Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Ipostaze > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Boris Marian MEHR - ÎNTRE INFERN ŞI PARADIS - POEME (1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TRĂIESC HALUCINANT TRECUTUL  
 
Trăiesc halucinant trecutul,  
Splendoare-n iarba amintirii,  
Acea plăcere, freamăt, prime,  
n-am fost amanţi, noi am fost mirii,  
urcăm în timp, ca-n spre-o cetate  
care pluteşte-n neuitare,  
noi vom fi doar cuceritorii,  
nebănuite avatare.  
Clipele triste, neîmplinite  
Vor fi acolo, dezvrăjite.  
 
Se făcea, se făcea… transatlantic uriaş,  
Mă pierdeam, încăperi, chei şi uşi,  
Duduiau motoare, un oraş  
Cu viteza unui cărăbuş.  
Alergam dintr-un colţ în altul,  
Te zăream, te iubeam, am murit,  
Numai tu, mai frumoasă la zenit,  
Transatlanticul, de un gheţar, bum-bum.  
Erai tu, erai tot ce trăisem mai demult,  
Te sărut, amintire, te ascult.  
 
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic  
Dărâmă, rupe totul  
În interiorul nostru  
Până în ziua când cineva deschide  
Uşile, ferestrele,  
Bine ai venit, iubito.  
 
Pământul nu arde, e rece,  
Numai fiinţele vii ard  
Ca nişte făclii,  
Unele ascund focul lor interior,  
Altele ard precum Hus ori Giordano,  
Tu, iubito, găseşti în mine un rug,  
Eu aud cum şopteşti,  
Focul arde, el arde, va veni şi tăcerea  
Pe-ntregul pământ,  
Noi vom arde în stele,  
Alături, pe rând.  
 
Sub pod se zbenguie şopârle,  
Obsesii, avataruri, repezi gârle,  
Natura se ascunde-n noi,  
Absurdul naşte şi eroi.  
Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi,  
În faţa ochilor se-ntâmplă o minune  
Consubstanţială vieţii, ne iubim  
Aici sub pod, noi, veşnici peregrini,  
Avem acelaşi ţel sfânt şi frumos  
Pe malul danubian, mai jos,  
Călătorind mereu pe alt poem,  
Tu eşti Poesia, eu – doar un simplu semn.  
 
 
DIPTIH CON AMORE  
 
Înainte de a deschide o carte,  
Îi cercetez exteriorul, ca unei femei,  
Îi caut parfumul, urmele altor parfumuri,  
Apoi, o răsfoiesc încet, încet,  
„Sunt o evidenţă luminoasă”,  
Îmi spune cartea-femeie,  
Cu voce joasă, plăcută,  
Răsfoieşte-mă încet, încet,  
Uneori să te opreşti la un capitol,  
Ai să observi că la sfârşit  
Vom fi numai noi, doi.  
 
Îmi place răcoarea din livezile de pruni,  
Nu-mi place frigu-n noi, oameni buni,  
Nu-mi place gripa, iubesc risipa,  
Nu vreau refuzul, iubesc abuzul,  
 
Dar,  
Există un dar plin de har,  
Aş fi fericit să scap de obsesii,  
De gândul la moarte şi de profesii,  
Iubesc şi omul ce nu are nimic,  
Să fiu eu cafeaua din vechiul ibric,  
Să fiu eu prosopul  
Ce-ţi mângâie oful.  
 
 
ANARHIA ÎN STARE PURĂ  
 
Prietenul îmi vorbeşte de libertate,  
Egalitate, fraternitate, dar ţine în cuşcă  
Puii de tigru, şapte, o anarhie pură domneşte  
În minţile noastre, ştim ce este un căţel,  
Nu ştim ce este un om, mângâiem căţelul,  
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaţ viaţa,  
Păstrez câteva viniete de melancolie,  
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,  
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,  
Dar care nu se trădează nicicum.  
Ne lipseşte, vorba lui Allen,  
Magical Blend. Ca şi instalatorul, duminica,  
Poate şi Dumnezeu  
 
 
PIATRA CU OCHI  
 
O piatră cu ochi  
Se uită la mine,  
Ea cunoaşte liniştea,  
Eu nu sunt de piatră,  
Ea cunoaşte limbajul ploii,  
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,  
Ea a fost om, pe când eu  
Eram piatră, astfel ne privim în secret,  
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,  
Ca un câine credincios – sufletul.  
 
