Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   



MY LORD (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se petrecea ceva neobişnuit cu ea. Nu ştia sigur ce anume.  
Avea programul încărcat cu pregătirea copiilor pentru serată. Acest lucru o ajuta să treacă peste intensitatea trăirilor sufleteşti. La început a crezut că va fi simplu. Se înşelase. Totul era serios şi sentimentele o răvăşeau. Copiii aveau personalităţi puternice. Total diferiţi. Să nu mai vorbim de tatăl lor, lord M.Joseph. Dificil de înţeles sau de citit caracterul lui. Fascinant într-un mod aparte.  
Nu dorea, să se lase copleşită de multitudinea întâmplărilor. Se succedau cu rapiditate. Era sigură că poate face faţă împrejurărilor.  
Repetiţiile mergeau satisfăcător, făcând abstracţie de toanele lui Beth. Dansa destul de bine, dacă avea chef să fie maleabilă la părerile Almei.  
Eduard era şi el o surpriză. Deşi tăcut şi metodic, prin talentul său de a cânta la vioară îşi dezvăluia latura sensibilă a caracterului. Era onest şi receptiv. Avea capacitatea să perceapă matematic atitudinea celor din preajmă.  
Leon ... cu el era altă poveste. Temperamentul şi comportamentul trădau o natură superioară, cu o tentă de mister şi forţă interioară. Nu vorbea mult însă atunci când o făcea, capta atenţia. Avea o superioritate nativă.  
Pregătirile pentru serată erau în toi. Conacul era împodobit de sărbătoare. Strălucea de curăţenie şi aranjamentele florale erau superbe datorită mătuşii Annie. Alt personaj surprinzător. Dădea impresia că o interesează doar păhărelul de lichior. Simplă strategie. Era maestră în perceperea manifestărilor umane. O aprecia mult.  
Mai erau doar câteva zile până la petrecere. Lord M.Joseph amânase picnic-ul. Afacerile îl împiedicau să fie la conac.  
Alma intră în cameră răsuflând uşurată. Avea nevoie de linişte. Pe pat era o cutie mare. O deschise curioasă. Înăuntru, o rochie din tafta albastru marin. Probabil Marge s-a gândit la ea. Îi era dor de prietena ei şi simţea nevoia să i se destăinuie.  
Nerăbdătoare, scoase rochia din ambalaji o privind-o cu interes. Nu era ce purta de obicei. Superbă, prea frumoasă pentru o guvernantă. Marge era nebună. Cum îşi închipuia, că va îmbracă o ţinută decoltată, ce-i dezgolea pieptul. Nu exagerat, dar suficient pentru statutul ei în acea casă.  
Se admiră în oglindă. Alegerea denotă mult bun gust. Sublinia talia şi îi scotea în relief linia bustului, făcând contrast cu albeaţa de marmură a pielii. Cu siguranţă nu se va prezenta aşa la conac. Oricum, stăpânul casei nu va accepta.  
Menajera intră şi se înclină.  
- Spune-mi, te rog, de la cine este cutia?  
- Lord M.Joseph a comandat rochia pentru dumneavoastră, domnişoară.  
Dacă îi punea cineva piedică pe stradă nu ar fi fost mai mirată.  
- Mulţumesc.  
Rămasă singură, Alma se aşeza nedumerită pe scaunul din faţă oglinzii.  
Situaţia devenea din ce în ce mai stranie.  
 
***  
 
Impecabilă. Îşi inspectase critic ţinuta în oglindă. Nu pentru ea îşi făcea probleme. Copiii erau prioritari. Prima lor apariţie în lume. Probabil treceau prin sentimente mult mai grele.  
O aşteptau. Eduard şi Leon purtau fracuri negre cu lavaliere albe. Erau frumoşi şi spilcuiţi. Unul blond cu păr scurt, celălalt brunet cu părul lung prins în coadă. Diferenţa făcea deliciul vizual.  
Beth ... fetiţa încăpăţânată şi obraznică părea tăcută şi inofensivă. Elevată în rochiţa albă de balerină. Părul blond prins în cozi împletite pe cap,împodobit cu floricele îi dădeau un aer de îngeraş ... pentru cine nu o cunoştea.  
