Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Boris Marian - CUI APARŢINE PAUL CELAN?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Unul dintre ciclurile poematice ale lui Paul Celan poartă titlul „Niemandrose”, adică „randafirul nimănui”, volum apărut şi în româneşte, în 2007, la Editura „Samuel Tastet”, traducerea fiind semnată de Nora Iuga. Firea tragică a poetului a purtat două amprente „autoînvinovăţirea” pentru că nu a fost alături de părinţi, când aceştia au fost arestaţi în iulie 1942 şi duşi în giganticul lagăr al morţii numit Transnistria şi aceea a înstrăinării.  
 
Născut la 23 noiembrie 1920, la Cernăuţi, tatăl, Leo Antschel, un sionist activ, mama, Friederike, o femeie de cultură germană, cu înclinaţii literare, care i-a deschis gustul pentru literatura în care avea să se afirme drept unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului XX. După bacalaureatul de la Cernăuţi, studiază medicina la Tours (Franţa), este un om de stânga, pasionat de soarta republicanilor din Spania cuprinsă de războiul civil. După un an, în 1939, renunţă la medicină şi începe, la Cernăuţi să studieze Filologia română.  
 
În timpul războiului, când şi-a pierdut ambii părinţi, Celan a fost trimis în lagăre de muncă în Moldova, Muntenia, iar spre sfârşitul anului 1943 revine la Cernăuţi, reocupat de sovietici. În 1945 ajunge la Bucureşti, este angajat la Editura „Cartea Rusă”, datorită cunoaşterii limbii, face traduceri, debutând ca poet în revista „Agora”, în 1947, cu numele cu care va fi consacrat „Paul Celan”. În luna decembrie a aceluiaşi an emigrează ilegal, ajunge la Viena, de unde, în iulie 1948, avea să se stabilească la Paris. Studiază asiduu germanistica, publică până la sfârşitul vieţii opt volume de versuri, iar postum i se publică volumul „Parte de zăpadă” (1971). La 20 aprilie 1970, poetul se sinucide aruncându-se de pe podul Mirabeau în Sena, un gest pe care l-au făcut Gherasim Luca (în 1994) şi mulţi deznădăjduiţi poeţi sau nepoţi... Primul său volum de versuri este intitulat „Nisipul din urne”, poetul fiind marcat de Holocaust, de ideea vinovăţiei, desigur, nejustificată.  
 
O întâlnire nefericită a fost aceea cu Yvan Goll şi cu soţia acestuia, Claire, o femeie dezechilibrată, care, după moartea soţului l-a acuzat pe Celan de plagiat şi de agresiune. Se pare că scandalul iscat i-a afectat mult psihicul, deşi în acelaşi an, 1950 se căsătorea cu Giselle Lestrange. În timpul şederii la Viena a avut o legătură intimă cu Ingeborg Bachmann (1948), cu care a păstrat o lungă corespondenţă. Traduce din Jean Cocteau (Celan era un poliglot superdotat, cunoştea bine germana, româna, rusa, franceza, ivrit, idiş), participă la publicaţiile Grupului 47 din RFG, este un adept al suprarealismului, versul său este adesea criptic, dar aprecierea criticii este cu totul entuziastă.  
 
Volumul „Maci şi memorie” se bucură de un succes deosebit. În 1960 i se acordă Premiul Georg Buechner, unul dintre cele mai importante premii literare din Germania. În 1969 vizitează Israelul, dar nu îşi împărtăşeşete public impresiile. Nu se ştie dacă avea sau nu intenţia să revină, să se stabilească acolo, revine la Paris unde comite suicidul, prin care o voce a literaturii universale dispare, continuându-şi numai în postume existenţa. Ne-a rămas un schimb de scrisori cu poetul israelian Yehuda Amihai. A avut întâlniri cu Heidegger, în 1964, îl admira, dar îl şi detesta pentru că filosoful nu s-a dezis niciodată de ataşamentul pentru naţional-socialism, deşi renunţase la funcţii oficiale încă în vremea lui Hitler. În privinţa modului său de abordare a poeziei, Jacques Derrida scria că era o încercare de „deconstruire a limbii germane”, era unul dintre cei mai valoroşi germanişti şi totodată un „revoltat” în acest domeniu.  
 