 
ÎN SOMN ŞI IN NESOMN  
 
În somn şi în nesomn ne legănăm,  
Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus,  
Visăm şi ne-ntrebăm ce mai visăm.  
Când soarele recade la apus.  
Mestecenii copilăriei versuri spun  
Din cartea lui Esenin, pe de rost,  
Un paznic m-a bătut lângă un prun,  
Decât deştept şi bun, mai bine prost.  
Viaţa-i neplăcere, prea mult chin,  
Stăm pe-un vulcan viclean şi mult corupt,  
Există şi dulceaţă în venin,  
Tu poţi să fii un ghimpe sau un fruct.  
Trăim în anarhia cu moroi,  
Ca-ntr-o ficţiune fără de sfârşit,  
Ne-ajută mai puţină ură-n noi,  
Un început de simpatie, chiar şoptit.  
 
 
EXISTĂ?  
 
Există şi metastaza binelui?  
Un trist centaur în paşi de dans.  
Iedera spune cuvintele sinelui,  
În urechea mea stângă aud un balans.  
Orchestra a tăcut prea devreme,  
Mulţi pentru glorie s-au bătut,  
Triumful urcă precum un vierme,  
Raiul a fost ridicat din lut.  
Munţii rumegă norii, sublimul,  
Leul a fost cândva şobolan,  
Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul,  
Lasă-mi o porţie de catran.  
Tobele bat, trompetele sună,  
Mergem voioşi la carnaval,  
Moartea are culoare brună,  
Viaţa-i ascunsă-n recif de corali.  
 
 
CHAGALL  
 
Erau acolo tristeţi şi bucurii,  
Uliţe strâmbe erau,  
Vii între vii,  
Oameni pluteau în aer, pe nori,  
Stelele mai cădeau, albe culori,  
Eu mai zăream, cumva, umbre târzii,  
Mici croitori, coşari, viori viorii,  
Cum i-arăta Chagall, melodios,  
Parcă erau scrisori, albumul roz,  
Parcă am fi cu toţi trişti-veseli scripcari,  
Peste o mie de ani, din nou coşari?  
Dar cel mai sus zbura mireasa mea.  
 
 
NEDIVINA COMEDIE  
 
În loc să privim în faţă  
Oamenii, privim în oglinda orbitoare  
A orgoliului propriu,  
O durere de dinţi ne doboară,  
Devenim iar oameni,  
Ca oamenii.  
 
Tu, cel onorat cu titluri şi premii,  
Ce mândră îţi flutură barba,  
Tresaltă bărbia cu toată mândria,  
Dar piedestalul pârâie, plânge,  
granitul se frânge,  
redevii om ca toţi oamenii,  
bun ca o pâine,  
de mâine.  
 
Adio poate fi odios, un cuţit  
Sau o floare pe un mormânt neînceput,  
Mai mulţi prieteni găseşti  
În lumea necuvântătoarelor,  
Eu regret şi moartea peştelui agăţat  
În cârlig, un cuvânt e un om,  
Poate muri.  
Zidul din spatele nostru tace,  
În timp ce o ploaie de gloanţe  
Străpunge aerul cald.  
 