- Sunteţi cei mai frumoşi copii.  
- Mulţumim, domnişoară Alma. Dumneavoastră, cea mai drăguţă guvernantă, se înclină politicos Eduard.  
Beth ridică din sprânceană.  
- Sunteţi pregătiţi? Veţi fi atracţia serii. Să nu uitaţi, ce aveţi de făcut! Acolo, doar voi contaţi. Cu talentul vostru nu mă îndoiesc de rezultat.  
- Domnişoară, ne veţi urmări din sala? întreba Leon.  
- Desigur. Am să va fiu alături!  
Era mai emoţionată decât ei, dar stăpânirea de sine făcea parte din atuurile Almei.  
În sala de bal petrecerea începuse. Valsul era pe sfârşite. Alma ştia în amănunt viata balurilor şi mondenităţilor. La Paris, cunoştea toată lumea bună. Spera să nu fie recunoscută de cineva, deşi posibilităţile erau mici.  
Apariţia celor trei copii capta interesul invitaţilor. Se făcuse linişte.  
M.Joseph nu era de trecut cu vederea. Costumul cu redingotă gri petrol şi cămaşa albă cu jabou îi dădeau un aer de distincţie iar farmecul lui sobru, cu o uşoară ironie sarcastică era pe placul doamnelor din preajma sa. Dovada, lady Morgan încerca să-i acapareze toată atenţia.  
Părul negru, des şi ondulat era prins la spate .Ochii mari, pătrunzători nu pierdeau nimic din ce se întâmpla în jur.  
Nici apariţia Almei nu era ignorată de domni şi doamne. Părinţii lordului nu lipseau. Lady M.Joseph îi măsură critică prin lornion. Înclină uşor din cap spre fiul său în semn de aprobare.  
Dispoziţia lordului era dublată de curiozitatea sa în legătură cu reprezentaţia celor mici.  
Observă nedumerit că Alma deşi îmbrăcase rochia trimisă de el, optase pentru un şal din voal bleu adăugat peste decolteu. Îl înfrunta voit sau toaleta nu era pe placul ei. Dar farmecul femeii era apreciat de domni. Ea nu părea interesată de ei. Mai degrabă atentă la cei trei fraţi.  
Gătită cu funde şi pănglicuţe,în rochie galben pai, lady Annie îi prezenta pe copii. Băieţii se înclinară că doi gentlemani. Reverenţa lui Beth amintea de marile balerine.  
Alma respira greu atmosfera încărcată. Liniştea se aşternea ca prin farmec.  
Îşi alesese un loc între mătuşa Annie şi Marge. Lumea stătea în cerc şi mijlocul sălii era acum liber.  
Annie simţea prin ce trece Alma. O bătu uşor pe umăr, în semn că totul va decurge bine. Alma stătea cu degetele încrucişate în poală. Lordul o scruta cu privirea. Femeia avea un aer de o eleganţă prea rafinată pentru o guvernantă. Îl intriga.  
Leon îşi aranjă fracul şi luă loc la pian. Eduard aşeză vioara pe umăr. Beth luă poziţia unei dansatoare, graţioasă ca o lebădă. Leon privi scurt către Alma şi înclină din cap. Ea aprobă.  
Puştiul atinse uşor clapele. Notele muzicale se acordau perfect cu vioara mânuită de Eduard.  
Invitaţii se priveau uluiţi şi nemişcaţi. Dansul lui Beth era întregirea acelui moment unic şi eteric prin perfecţiunea sunetului, formelor de exprimare. A artei în stare pură  
Geniul lui Mozart era omagiat cu cinste prin interpretările lui Leon şi Eduard.  
Lady M.Jopseph ignoră lornionul căzut pe piept. Captivată de reprezentaţia nepoţilor îi strângea emoţionată mâna soţului său.  
