şi linişte. Norocoşi cei ce puteau dormi.  
Trecuse ceva vreme de când l-a văzut pe lord urcând în conac. Nu-i ieşea din minte scena cu armăsarul. Îl ştia pe M.Joseph distant şi pragmatic. Atitudinea lui faţă de animal era protectoare, atentă.  
Holurile întunecoase, pustii şi neprimitoare luceau de curăţenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfăţişau pe strămoşii lordului. În ultimul, i-a zărit chipul. Lumânările dădeau impresia că ochii din tablou păreau însufleţiţi.  
A urcat treptele şovăitor, ţinându-se de balustradă. În cameră, o singură lumânare ardea sfârşit. Alma nu credea în poveştile cu fantome. Cu siguranţă cineva dintre servitori se trezise dimineaţă pentru a face curăţenie.  
Încăperea era mare. Mobilele păreau şi mai nemişcate, se pierdeau în întuneric înghiţite ca într-un ocean tenebros.  
Căminul era stins, ticăitul pendulei se auzea regulat. Atmosfera stranie nu o speria, îi dădea un sentiment de ireal.  
Era vag uimită de calmul lucrurilor. Părea o sfidare a nopţii, comparativ cu tulburarea ce domnea în fiinţă ei. Uşile deschise de la terasă făceau ca vântul să spulbere perdelele transparente. O înfiora uşor aerul zorilor abia mijite.Camera era superb tapiţată în nuanţe de roşu şi bej. Părea nelocuită. În baldachinul mare nu mai dormise nimeni,de multă vreme. Gleznele ei se cufundau în covorul gros. Aşeza sfeşnicul pe măsuţa de lângă uşă. A zărit lângă pat un scrin din stejar.L-a deschis ... înăuntru era o rochie albă din voal.  
- Domnişoara guvernantă nu are doar o limba ascuţită, este şi curioasă din fire.  
Lord M.Joseph stătea cu umărul sprijinit de tocul uşii. Ţinea într-o mână paharul cu vin, aproape gol, în cealaltă, sticla. Părul negru,răvăşit îi dădea un aer răzvrătit. Nu-şi schimbase hainele. Era exact aşa cum îl văzuse gonind cu calul mai devreme. Cămaşa albă, largă uşor descheiată. Nu-l văzuse niciodată decât pus la patru ace. Ochii cafenii filtrau privirea obosită dar la fel de intensă.  
Alma înghiţi în sec. Tremură. Nu de teamă. Ca de obicei prezenţa lordului îi dădea fiori.  
- Sire, am văzut lumina aprinsă. Am dorit, să verific dacă nu este vreunul dintre copii.  
- Eh … vezi, nu aş dori să fiu indiscret dar ai verificat în camerele lor? era ironic.  
- Ştiind precedentul cu Leon, am acţionat înainte să fac acest lucru. N-am vrut să vă deranjez, s-a prefăcut a nu înţelege remarca zeflemitoare.  
- Dar deranjează-mă,domnişoară! De aceea sunt stăpânul domeniului, să fiu deranjat şi să rezolv problemele. Ai venit la conac, pustii mei sunt ca nişte căţei când te văd, mătuşa Annie zburdă ca un ponei. Dacă mai pun la socoteală că în seara asta la bal mi-ai ofensat invitatele … scena este completă.  
Se apropia de ea şi situaţia devenea dacă nu periculoasă, cel puţin bizară. El devenise un alt bărbat decât cel pe care îl ştia. Dădea impresia că e ironic, răutăcios.  
- My lord, nu am avut intenţia să jignesc pe nimeni. Îmi fac mea culpa.  
- Ţi se pare, că arăt că un lord? Sunt doar un rătăcit prin meandrele vieţii, îşi desfăcu braţele demonstartiv.  
Blufa. Alma ştia, că el joacă teatru şi nu se îndoia nici o clipă de inteligenţa sau capacitatea lui de a-şi păstra cumpătul chiar dacă părea uşor ameţit de vin. Atitudinea lui era o capcană înşelătoare.  
- Îmi permiteţi, să mă retrag, vă rog?  
