Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   



LANSAREA CĂRŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dacă mi-ar fi spus cineva, cu vreo câteva luni în urmă, că în toamna acestui an voi publica o carte de poezii, i-aş fi spus că fabulează. De ce? Pentru că nu am mai scris poezii de foarte mult timp, mai precis de când eram la şcoală, dar şi atunci le scriam numai pentru sufletul meu, considerând că reprezintă un subiect mult prea intim, pentru a-l dezvălui şi altcuiva. 
  
De asemenea, nu am mai citit poezie, până anul acesta, încă de pe vremea când am terminat liceul. Fiind un liceu cu profil real, orele dedicate studiului limbii române erau extrem de puţine, iar eu, o „împătimită” a cuvântului scris, am suferit foarte mult din această cauză. 
  
Ulterior, viaţa m-a purtat pe cărări ciudate, pasiunea mea pentru scris rămânând însă intactă şi regăsindu-se ulterior, dar în cu totul alte domenii. Este vorba despre domeniul ezoteric şi cel al medicinii naturiste, unde această pasiune s-a concretizat în două cărţi, publicate în urmă cu mai mulţi ani („Cartea terapeuţilor” şi „Cursuri practice naturiste”). Am „cochetat“, cam în aceeaşi perioadă, şi cu viaţa de reporter, scriind articole pentru două ziare foarte cunoscute pe atunci în judeţul Hunedoara, dar m-am reîntors, după un timp, la domeniile mai sus-menţionate, care mi-au conferit şansa de a pătrunde în esenţa unor lucruri deosebit de interesante şi captivante. 
  
A urmat o perioadă în care am fost preocupată de medicina alopată, deoarece mă fascinează corpul uman în complexitatea lui, iar nu în ultimul rând, de psihologie, fiindcă studiul psihicului uman mi se pare cel puţin la fel de interesant, ca şi cel al corpului. 
  
Cum am ajuns din nou la poezie? Asta e o altă poveste... Am reînceput să scriu poezie subit, în luna ianuarie a acestui an, într-o noapte „albă”, când dorul de tatăl meu, dispărut prea devreme dintre noi în urmă cu câţiva ani, a fost atât de profund, încât a devenit de nesuportat. Acela a fost, se pare, momentul decisiv, când am acţionat automat, luând o foaie de hârtie şi începând să-mi aştern gândurile. Am exteriorizat, astfel, toată durerea strânsă în suflet în perioada de după plecarea lui către o altă dimensiune. Au rezultat 5 poezii în vers „alb”, pe care le veţi regăsi în ultimul capitol al volumului Lacrimi de suflet, volum lansat astăzi, prin bunăvoinţa Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu”, cu sediul în Deva. 
  
După acest „episod“ de descărcare emoţională m-am simţit atât de bine, încât abia au trecut câteva zile şi mi-am dorit să scriu din nou. Mi-am încercat „norocul“, de data aceasta, cu poezie de dragoste. Am scris, la început, una la câteva zile sau când aveam timp, iar mai apoi am scris şi câte 5 sau 6 într-o zi. Poezia a ajuns o delectare atât de mare pentru mine, încât după fiecare „piesă“ parcă mă simţeam mai împlinită sufleteşte, mai puternică ...  
  
Au urmat, apoi, poeziile aşa-numite „din viaţă“, dedicate bunicilor, mamei, copilăriei, prietenelor de suflet şi altor trăiri personale sau realităţi, uneori triste, ale vieţii noastre cotidiene. 
  
Astfel, în loc să fie un volum doar cu poezii de dragoste, cum intenţionam iniţial, cartea Lacrimi de suflet reuneşte 53 de poezii, dintre care 28 de dragoste în primul capitol, 17 „din viaţă” în al doilea şi 8, scrise în memoria tatălui meu, în ultimul. Am parcurs, cred, toată “gama” de emoţii şi sentimente pe care un om le adună în suflet de-a lungul întregii sale vieţi: bucurie, tristeţe, mânie, iubire, mai puţin ură (pentru că nu mă caracterizează), speranţă, dezamăgire, pierderea persoanei iubite, dispariţia definitivă a celor dragi etc., precum şi perioadele aferente lor (copilărie, adolescenţă, maturitate, vârsta senectuţii – respectiv bătrâneţea). 
  
