Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Camelia Constantin         Publicat în: Ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

My lord (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prima impresie care ţi-o făcea casa, oamenii, era de originalitate.  
Copiii dormeau. Cel puţin aşa credea după ce inspectase camerele lor şi îi învelise bine.  
Eduard era extrem de ordonat. Hainele lui erau frumos împachetate pe scaun, perfect simetric.  
Un băiat interiorizat, politicos, cu maniere elegante. Puţin timid comparativ cu Leon a cărui timiditate era mai mult o retragere în lumea proprie, o reţinere sau o barieră între el şi ceilalţi.  
Beth …. hm … directă, nepoliticoasă. Asta cerea o anume doză de curaj în lumea bună.  
Rolul femeii era să fie docilă soţului, să nu iasă din cuvântul lui, să se ocupe de familie şi copii.  
Alma zâmbi clătinând din cap. Nu credea că Beth va face parte din această categorie. Îi semăna puţin. Şi ea era mai rebelă şi plină de personalitate. Domnii îi făceau curte asiduă dar îi dezarma pe mulţi cu ascuţimea minţii şi arta conversaţiei versatile, mânuită cu măiestrie. Va găsi o soluţie să îşi facă o prietenă din mica pisică zbârlită.  
S-a retras în camera ei modestă dar cochetă care i-a fost pregătită şi se strecură în patul confortabil.  
O aştepta o nouă zi, altă provocare.  
 