Lordul, cu mâinile încrucişate la spate părea o statuie. Nimic din atitudinea lui ireproşabilă nu trăda valurile de emoţie ce-i umpleau inima. Copiii lui erau trei spirite alese şi posedau calităţi deosebite. Nu ştia ce comori avea şi cât timp irosise departe de ei. S-au interiorizat şi s-au îndepărtat de lume. Viaţa a fost crudă cu ei. Avea şi el o vină, deoarece nu încercase să-i cunoască mai bine. A fost nevoie de o străină pentru a-l atenţiona.  
Guvernanta era o enigmă pentru el. Intuiţia îi spunea că femeia era mai mult decât părea. Limbajul corpului, stilul, gesturile. Era necesar să facă anumite investigaţii în legătură cu ea. Îl nedumerea atitudinea ei. Deşi politicoasă Alma îi dădea impresia că îşi ţine în frâu reacţiile impulsive la adresa lui.Ea trase aer în piept şi respiră profund. Se abţinea, să nu plângă şi a întâlnit ochii cafenii ai lordului.  
În viaţa unui om se ivesc momente sau împrejurări când depăşit de situaţie se declanşează un declic în interiorul fiinţei. Asta a simţit Alma sub studiul atent al lui M.Joseph. O tulburau intensitatea şi magnetismul bărbatului. Parcă ştia adevărul.  
Candelabrele aprinse, strălucirea bijuteriilor, aranjamentele florale, o feerie de culori şi lumini. Nimic nu întrecea reprezentaţia celor trei copii. Alma era emoţionată. Se descurcau mai bine decât se aşteptase. Toţi. Ultimele acorduri ale piesei se auzeau pierdut şi ropotul de aplauze era pe măsura interpretării. Băieţii se înclinau,mulţumind. Beth făcea o reverenţă elegantă.  
Alma se ataşa de ei şi asta devenea o problema. Eduard lua cuvântul:  
- Suntem recunoscători tatălui nostru, ne-a dat posibilitatea să fim în această seară alături de dumneavoastră şi să ne bucurăm de atenţia distinşilor domni şi frumoaselor doamne!  
Un murmur de apreciere umplea sala.  
Almei îi tremurau mâinile. Dar Eduard mai avea o completare şi Alma era nedumerită.  
- Îi mulţumim domnişoarei Alma, guvernanta nosatra, pentru răbdarea şi încrederea acordate!  
Îi venea să între în pământ ,nu era prevăzută ultima frază. Înclină din cap, clipind discret.  
Beth a apărut cu două coşuleţe pline cu buchetele mici de flori. Băieţii au început să le împartă doamnelor, fermecate de manierele micilor domni.  
- Guvernanta a făcut progrese cu micuţii, dragul meu! îi şoptea la ureche lady M.Joseph fiului sau  
- Se pare că da! mormăi lordul  
- Vreau să o cunosc pe această domnişoară!  
- Nu în seara asta, mamă.  
- Mâine.  
- Cu siguranţă, răspunse şi se apropie de fiii şi fiica sa.  
- Sunteţi artişti adevăraţi! îi sărută pe frunte pe băieţi iar lui Beth îi atinse mâna cu buzele că unei adevărate domnişoare. Almei îi era teamă ca fata să nu-i sară de gât. Spre surprinderea ei şi a lordului, nu a făcut gestul. Era încântat şi mândru de purtarea lor.  
- Tată te invităm, să cânţi cu noi, ştim că eşti un maestru al clapelor.  
Leon, din nou el cu îndrăzneala lui. Alma era bulversată. Copiii plusau peste tot ce aranjase. Asistenţa era plăcut surprinsă şi probabil vor discuta multă vreme despre acea serată.  
Improvizau, avea încredere in ei. Beth îl lua de mâna pe tatăl sau şi îl îndrumă spre pian.  
- Bine, doar o parte dintr-o piesă de Tchaikovsky.  
Lordul acompaniat la pian de Leon, la vioara de Eduard cânta ca un adevărat profesionist. Beth dansa mai presus de aşteptările Almei. Probabil magia acelei seri nu se va mai întoarce niciodată. Sufletul ei plutea undeva aproape de stele.  
Se completau atât de bine cei patru. Era mulţumită.  