Deşi s-a născut din “lacrimi şi durere” (ca să citez dintr-o poezie de-a mea, care va apărea însă în următorul volum), cartea nu este jurnalul meu intim, aşa cum probabil pare la prima vedere. De unde mă inspir? Dintr-o frunză căzută de pe un ram, dintr-o picătură de ploaie purtată pe aripi de vânt, dintr-o lacrimă ivită în ochii unui copil, dintr-un suspin ieşit pe buzele cuiva aflat lângă mine în autobuz şi... da, pe alocuri, poate şi din propria-mi viaţă... Nu contează, important este rezultatul final, şi anume, ca poeziile mele să ajungă la inimile dvs. şi să vă transmită măcar o mică parte din emoţia pe care am resimţit-o eu atunci când le-am scris. 
  
Am fost întrebată de ce mi-am intitulat cartea Lacrimi de suflet. Este foarte simplu: pentru că mi s-a părut un titlu extrem de sugestiv pentru conţinutul ei. În această lume materialistă, în care banii sunt ridicaţi la rang de idol, iar sufletul a început să fie considerat doar o „anexă”, şi nu o parte a întregului, cum este, de fapt, eu mai sper încă să pot redeştepta sensibilitatea din noi. 
  
Nu există vreun om pe lume care să nu fi plâns măcar o dată în viaţă, fie şi numai în sufletul său. De obicei, preferăm să ne descărcăm preaplinul sufletesc prin plâns departe de ochi străini, pentru a nu fi consideraţi vulnerabili. „Şi băieţii plâng câteodată...“, spune un vers al unui binecunoscut cântăreţ autohton, în vogă la ora actuală, deci cu atât mai mult noi, femeile, avem dreptul să o facem. Plânsul face parte din viaţă şi nu avem de ce să ne ruşinăm dacă, uneori, ne lăsăm pradă lui. La urma urmei, suntem fiinţe umane, deci suntem şi „simţire”, nu doar raţiune, iar eu cred că un om cu adevărat puternic nu este cel care nu a plâns niciodată, ci acela care, indiferent de obstacolele ivite în cale, are puterea să-şi şteargă lacrimile şi să meargă, cu fruntea sus, mai departe... 
  
Am fost întrebată, de asemenea, de ce nu am scris deloc poezie în ultimii 20 de ani, când, ajunsă la maturitate, ar fi trebuit să am curajul necesar pentru a da timiditatea la o parte şi a ieşi din umbră. Nu ştiu, poate pentru că atunci gândeam diferit şi nu m-aş fi putut exprima conform trăirilor şi viziunii asupra vieţii, la care am ajuns astăzi. Sau poate că poeziile mele erau undeva, în „aşteptare”, iar acum au găsit, în sfârşit, momentul prielnic să iasă la lumină.  
  
Uneori, viaţa ne poartă paşii pe unde vor alţii, nu noi, dar dacă, în destinul cuiva stă ca un anumit lucru să se întâmple, el se va materializa, mai devreme sau mai târziu, aşa cum şi eu, astăzi, m-am întors la dragostea mea dintâi, poezia... De fapt, viaţa noastră este o odisee, compusă din momente, unele mai bune, altele mai puţin bune... Cine ştie, poate că abia acum a sosit momentul meu... 
  
Probabil că unii, mai sceptici, vor gândi că există, la ora actuală, destui poeţi în ţară sau în lume, iar unul în plus nu mai are, probabil, nici o importanţă. Eu cred, dimpotrivă, că este loc sub soare pentru toţi şi că nu există, în nici un caz, pericolul ca vreodată să fie prea multă poezie pe pământ. Dacă fiecare om ar citi, măcar din când în când, câte o poezie, lumea ar fi mai bună, pentru că poeţii şi cititorii de versuri sunt, în general, persoane cu suflet sensibil şi în acelaşi timp foarte uşor de rănit, care nu cred că ar putea să facă rău, cel puţin nu în mod intenţionat... 
  