 
NU SUNT POETUL ABISAL  
 
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,  
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer  
şi pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,  
nu-s fascinat de-un fond obscur,  
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,  
nici moartea nu-mi este iubită,  
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,  
dar eşti poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,  
un semen de al meu, nu fac infarct,  
scriu cum respir, când nu mai scriu,  
duceţi-mă la Morgă pe ascuns,  
sunt Hyde şi Jeckill, scriu, nu scriu,  
astfel eu supravieţuiesc, nebun sau limpede  
ca apa de izvor.  
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,  
Viaţa, ca florile-n crâng , se duse ca Orbul,  
Ce să-nţelegem şi cum? Duminică a împăcării,  
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.  
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,  
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,  
Mările, drogul,poem, visul Nirvanei,  
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.  
Se făcea că mările au secat,  
Umblam în gigantice cratere,  
Mă priveai cu alţi ochi,  
Eu mă scufundam în nisipul marin,  
Un picior, un braţ, un obraz,  
jumătate eram afară,  
tu străluceai nemiloasă,  
apoi apele s-au aşezat.  
Părintele meu, eşti de mult în pământ,  
Eu mă mai caut în scris şi în gând,  
Eu te aud, noaptea, în vis,  
Iar prin uitare nu te-am ucis.  
Nu ştiu pe unde ne-om întâlni,  
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,  
Oamenii urcă, urcă mereu,  
O înălţare spre Dumnezeu.  
Tot ce-ai greşit, greşit-am şi eu,  
Dar mă înalţ la Dumnezeu,  
Vin generaţii, mă-ngroapă încet,  
Ei vor greşi, cum şi eu mai greşesc.  
 
 
COLIND  
 
Moto:  
„La un an cu sănătate,  
Domn, Domn să nălţăm,  
Să deschideţi poarta casei,  
Domn, Domn să nălţăm.  
Să citească tot poporul,  
Domn, Domn să nălţăm,  
Să se bucure-autorul,  
Domn, Domn să nălţăm”  
 
Mereu am fost sau nu am fost  
Într-o căutare fără rost  
A elixirului visat  
De Eva, de Adam –bărbat,  
Al frumuseţii, tinereţii,  
Deşi mă cam lovesc pereţii,  
Sunt beat de-o falsă nemurire,  
Veşnic mireasă, eu sunt mire,  
Să fie cerul gol, adânc?  
Să fim noi singurul Pământ?  
Departe, dincolo de stea,  
Eu am un dublu, tu eşti ea.  
 
O clipă am crezut că s-a oprit ceasul,  
Ceasul a-ntrebat, care-i necazul?  
Inima? Nu. Nervii? Ah, ah,  
Îl înţeleg astfel pe Bach,  
Nervii-s ca orga şi clavecinul,  
Nu apăsa tare, sublimul,  
Doar din evlavie, şoaptă şi rugă  
Poate să nască, să se distrugă  
Poate, sub degete boante şi tari,  
Iar tu, viaţa mea, poţi să dispari.  
 
De are vântul umbră şi eu am,  
Trecând peste podişul tibetan,  
O, Sancho, ţi-aminteşti oraşul  
Ce ne-a gonit cu mătura, făraşul?  
Un cimitir de cărţi înspre Apus,  
Pe unde- atlanţii s-au pierdut, s-au dus,  
Nu-i mică lumea, este chiar prea mare,  
Iubirea nu prea-i la căutare,  
De arcul-pasăre eu nu voi povesti,  
Ne-am întâlnit definitiv, Marie, Marie.  
 
Când ucizi un om cu vorba, cu gândul,  
Nu poţi ierta, te doare cuvântul,  
Nu poţi uita, te refuză pământul,  
Să nu izgoneşti cerşetorul, e sfântul  
Care te poate aduce în rai,  
Numai un suflet în tine să ai.  
 
 
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE  
 
Pe umărul stâng  
O lacrimă plâng,  
Pe umărul drept  
Tot lacrimi deşert,  
Dar tu spui numai nu  
Sau răspunzi în doi peri,  
Pentru tine eu vreau  
Să urc azi în cer,  
De acolo privind  
Să-nţeleg de ce tu  
Poţi să spui mereu nu,  
De ce nu te conving,  
De ce-n viaţă omătul  
şi frigul domină,  
de ce timpul ne mătură  
cu-ntuneric, lumină  
sau lumina e numai  
în sufletul meu,  
dacă eu nu am suflet,  
mai avem Dumnezeu?  
Ruga mea e-ndreptată  
Spre cine, spre ce?  
Ruginite cuvinte,  
Le temps est passe!  
-----------------------------  
Boris Marian MEHR  
ianuarie 2015  
Bucureşti  
Referinţă Bibliografică:
Boris Marian MEHR - ÎNTRE INFERN ŞI PARADIS - POEME (1) / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!