Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Camelia Constantin         Publicat în: Ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

My lord (1)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îi privea cu drag pe părinţii ei. Oameni distinşi cu bune maniere. Îi iubea. Sentimentul era reciproc. Doar că îi nedumerea cererea ei.  
- Aş dori să rămână secretă originea şi numele meu. Mă voi angaja la Lord M.Joseph sub o altă identitate.  
Zâmbea. O înveseleau micile jocuri, aşa era din copilărie.  
- Dragă mea Alma, dar nu mai eşti o fetiţă ! Asta este o situaţie matură, serioasă.  
Vocea blajină şi calmă a tatălui ei o liniştea întotdeauna.  
Îl sărută uşor pe frunte.  
- Papa., am auzit multe lucruri despre el, trebuie să aflăm ce este real şi ce nu. După toate evaluările şi zvonurile este un domn scorţos, singuratic, posesor a trei copii. Necăsătorit.  
- Ai de gând să te mariţi cu el? se măriră ochii mamei.  
Era mereu în căutare de soţ pentru fiica ei dar nu o sâcâia cu acest aspect.  
- Maman, probabil este un domn în vârstă dacă are atâţia copii. Sunt atâtea versiuni. Că e sever cu cei din jur şi distant cu doamnele. Alte bârfe spun că e un afemeiat. Se foloseşte de femei şi le părăseşte.  
- Nu vrem să fii în pericol!  
Alma îi privi pe sub gene zâmbind aşa cum făcea în copilărie când era gata de o ghiduşie.  
- Ce poate să păţească o simplă guvernanţă? Şi am fost recomandată lordului de o cunoştinţă apropiată a lui, mătuşa Annie.  
- E cam scrântită contesa Annie, nu vreau să fiu nepoliticoasă dar asta este adevărul, se fâstâci mama Almei.  
Era o persoană delicată, nu-i plăcea să jignească.  
Alma râdea, dintîi albi sclipeau perfect aliniaţi şi dezgoliţi de gura cu buze roşii, frumos conturate. Pielea albă şi netedă contrasta cu părul des şi lung de culoarea coniacului ars. Ochii aveau nuanţă alunei, mari, umbriti de gene dese, uşor oblici. Avea un trup bine proporţionat cu talie subţire şi bust bine evidenţiat de rochia strâmtă pe talie  
- Dar tu eşti delicată şi se vede că nu arăţi a guvernantă. Nu îl poţi păcăli. E un tip versat şi inteligent. Nu-i un zvon.  
- Am pus un pariu cu lady Marge, prietenă ta. Ştii că nu divulgă niciodată secretele.  
-Dumnezeule! Ce pariu? Mă îngrijorezi, Alma.  
- Maman, dacă nu reuşesc să-l descopăr pe lord, mă duc la mănăstire!  
Mama se ridică brusc de pe scaun.  
- Nici să nu te gândeşti la prostia asta! Nu accept!  
- Alma fii rezonabilă, dragă mea! tatăl ei se încruntă uşor  
- Am glumit, papa. Nu te speria maman! Pariul e altul, nu aşa extrem. E o glumă  
- Nu-mi convine deloc situaţia. Dar fie, întotdeauna ai fost încăpăţânată! se îmbufnă lady Catherine.  
Alma o strânse tare în braţe. O iubea. Avea părinţi minunaţi. Lady C nu era convinsă în totalitate.  
- Drum bun, dragă mea! Să ne scrii! Dacă ai nevoie de ceva, ne anunţi.  
-Fiţi liniştiţi! Lady Marge e aproape.  
 