Deşi cititorii de carte şi mai ales de poezie se împuţinează dramatic, din păcate, sunt sigură că acest fenomen este tranzitoriu, pentru că oamenii vor începe să conştientizeze, la un moment dat, faptul că şi sufletul are nevoie de „hrană”, nu doar trupul: „Degeaba ai maşini şi vile,/ Dacă în suflet ai doar spini” (am citat dintr-o altă poezie de-a mea, „Dor de ţară”, pe care o puteţi găsi în capitolul al doilea al cărţii). 
  
Trăind într-o societate dominată de tehnologie şi lumea virtuală, am putea spune că, a scrie poezie reprezintă un act de curaj. Deşi nu am pretenţia unor capodopere literare şi am început să scriu poezie în primul rând pentru sufletul meu, cu siguranţă mă număr printre romanticii incurabili, ce mai speră într-un miracol, care va face ca tot ce este frumos şi bun să triumfe într-o zi. 
  
Nu mi-am propus să scriu într-un anumit stil, care să fie neapărat la modă, scriu pur şi simplu aşa cum simt, în vers „alb” sau cu rimă, după cum îşi „doreşte” fiecare poezie să se nască. Nu îmi propun niciodată ca poeziile mele să aibă un anumit număr de strofe, aş putea spune chiar că fiecare poezie începe şi se sfârşeşte de la sine, eu fiind doar „antena” care o captează... 
  
Deşi citesc sau scriu şi alt gen de poezie, preferata mea rămâne, deocamdată, poezia de dragoste, căreia i-am dedicat cel mai amplu capitol al cărţii mele. Eu cred că exprimarea în versuri a iubirii va rămâne mereu actuală, în ciuda tuturor vicisitudinilor, pentru că dragostea este unul din cele mai profunde şi înălţătoare sentimente umane. Acest capitol se adresează tuturor îndrăgostiţilor, dar şi acelora care nu şi-au găsit încă sufletul pereche şi se află în căutarea lui. 
  
Dragostea nu are limită de vârstă, te poţi îndrăgosti la 20 de ani sau la 80, pentru că sufletul rămâne mereu tânăr, deşi „carcasa” noastră de carne, în care suntem „întemniţaţi”, suferă profunde transformări, pe parcursul întregii vieţi. Nu doar trupul are nevoie de „hrană”, după cum spuneam mai devreme, ci şi sufletul, iubirea fiind cea mai accesibilă în acest sens... 
  
Cred că oamenii cei mai săraci din lume sunt cei care nu pot iubi, pentru că viaţa fără iubire e searbădă şi tristă, sufletul rămânând incomplet, suferind, infirm... 
  
Sper, în final, ca iubitorii de poezie să se regăsească în versurile mele şi să se împlinească prin ele, fiindcă dragostea, iar alături de ea, suferinţa şi moartea fizică fac parte din tabloul vieţii fiecăruia dintre noi... 
  
Aş dori să închei cu câteva versuri care mă definesc, intitulate sugestiv „Autoportret”: 
  
Sunt... aşa cum sunt..., 
  
Mugur pe un ram, 
  
În inimă, balsam,  
  
Simţire şi cuvânt..., 
  
O umbră sunt, pământ ...  
  
Lut nevinovat, 
  
Suflet cald şi pur, 
  
Destin ... alb sau sur ... , 
  
În lacrimi scăldat, 
  
De îngeri vegheat... 
  
Spirit călător 
  
Pe al sorţii cer, 
  
Tăcut, efemer, 
  
Etern visător, 
  
Cu viaţa dator ...  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET / Camelia Ardelean : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Ardelean
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!