Invitaţii se înghesuiau să-i felicite pe lord şi copii. Ea profită de ocazie, să se strecoare în grădina. Aerul o răcorea şi parfumul naturii o ajută să-şi revină din vârtejul emoţiilor. Se îndreptă spre colţul cel mai îndepărtat al grădinii. Nu ştia cum să procedeze mai departe. Se ataşa prea mult de copii şi nu dorea că ei să sufere după plecarea ei. Îi va fi greu, să se despartă. Poate că era bine să plece mai devreme. Va vorbi cu lordul chiar a două zi.  
M.Joseph. Un bărbat dificil de descifra. Îi dădea un sentiment de nelinişte şi disconfort. O speria, uşor, atitudinea lui. În special când vorbea atât de calm şi poruncitor, privind-o intens. Se scutură înfiorată.  
Copiii erau o comoară redescoperită.  
- Ai fugit de lume, domnişoară?  
Se întoarse speriată. Glasul profund al lordului o trezea din contemplare şi gânduri.  
- Sire! se înclină. Aveam nevoie de aer. Felicitări! Aveţi trei copii minunaţi.  
- De fapt am vrut să-ţi mulţumesc pentru ei ... şi pentru mine, îi captă privirea.  
- Nu am nici un merit, sire. Ei sunt deosebiţi!  
Ii ardeau obrajii.  
- Dar nici dumneata nu eşti o guvernantă de rând.  
Alma îşi calmă respiraţia. Se înclină cu respect.  
- Îmi îngăduiţi să mă retrag, va rog. Oboseala.  
- Oboseala poate să mai aştepte! Doream să îţi spun câteva lucruri. Apreciez ceea ce ai reuşit, să faci pentru copiii mei. Ce au arătat în această seară, a fost un regal de talent. Programul pregătit extrem de bine gândit şi pus la punct. Mult prea inteligent, ca să fie creaţia unei simple guvernante.  
Obiceiul lui de a se opri atât de aproape de ea, o irita. Un truc de intimidare. Ei bine, nu avea de gând, să dea nici un pas înapoi.  
- Aveţi impresia că statutul în societate are legătură cu inteligenţa unei persoane?  
„Se înfurie!”  
- Din păcate, da. Nu că aş fi de acord cu aspectul problemei.  
- Sau că femeile sunt inferioare din punct de vedere al imaginaţiei şi bogăţiei bagajelor de cunoştinţe? îl privi direct.  
Ochii ei luceau şi nuanţa de ambră devenea mai întunecată, deşi razele lunii îi poleiau.  
El zâmbea discret. Îi plăcea să discute cu femeia, chiar dacă aparţineau unor clase sociale diferite.  
- Imaginaţia femeilor întrece limitele şi trece toate barierele ... din câte am experimentat eu.  
Touche!  
- Şi ce-i rău în asta?  
- Depinde de situaţie, persoane, împrejurări.- Adică? Vreţi să dezvoltaţi, va rog?  
- Domnişoară, vrei să-ţi ţin o lecţie de imaginaţie şi cultură literară? Nu eu sunt profesorul. Cu altă ocazie îţi stau la dispoziţie. Dumneata eşti cea cu programele. Tot ce pot să-ţi destăinui, este că şi bărbaţii au imaginaţie. Depinde, cine le-o inspiră! Nu ştiu, de ce ţi-ai pus şalul asta peste rochie. E o înfruntare?  
Avea darul să îşi ia prin surprindere interlocutorul,schimbând brusc subiectul.  
- O opţiune!  
- Dezvoltă, te rog!  
- Pur şi simplu aşa am considerat. Mulţumesc pentru rochie, foarte frumoasă dar prea îndrăzneaţă pentru o simplă guvernantă.  
O prinse de braţ şi o opri din mers.  
- Nu eşti simplă! Este ceva cu Tine,domnişoară. Mă voi lămuri!  
- Doream, să vă vorbesc. Pot pleca mai devreme de o lună?  
Lordul se încruntă. Oh, iar acea expresie.  
- Imposibil! Copiii vor fi dezamăgiţiPeste o luna. Aşa am convenit!  