- Nuuu ... e devreme! Mă gândesc, aşa, cu mintea mea de lord. că n-ai făcut atâta drum până aici degeaba şi nu vreau să fiu nepoliticos. Un pahar de vin? Sau poate rochia din scrin?  
- Nu, mulţumesc. Promit, că nu voi mai umbla pe domeniu fără încuviinţarea dumneavoastră! plecă ochii în pământ  
Lordul se opri în faţă ei, izbucnind în râs.  
“E beat? Puţin probabil, nu imposibil.”  
Avea din nou acel sentiment de nelinişte în prezenţa lui.  
- Atitudinea asta, domnişoară, de fiinţă supusă nu-ţi reuşeşte prea bine. Ai savurat momentul când i-ai dat replica lui lady Morgan. Ţi-am zărit sclipirea din pupile şi încordarea trupului, o măsură rapid din cap până în picioare. Ai competiţia în vene!  
Alma-şi strânse şalul la piept. Dimineaţa strecurată încet, dădea un plus de mister lucrurilor.  
- Ştiu că uneori sunt impulsivă, însă era vorba despre cei mici. Ei nu sunt accesoriile doamnelor venite la petreceri.  
Obrajii ei se îmbujorau de enervare, amintindu-şi scena.  
M.Joseph îşi turnă vin şi gustă din el. Vocea lui şoptită, profundă, o tulbura.  
- Eşti geloasă?  
- Nu înţeleg, sire! se încruntă.  
- Eşti geloasă pe viaţa doamnelor din înalta societate? Pe bogăţie, bijuterii … oportunităţile lor şi atenţia domnilor  
Din nou stătea aproape de ea, captându-i privirea şi zâmbind şăgalnic. Îl amuza aerul ei ofensat.  
-Sire, cunosc viaţa din înalta societate destul de bine. Am crescut cu ea. Sincer, nu-i mare lucru de capul ei. Bijuteriile nu sunt neapărat necesare pentru mine.  
- Atunci … rămâne atenţia domnilor!  
- Domni? Hmm … vânători de pradă fragedă şi banii taţilor. Asta e marea societate pe care o lăudaţi, my lord! ridică o sprânceană. Un loc unde femeile sunt la cheremul aşa zişilor domni, o şleahta de laşi ce-şi arată puterea prin bani. Fac legile în aşa fel încât femeile să nu aibă libertate, să depindem de ei.  
- O guvernantă filozoafă. Tot ce lipsea din peisaj! redevenise serios.  
O clipă se lăsă tăcerea între ei. Se măsurau din priviri, aproape unul de celălalt. Ea, iritată, respira greu. Părul despletit îi acoperea umerii, roşeaţa din pomeţi îi colora albul de marmură al obrajilor.  
Sprâncenele lordului se uniseră într-o încruntare suspectă.  
Nimic nu prevestea gestul. Probabil nici el nu-l anticipase. Mâinile lui i-au cuprins ceafa … sărutul era un asalt pasional. Buzele bărbatului apăsau persuasive gura Almei, blocând orice reacţie a femeii.  
M.Joseph era un lord ... dar săruta ca un sălbatic. Se insinua adânc în dulceaţa gurii ei catifelate. Braţul lui îi cuprindea strâns talia în timp ce mâna îi susţinea capul. Îşi înfipsese degetele în părul des, îi plăcea senzaţia de mătase a pielii ei. Intensitatea sărutului creştea sau scădea, Alma s-ar fi prăbuşit dacă el o elibera din îmbrăţişare. Nu-şi simţea membrele, îi ardea tot trupul lipit de el.  
Se simţea că într-o baie de aburi, avea senzaţia că picioarele nu-i ating podeaua.  
O cuprindea ameţeala ... încercă să se desprindă. El şopti cu fruntea lipită de a ei:  
- Din prima clipă când te-am văzut, am dorit să fac asta.  
Alma îi simţea răsuflarea fierbinte pe buze. S-a smuls şi a luat-o la fugă pe holurile întortocheate. Sângele îi pulsa în vene ca împinse de compresoare.  
 
Va urma  
 
Camelia Constantin  
 
Referinţă Bibliografică:
MY LORD ( 5 ) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!