***  
 
Porţile mari din grilaj forjat se mişcau greoi. Trăsura s-a oprit în faţa micului conac din piatră. Părea o fortăreaţa înconjurată de vegetaţie şi copaci stufosi.  
Trase funia clopoţelului.  
Uşa mare de stejar se deschise şi majordomul glacial o ajută la bagaje.  
- Bună ziua, domnişoară Alma. Lady Annie vă. aşteaptă.  
Alma se opri în holul imens şi îşi roti privirea încercând să-şi facă o părere despre locuitorii acelei case observând modul în care era aranjat interiorul.  
Tonurile de aramă şi grena erau baza culorilor. Mobila de stejar masiv era de bună calitate. Nu văzuse nicăieri stilul acela, purtau amprenta personalizată a stăpânului acelui domeniu. Draperiile trase acopereau ferestrele mari, protejau casa de lumina puternică a soarelui arzător. Răcoare şi plăcut.  
Era obosită de pe drum şi căldura o moleşise.  
Deasupra şemineului, un tablou imens înfăţişa un bărbat cu păr negru, des şi ondulat. Ochii mari, căprui erau pătrunzători. Trădau o personalitate pregnantă dublată de un spirit pe măsură. Gura puternică schiţa un surâs abia perceput. Atitudinea şi ţinuta corpului trădau eleganţă aristocratică.  
Alma trase aer în piept.  
„Probabil lordul în tinereţe!”  
Arăta un bărbat de aproape patruzeci de ani. Acum avea mai mult, probabil.  
- Domnişoara poate intra!  
Mătuşa Annie nu avea mai mult de şaizeci de primăveri. Dolofană, roşie în obraji, ochi lucioşi. Cauza era păhărelul cu lichior de pe măsuţă.  
- Bine ai venit draga mea! o măsură din ochi contesa. Cum a fost drumul?  
Alma făcu o reverenţă ca o guvernantă respectabilă.  
- Obositor. Recunoscătoare pentru primire, lady Annie.  
- Lasă izmenelile, draga mea. Ştiu cine eşti, şopti conspirativ. Am planuri mari cu tine. Eşti frumoasă foc şi am auzit că ai şi un caracter pe măsură, clipi conspirativ.  
Alma se abţinea să nu izbucnească în râs. Coborâ ochii în podea şi se prefăcu ruşinată.  
Lady Annie era vioaie, simpatică ... puţin beată. Ştia de la Marge că bătrâna doamnă le cam trăgea la măsea. Dar avea un suflet mare. Cel mai important lucru, rangul îi permitea să dea cu tifla cui dorea.  
- Camera ta e pregătită. Şi baia. Poţi urca să te odihneşti. La cină îi vei cunoaşte pe copii. Lord M.Joseph, nepotul meu este plecat cu treburi. Se întoarce peste două zile. Fugi! Pff, nu-mi place rochia asta gri. E tristă dar pentru o guvernantă, mă rog!  
Alma se înclină şi ieşi. Râdea. Începutul nu era rău. A întâlnit ochii din tablou. O treceau fiori.  
„Cu tine, lord M.Joseph, va fi greu!”  
 