Uneori Celan este intraductibil chiar pentru buni cunoscătoru ai limbii germane. A fost comparat cu Weber în muzica modernă. Despre el au scris, au tradus în română din creaţia lui Petre Solomon, prieten apropiat, Maria Banuş, Lucian Raicu, Ov. S. Crohmălniceanu, Zigu Ornea, Petre Stoica, Szasz Janos, Şt. A. Doinaş, Ion Pop, Marcel Aderca, Ion Caraion, Veronica Porumbacu, Magda Cârneci, Andrei Corbea- Hoişie, Grete Tartler, Matei Călinescu, Felicia Antip, George State, Geo Şerban, S. Damian ş.a.  
 
Un poet care se apropie oarecum de maniera lui Celan, la noi, ar fi Nichita Stănescu, prin „Necuvintele” sale. O corespondenţă pasionantă, îmbogăţite cu poeme este aceea cu scriitoarea austriacă Ingeborg Bachmann, corespondenţă publicată în Austria şi tradusă fragmentar la noi, în revista „Lettre Internationale”.  
 
În 2008 a apărut un volum „Paul Celan, dimensiunea românească”, semnat de Petre Solomon, cu o postfaţă de Nina Cassian (Editura Art) care a şi tradus câteva poeme. Cioran a spus despre Celan că „nu era un om în carne şi oase, ci mai curând o rană care sângerează fără întrerupere”.  
 
În anul 2004, la Editura „Suhrkamp” a apărut un volum de corespondenţă a poetului cu Ilana Shmueli, cu care se cunoştea din tinereţea cernăuţeană, îi fusese elevă pentru limba franceză. S-au revăzut în 1965 la Paris şi în 1969 la Ierusalim. Inainte de a face pasul în neant, el i-a scris Ilanei „Tu ştii ce sunt poeziile mele - citeşte-le şi eu voi simţi asta”. George Steiner a scris că poezia sa a fost una dintre „cele mai profunde şi înnoitoare lirici din literatura occidentală”. Creaţia sa a fost tradusă în numeroase limbi, inclusiv în japoneză. La Bucureşti, în 1947, cel care l-a încurajat şi i-a tradus primele poeme, în română a fost Alfred Margul Sperber. Sintagmele „lapte negru”, „floare de cenuşă” au intrat în circuitul criticii literare în lume şi aparţin liricii „nepereche” ( folosim sintagma lui Nichita) a lui Celan. Fiul lui Petre Solomon, regizorul Alexandru Solomon a realizat un documentar „Duo pentru Paoloncel şi Petronom”, care s-a bucurat de interes, fiind un omagiu adus prieteniei dintre doi poeţi.  
 
La festivalul Enescu din 2009, compozitorul Peter Ruzicka a oferit opera „Celan”. La Editura Hasefer a apărut în anul 1996 o antologie alcătuită de Ţicu Goldstein, „De la Colibi Moise la Paul Celan”. Dintre personalităţile europene şi-au exprimat opiniile, printrea alţii, Henri Michaux, Jean Starobinski. În anul 2000 a apărut la Editura Crater o ediţie bilingvă, germană-română, „Poeme” de Paul Celan, în traducerea Luminiţei Graur şi lui Ion Papuc. O ediţie elegantă, reprezentativă, deşi numărul poemelor este destul de restrâns.  
 
În final, fără a oferi aici o analiză a creaţiei lui Celan, nici nu ne-am propus un asemenea laborios demers, am putea să răspundem, numai din datele bio-bibliografice, cui aparţine Paul Celan? Poeziei germane? Literaturii germane, române? Europei, lumii, cărui curent literar ar putea să aparţină? Răspunsul este unul şi foarte general „Paul Celan, ca şi Benjamin Fondane-Fundoianu a fost un om, ca şi noi, dar talentul, geniul i-a făcut universali”.  
--------------------  
Boris MARIAN  
Bucureşti  
17 martie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Boris Marian - CUI APARŢINE PAUL CELAN? / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!