- Dar…  
- Am hotărât!  
Era ferm.  
Apropierea lui o neliniştea. Vântul adia mai tare. Nu-i răcorea obrajii fierbinţi. Lacrimile îi înţepau ochii.  
- Dar ei se vor ataşa,vor suferi dacă şederea mea se prelungeşte!  
M.Joseph o forţă să dea înapoi şi spatele femeii atingea trunchiul copacului gros, oferindu-i sprijin.  
- Domnişoară Alma, copiii mei şi-au revenit surprinzător. Nu am în calcul, să-i aduc la starea dinainte.  
- Dar …  
- Ai obiceiul sâcâitor să contrazici. Nu te reţin cu forţă la conac. Eşti liberă să pleci când hotărăşti după această luna.  
Pentru prima oară zâmbea. Expresia feţei devenea mai relaxată. Alma simţea lacrimile că se scurg pe obraji. Lordul se încruntă:  
- Îţi displace viaţa de aici?  
- Nu sire, nicidecum. Am fost tratată cu respect şi apreciere. Sunt mulţumită. Nu acesta e motivulIi susţinea privirea  
- Ai obligaţii faţă de o anumită persoană?  
Respiră precipitat, situaţia era delicată. Îi simţea răsuflarea pe frunte.  
El îi săltă bărbia şi cu degetele mari ştergea lacrimile.  
- Lacrimile îţi decolorează nuanţă ochilor. O pictoriţă trebuie să ştie. Şi nu îţi pot oferi o altă batista.  
Glumea.Voalul alunecă pe iarbă. Încercă să se aplece după el. Nu i-a permis.  
- Pot pleca?  
Nu-i răspundea, doar îşi scălda privirea în ochii ei umezi. Secunde în şir. Degetele îi conturau linia tâmplei.  
Valuri de senzaţii şi fiori se amestecau cu emoţiile simţite. Îndrăzni să se uite atent la el. Maxilarul încleştat ... se dădea o lupta în interior. Nu ghicea gândurile bărbatului.  
- My lord.  
- Şşşt!  
O studia. El strânse pleoapele. Când a privit-o din nou, Alma a uitat, să respire o clipă. Lordul îi cuprinse mâna şi o sărută. Buzele moi, pline zăboveau apăsat pe pielea ei.  
Se petreceau lucruri neaşteptate. Prea brusc se schimbau situaţiile. Lordul era mai imprevizibil decât se aşteptase. Alma trecea printr-un amalgam de trăiri şi învăluirea serii nu o ajuta deloc. Nu-i plăcea să fie vulnerabilă.  
- Îţi mulţumesc încă o dată, domnişoară! Celelalte guvernante nu au avut realizări cu odraslele mele.  
Profunzimea ochilor trăda personalitatea lui puternică. Modul direct în care îşi fixa interlocutorul sublinia caracterul hotărât şi impunea respect. Mai era ceva. O latură nedezvăluită a temperamentului sau, bine strunită.  
- Musafirii mă aşteaptă. Filozofăm cu altă ocazie. De fapt, trebuie să-i duci pe copii la culcare. Mâine, mama mea, lady M.Joseph doreşte să te cunoască.  
„Oh..nu!”  
- Copiilor le-a trecut demult ora de somn. Merită puţin răsfăţ, e triumful lor. Nu întârzia!  
- Sire ..  
S-a oprit şi s-a întors către ea:  
- Îţi vine foarte bine rochia, o măsură expert. Probabil fără şal, arăta şi mai bine!  
- Nu am ştiut că sunteţi creator de modă, sire.  
Lordul îşi reţinu zâmbetul  
- În schimb, eu ştiu că ai limba ascuţită!  
- My lord! Reverenţa o ajută să mascheze roşeaţa din pomeţi. Odată cu plecarea lui scăzu şi tensiunea simţită în preajma bărbatului. Doar inima nu dădea semne că-şi încetineşte ritmul.  
„Ce Dumnezeu se întâmplă?”  
 
… va urma …  
 
Camelia Constantin  
 
Referinţă Bibliografică:
MY LORD (4) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!