***  
 
Somnul era binefăcător după drumul lung şi baia fierbinte. Se privea în oglinda de cleştar. Părul greu şi des strălucea strâns într-un conci sobru. Rochia bleumarin cu guler de dantelă albă îi sublinia frumos silueta, făcea cinste onorabil unei guvernante. Trase aer în piept şi coborâ la cină.  
Masa era frumos aranjată, sfeşnicele ardeau şi luminau camera.  
Lady Annie stătea în capătul mesei şi sorbea din păhărelul de lichior. Lângă masă, aliniaţi cei trei copii ai lordului M.Joseph.  
Alma avea emoţii. Cu adulţii era obişnuită, se descurca uşor. Cu copiii era mai greu.  
Cei doi mai mari erau frumoşi, blonzi cu ochi albaştri. Băiatul în costum alb stătea în poziţie de drepţi. Fata în rochiţă albă cu şorţuleţ albastru şi părul lung prins în codiţe stătea cu sprâncenele şi bărbia ridicate.  
Mezinul nu semăna cu fraţii săi. Brunet cu părul strâns în coadă, faţă măslinie, ochii mari şi negri, era subţire. L-a îndrăgit din prima clipă.  
Se pare că problema era, momentan, fetiţa. Alma simţea că fetei nu-i plăcea apropierea unei alte prezenţe feminine în preajma tatălui sau. O înţelegea.  
Cel mic era copia în miniatură a portretului din pictura ce trona deasupra şemineului.  
-Copii, vă rog să faceţi cunoştinţă cu domnişoara Alma.  
Băieţii au aplecat politicos capul în semn de salut. Fata, o reverenţă silită. Evita să o privească pe Alma.  
- Eu mă numesc Alma şi sunt noua voastră guvernantă. Sunt sigură că ne vom înţelege şi vom petrece timpul într-un mod plăcut şi constructiv, se apropie de ei.  
Întinse mâna fetiţei.  
- Eu sunt Beth Joseph, am doisprezece ani şi nu am nevoie de guvernantă, se prezentă scurt copila.  
- Încântată de cunoştinţă! zâmbi Alma făcând abstracţie de atitudinea sfidătoare a fetei  
Se opri în faţă băiatului cel mare.  
În poziţie de drepţi, rigid, vorbi fără suflare:  
- Numele meu este Eduard Joseph şi am treisprezece ani. E o plăcere să va cunosc!  
- Mulţumesc, Eduard. Pe loc repaus! îi zâmbi Alma prietenos şi băiatul se relaxă puţin.  
Alma se lăsă jos că să-l poată privi de aproape pe fiul cel mic.  
- Care este numele tău?  
Băiatul stătea cu privirea în pământ şi îşi trecu încurcat dosul palmei peste buze. Întârzia să răspundă. Alma se aşeză în genunchi şi îi cuprinse degetele lungi şi fine:  
- Nu trebuie să îţi fie ruşine de mine. Am fost angajată de tatăl vostru, lord M.Joseph, să am grijă de voi.  
Copilul ridică perdeaua de gene şi privi direct în ochii ei. Aceeaşi ochi profunzi ca cei din tablou doar că aceştia o studiau cu curiozitate şi uşoară reţinere. Zâmbetul ei deschis îl încuraja şi murmură timid:  
- Eu sunt Leon ... nouă ani, fixă un punct inexistent din duşumea.  
-Frumos nume, Leon. Doar că tu eşti un puiuţ de leu, îl mângâie pe păr.  
Beth îşi dădu ochii peste cap plictisită.  
- Ai început cu dreptul domnişoară Alma dacă ai reuşit să scoţi trei cuvinte de la fiul meu! Se pare că ai trecut cu brio primul test.  
Alma rămase fără respiraţie. Vocea profund masculină o luase prin surprindere. Şi era în genunchi. Dezavantaj, ea.  
- Poţi să te ridici, domnişoară!  
Beth se repezi în braţele tatălui şi îi cuprinse gâtul cu braţele.  
- Tati, ce bine că ai venit! îl strânse posesiv. Spune-i domnişoarei că nu avem nevoie de guvernantă!  
Lord M.Joseph o temperă pe fiica sa desprinzându-i uşor braţele, surâzând politicos.  
- Nu pot să fac acest lucru, eu am angajat-o pe domnişoară Alma. Aveţi nevoie de supraveghere.  
- Ba nu! Avem nevoie de tine! se bosumflă fata.  
Inima Almei bătea agitată, copiii duceau dorul tatălui pe care nu-l vedeau prea des. Era prea ocupat cu treburile. Mâna întinsă a lordului pentru a o ajuta să se ridice de jos, îi spulberă gândurile.  
Impactul vizual cu M.Joseph şi fineţea degetelor lui o readuseră la realitate. Constată cu stupoare că se înşelase amarnic în privinţa vârstei lui. Nu era un om bătrân aşa cum preconizase. Arăta exact că în tablou. Şi stătea la nici un metru de ea analizând-o cu ochi îndrăzneţi.  
- Am primit referinţele tale, domnişoară şi se pare că eşti o persoană calificată pentru a oferi copiilor mei o educaţie adecvată. Au nevoie de atenţie şi lecţii de bune maniere. Este tot ce îţi cer!  