***  
 
Nu ştia cum să abordeze întâlnirea cu lord M.Joseph.  
Apariţia lui din seara precedentă i-a dat peste cap toate planurile. Se aşteptase la un om mai în vârstă, sobru şi ciudat. În schimb avea de-a face cu un bărbat în floarea vârstei, distins, ager la minte şi vorbă. Avea un anumit charm izvorât din eleganţa mişcărilor şi educaţiei.  
Era obligată să prindă din mers firul întâmplărilor şi să se integreze cu rapiditate în peisaj.  
Avea emoţii. Îşi aranjă rochia sobră şi se asigură că părul era impecabil.  
- Lord M.Joseph va pofteşte înăuntru!  
Pereţii încăperii erau plini de cărţi de jur împrejur. O cameră tipic masculină. Se opri în faţa biroului unde lordul termina de citit acte.  
- Ia loc, domnişoară! îşi ridică privirea spre ea.  
Alma îi mulţumi făcând o reverenţă.  
- Sper că ţi s-a asigurat tot confortul necesar şi ai fost instalată corespunzător.  
- Da, mulţumesc, domnule! Totul este mai mult decât mulţumitor.  
- Este important acest lucru deoarece doresc să fii un model pentru copii. Recitind referinţele, am certitudinea că aşa se va întâmpla.  
Alma încuviinţă, dar păstră tăcerea.  
- Cu băieţii s-ar putea să te descurci rezonabil. Cu Beth … nu ştiu. Întotdeauna a fost răsfăţată, e singura fată. Nu i-am putut refuza unele mici pretenţii. Eduard e un gentleman. M-a mirat puţin deschiderea lui Leon, el e un alt tip de rebel. Te expediază fără zgomot. Prin tăcere şi ignorare. E un singuratic. Îţi spun deschis ... nu-i plac guvernantele. Ce am văzut aseară s-ar putea să fie de bun augur. Leon te agreează şi asta pentru mine e un punct de plecare în colaborarea mea cu dumneata.  
Lordul se rezemă de spătarul fotoliului. Gura lui avea o sclipire de zâmbet.  
Alma stătea ca pe jar deoarece nu putea să discute de la egal la egal cu lordul, aşa cum era firesc.  
- Sunt copii deosebiţi, cu siguranţă ne vom înţelege. Fiecare copil e unic în felul său. Leon are un mare talent. Cântă foarte bine la pian.  
- Ştiu asta, se încruntă uşor M.Joseph. Doar că nu a mai vrut să interpreteze dupâ ce mama lui a părăsit această lume.  
Alma tresări uşor:  
- Regret pierderea dumneavoastră şi a copiilor.  
Lord M.Joseph se înnegurase la faţă, poate nu era necesar să vorbească prea mult.  
- Să lăsăm asta! Peste o luna voi organiza o serată. Doresc să-i pregăteşti pe copii, să ştie cum să se comporte în societate. Nimic mai mult. Domnişoară,eşti liberă! Probabil mătuşa Annie aşteaptă să-i povesteşti ce se întâmplă, zâmbi politicos.  
- Îmi cer scuze, dar nu înţeleg ce doriţi să spuneţi! Nu am obiceiul să vorbesc mai mult decât îmi cere statutul.  
- Dumneata, nu. Mătuşa, cu siguranţă, da!  
Alma ar fi râs, avea însă altă preocupare:  
Ezita. Pauza se prelungea.  
- Te ascult, domnişoară! Ai vreo doleanţa?  
- Cu permisiunea dumneavoastră, aş avea o confesiune de făcut. Simţea că-i ard obrajii  
Lordul ridică sprâncenele şi ochii mari cafenii o priveau stăruitor, aşteptând.  
- Copiii … murmură Alma.  
- Ce-i cu ei? Au făcut ceva rău?  
- Nu, nu, nicidecum! Eu voi face tot ce pot şi ce ţine de mine pentru a-i ajuta şi învăţa tot ce ştiu! Dar…  
- Dar? Spune, te rog!  
- Nu pot fără ajutorul vostru, Sire, respiră adânc.  
-Vrei să fii mai explicită, domnişoară? Cred, că fac tot ce este necesar pentru odraslele mele.  
- Cu tot respectul …. nu chiar.  
Caracterul şi obiceiul ei de a se exprima liber, o tentau să spună ce avea în gând şi nu era sigură că el va accepta acest lucru.  
Expresia lui o dovedea.  
- Insinuezi că nu sunt un părinte bun sau capabil? vocea era calmă dar rece, distantă. Îţi depăşeşti atribuţiile,domnişoară Alma şi sunt nevoit să-mi revizuiesc părerea bună pe care mi-o făcusem despre dumneata!  
- Iertare, my lord, dacă nu am fost mai clară.  
- Te rog! Am multe treburi de rezolvat.  
- Sunt sigură că nici una nu-i mai importantă decât cei trei copii ai dumneavoastră.  
Se înclină politicos. Alma începea să se înfurie, plecăciunea o ajută să ascundă scânteile din ochi.  
- Eşti sigură că referinţele tale sunt reale? Eşti foarte îndrăzneaţă.  
M.Joseph se postă în faţă ei şi deşi nu ridică vocea, maxilarul lui era încordat. Îi fixă privirea şi avea impresia că ochii lui adânci îi scrutau mintea.  
- My lord, am să va comunic totuşi părerea mea.  
- Chiar dacă nu sunt dispus să ascult sau nu mă interesează?  
- Poate nu sunteţi dispus să-mi auziţi vorbele însă cu siguranţă vă vor interesa!  