Alma avea un gol în stomac şi se simţea intimidată de prezenţa lordului. Se înclină:  
- Voi face tot ce este necesar pentru educaţia lor, my lord.  
Bărbatul era de statură medie, mai degrabă suplu decât solid. Dar ţinuta şi stilul impuneau respect. Ochii erau mai pătrunzători decât îi desenase pictorul. O studie o clipă şi salută din cap.  
- Mătuşă Annie, mă retrag. Drumul a fost lung. Copii, să faceţi ce vă îndrumă guvernanta! Domnişoară, peste o luna vom vedea ce rezultate ai şi voi hotărâ ce e de făcut pentru viitor.  
- Dragul meu, nu rămâi la cină?  
- Voi lua masa în camera mea, mătuşa Annie. Am nevoie de linişte.  
- Bine, dragul meu. Pe mâine.  
- Ne vedem la micul dejun. Noapte bună, copii, îi sărută pe frunte.  
- Tati, nu mai stai cu noi? era gata să izbucnească în plâns fata.  
- Mâine, Beth. Sâmbătă vom merge la picnic. Va fi prezentă lady Mary Morgan  
„Lady Morgan, văduva veselă? Hmm!”  
Alma avea noroc, Mary nu o cunoştea personal dar ea ştia unele lucruri despre această femeie.  
Micuţa Beth părea furioasă la auzul numelui. Alma nu o condamna pentru asta. Lady Morgan era o femeie de o frumuseţe rară, o devoratoare de averi.  
Cina se desfăşura în tăcere. Copiii nu erau comunicativi, păreau puţin trişti şi obosiţi. Mâncau cu eleganţă. Pe băieţi i-a surprins studiind-o pe furiş. Parcă vroiau să ştie cu cine au de-a face. Beth o ignora voit. Probabil fetiţa se considera singura prezenţă feminină importantă din viaţă tatălui ei ... nu vroia intruse. Alma nu dorea să schimbe asta însă instinctul reacţiona automat. Aşa erau fetele.  
- Parcă suntem la priveghi. Domnişoară Alma, nu vrei să ne cânţi ceva la pian?  
- Copiii trebuie să meargă la culcare, lady Annie.  
- Lasă, lasă că mai e timp. Te rog, pianul este acolo în colţ.  
- Eu sunt obosită, nu vreau să ascult muzică! se strâmbă Beth.  
- Stai jos şi taci, dragă mea! Eşti obositoare şi nepoliticoasă, sorbi mătuşa din lichior.  
Fata se conformă vădit nemulţumită.  
Alma se aşeză la pian şi clapele prindeau viaţă sub atingerea degetelor. Acordurile uşoare umpleau încăperea şi se răspândeau în toată casa.  
Bătrână era încântatâ. Beth stătea îmbufnată, Eduard asculta atent cu obrazul în palmă.  
Reacţia lui Leon o umplea de speranţă. Puştiul se aşezâ pe scaun lângă ea şi o acompanie timid.  
Alma îi surâse cu tot sufletul şi copilul prinse curaj. Atingea clapele cu mai multă încredere şi dintr-o dată el era principalul pianist.  
Alma îl lâsa intenţionat să preia conducerea.  
Era special mezinul, talentat dar nu prea luat în seamă. Tatăl nu avea prea mult timp să se ocupe de ei. Iar o guvernantă oricât de competentă, nu putea ţine locul părinţilor.  
Mozart nu şi-ar fi găsit un interpret mai potrivit pentru muzica sa.  
Alma era plăcut surprinsă de Leon. Nu putea arată făţiş, nu dorea să facă diferenţe între copii. Toţi erau drăguţi. Era nevoie de timp şi răbdare să le câştige încrederea.  
Muzică încetase. O bătaie din palme se auzi brusc. Lord M.Joseph aplauda prestaţia fiului sâu. Expresia lui trăda nedumerire într-o oarecare măsură.  
- Ai avansat mult, Leon! Frumoasă interpretare. Domnişoară, observ că fiul meu e în largul lui în prezenţa ta. Felicitări! Nu s-a acomodat cu nicio guvernantă până acum. Eşti invitată la picnic. Copiii au nevoie de tine acolo.  
Mătuşa îşi freca încântată mâinile şi sorbea din lichior. Doar ea ştia din ce motive.  
- Mătuşă o să-ţi facă rău atâta licoare!  
- Dragul meu, carneţelul plin de la bal şi lichiorul mi-au dat întotdeauna o stare de bine. Nu ţi-ar strica nici ţie puţină distracţie. Vreau la bal! Vreau la bal! Vreau la dans! bătea din palme Lady Annie fâcând piruete.  
- Mătuşa, e târziu. Vorbim mâine despre aceste lucruri. Vei avea şi bal, vom vedea. Domnişoară Alma te rog să-i duci la culcare pe copii! Mâine dimineaţă te aştept în bibliotecâ să discutăm. Noapte bună.  
Ieşea grăbit şi nu se auzea decât chicotitul mătuşii Annie.  
„Mătuşa coace ceva, e prea veselă”!  
va urma  
 
Camelia Constantin  
 
Referinţă Bibliografică:
My lord (1) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!