- Ultima şansă! îşi încrucişă mâinile la spate şi continuă să o privească fix. Intimidarea, un mod de a-ţi pune în dificultate interlocutorii.  
- Copiii au nevoie de domnia voastră, lord M.Joseph. Mai puţin de mine sau altcineva. Confortul, cadourile, plimbările, condiţiile create pentru ei nu sunt suficiente. Ei simt nevoia să le arătaţi afecţiune, dragoste, o îmbrăţişare caldă, nu fugară sau inexpresivă. E incontestabilă dragostea dumneavoastră dar nu o lăsaţi să ajungă la ei. O cenzuraţi. Beth nu e răsfăţată. E rănită că acordaţi prioritate la orice şi oricui, mai puţin ei. Fetele sunt necruţătoare cu persoanele pe care le consideră potenţiale rivale la inima tatălui lor. E baza caracterului femeii adulte de mai târziu. Eduard este un gentleman dar şi gentlemanii au trăiri interioare. Leon … e special. Şi-a reprimat reacţiile şi s-a refugiat într-o lume mai liniştită. Dar nu i-aţi observat însufleţirea de o clipă din ochi, când l-aţi lăudat pentru prestaţia de la pian. Şi-a pierdut mama dar şi atenţia tatălui.  
Alma simţea că-i ard obrajii. Nu s-a putut abţine, ca de obicei temperamentul ei o trăda.  
Lord M.Joseph era neclintit. N-o slăbea din priviri şi Alma refuza să îşi plece ochii. Era o înfruntare însă se cuvenea ca guvernanta să cedeze.  
- Ai mult tupeu, domnişoară! Asta nu te avantajează în relaţia cu mine!  
„Serios?”se răzvrăteau gândurile ei  
- Nu cred că vom colabora mult timp. Rămâi o lună, îmi ţin promisiunea. Îţi voi da referinţe bune doar pentru curaj şi sinceritate. Eşti liberă, domnişoară Alma!  
„Ce ton îngheţat”. Îl ofensase. Lordul ştia că ea are dreptate dar nu accepta sfaturi de la o guvernantă.  
- Cum doriţi, sire, salută politicos.  
Uşa se deschise brusc şi Beth năvăli ca o vijelie:  
- Bravo, tati! Am zis eu că nu avem nevoie de guvernantă, îl îmbrăţişă fata.  
- Beth, ce înseamnă asta? Asculţi la uşi? Se vede că guvernantele nu au fost utile în educaţia voastră! Aveţi apucături de slugi.  
Alma se simţi vizată de vorbele lui.  
Era nervos. Erau acolo şi ceilalţi doi fraţi plus mătuşa Annie, la fel de roşie în obraji.  
- Şi voi? Ce se întâmplă aici? Sunteţi pedepsiţi. Nu veţi fii prezenţi la picnic.  
- Dar, tati … se ruga cu lacrimi în ochi, fata.  
- Nu acum, Beth! !Nu-mi place comportamentul vostru. Domnişoară Alma, te rog să te ocupi de copii!  
Fata fugi plângând în camera ei.  
- Da, domnule!  
Eduard se îndepărtă trist. Leon nu se clintea din loc.  
- Leon, să mergem.  
Dar puştiul o ignora. Se opri în faţa tatălui său şi se uită în sus spre el, direct:  
- Tată, Alma este guvernanata noastră, tu ai angajat-o şi eu doresc să rămână. Îmi place.  
O clipă timpul parcă rămase suspendat. Alma nu a putut să respire. Lord M.Joseph simţea pentru prima oară în viaţă lui că nu avea replică. Într-adevăr nu-şi cunoştea copiii.  
Mătuşa Annie era cu gura căscată. O apucase sughiţul.  
- Domnule, se aplecă lordul spre fiul său, se pare că ai prins curaj. E nevoie să-l foloseşti în scopuri constructive. Exersează la pian! De afaceri mă ocup eu.  
- Dar va rămâne la noi, nu-i aşa?  
- Nu ştiam că eşti încăpăţânat, Leon! Am spus, că mă ocup.  
- Eu doresc, să rămână! vocea lui era egală, limpede.  
- Am încheiat discuţia! Domnişoară, nu ştiam că vei provoca o revoltă în familia mea.  
- Nu am avut această intenţie, sire.  
- Ocupă-te de ei, te rog! Vom vedea ce este de făcut. Acum sunt obosit. Mătuşă Annie, am alte aşteptări de la dumneata! Nu aflasem că am patru copii.  
- Dragul meu, unde există trei are loc şi al patrulea, sughiţă zgomotos. Scuze.  
- Se pare că mai avem nevoie de guvernante. Va rog, să mă lăsaţi singur!  
Leon se opri lângă Alma şi îşi strecură mâna în palma ei.  
„De necrezut!”gândi lordul.  
Alma ştia că în camera ei departe de ceilalţi, lacrimile vor uşura sufletul după o dimineaţă zbuciumată.  
- Domnişoară!  
- My lord?  
- Te rog să întocmeşti programul copiilor şi să mi-l aduci!  
Alma se înclină.  
- Şi fă ceva cu părul dumitale! Are o culoare nefirească pentru o guvernantă.  
- Dar este culoarea naturală.  
- Da, daaa ... frumoasă nuanţă, draga mea, chicoti mătuşa, sughiţând.  
 
***  
„Lady Marge, în ce m-am băgat. E nevoie de o schimbare de plan. Urgent”  
 
***  
„Aşa merit dacă mă iau după mătuşa Annie şi lichiorul ei! Ceva e ciudat la această femeie. Prea sigură pe ea.”  
 
va urma  
Cameia Constantin  
 
Referinţă Bibliografică:
My lord (2) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!