Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Microeseu despre artă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Microeseu despre artă 
  
de Boris Marian Mehr 
  
Arta sugerează, nuanţează, nu se 
  
citesc textele literare pe litere. Aici 
  
mă despart de amatorism. Sună cam 
  
sever, poate infatuat, poate fără 
  
umor, dar adevărat. 
  
Merem Weiter. 
  
Nimeni nu-ţi dă garanţii de viaţă veşnică, de ce? Nu este drept. Nici tinereţe fără bătrâneţe. 
  
Evident, banal. Optica noastră despre vârstă se schimbă cam la cinci ani. Tânăr fiind, te doare în 
  
cot de bătrâni. Bătrân fiind, te enervează orice tânăr. Exagerez. Dar, un imberb autor, căruia i-am trimis nişte texte, el făcea o 
  
antologie, m-a numit idiot, aşa, pe net, fără nici o jenă. Poate că şi sunt. Dar să nu-mi spună. Mi-am amintit de o scenă din Cidul, parcă, sau din Ruy Blas, nu contează. Un nobil bătrân se apără cu demnitate. Bolnavii şi bătrânii nu plac, se vaită, cobesc, 
  
Doamne iartă-mă. Suntem totuşi efemeri. Ce ne agităm? Unde-i Nirvana? Nume frumos, de femeie. Iubirea nu te salvează de 
  
moarte, nici scrisul, dar te îmblânzesc, precum credinţa. Omul este un erou din naştere. El nu ştie. Să ne ierte melcii pe care 
  
călcăm din greşeală. Heinrich Boll a adunat toate vădanele într-o carte. De citit. Ca şi Mama Noapte, altă carte. În interiorul 
  
celulei, cuvântul „curând” a pătruns ca o împuşcătură, lăsând o rană deschisă prin care sângele a ţâşnit ca o arteziană. Lucrurile 
  
merg din ce în ce mai rău şi mai complicat. Răul este complicat. Unde este puritatea duhului? Magie. Oaspetele asculta morti- ficat, adică siderat. Ceasul bătu ce bătu, apoi îşi aruncă limbile enervat. Nu-l privea nimeni. Totul a început cu un sunet ciudat 
  
în piept. Un motoraş montat lângă inimă. Oasele s-au metalizat, creierul a început să fluiere, se intersectau circuitele. Cineva a 
  
cules robotul şi l-a predat la materiale reciclabile, dar era un stranger, un marţian. Ieri m-am întâlnit cu o bigotă, plesneşte de 
  
sănătate, e blondă-albă, vorbeşte de diavol, de Dumnezeu, cu o uşurinţă ciudată. Dar este veselă, va intra în Rai. Un vecin, fost 
  
militar, bolnav foarte, merge drept, nu se plânge şi nu crede în nimic sau crede? Omucidere prin tăcere. Tu te adresezi cuiva, 
  
el bea bere, respectivul , respectiva nu-ţi răspund. Poţi să plângi, să urli, grunt. Să te indignezi, să întrebi, să te umileşti? NU, 
  
acesta este răspunsul din sfere cereşti. Ca şi cum adresatul a murit şi el. Doi morţi deodată, un singur şrapnel. Asta se numeşte 
  
civilizaţie? Mai bine un glonţ tras de după colţ, într-o staţie. Cauza revoluţiilor. Poporul fără chiloţi a cerut Libertate pentru 
  
iloţi. Închidem ochii, elefantul nu este în baie, orbii ucid orbi, băi, Laie, skip to main | skip to sidebar. 
  
Aveam un profesor de muzică la liceu, Domnul să-l odihnească, fost boxeur de performanţă. Ne scotea în faţa clasei, cam 
  
zece-cincisprezece măgăruşi cu vocea în schimbare şi după ce ne punea să solfegiem ceva din corzile vocale, ne trăgea un pumn 
  
în nas. Fiecăruia după calitatea interpretării. Mi-am amintit de această metodă originală de a te apropia de muze, când un colega 
  
mai nervos, autoconsiderat poet, mi-a promis că-mi sparge dinţii, ba mă dă şi în judecată. Imaginea mea despre poeţi era de 
  
sorginte evomediană. Cu lira în braţe, cu alt instrument, un trubadur, un menestrel, ehei, îndrăgostit de orice, femei, copaci, 
  
astre, cântând la miezul nopţii, apoi provocat la duel de un nobil gelos, ucis în duel, sau trimis de un tiran în cuşca leilor. 
  
Evoluţia poeziei se aseamănă cu evoluţia muzicii. Vorba lui Caragiale, „ ne gâdilă plăcut urechile”. Muzica. Poezia ar gâdi- la plăcut sufletul, prin extrapolare. Înainte de a spune ce îmi place, voi face o digresiune în ceea ce nu-mi place. Poezia antică 
  
înseamnă eposurile lui Homer, poemele de dragoste ale lui Sappho, soliditatea versului vergilian, Tristele lui Ovidiu, etc. Nu 
  
agreez satira, nici la antici, nici la moderni. Evul Mediu a adus lunga tradiţie a cântecului de iubire, apoi a venit marele Will şi a 
  
repus în drepturi muza poeziei – frumuseţe şi înţelepciune. Este idealul. Goethe se înscrie în acest ideal. Secolele XIX şi XX, au 
  
adus maeştrii de tipul lui Rimbaud, Baudelaire, Verlaine, simbolismul, dar şi gălăgioşii. Walt Whitman a fost primul care a 
  
bătut toba în poezie, deşi sensibiltatea sa nu poate fi ignorată. Maiakovski , la ruşi a fost cel mai de seamă urmaş al lui Whit- man. Cinstit, nu-mi plac. Curios, prietenul, admiratorul lui Maiakovski, Boris Pasternak scria cu totul altfel, parcă era franţuzit. 
  
La fel Ahmatova, Ţvetaeva. Despre avangardă nu scriu nimic, dar cred că a fost cea mai mare capcană şi „cacialma” în arte. 
  
Oameni superdotaţi s-au amestecat cu cabotini şi falşi poeţi, artişti, criteriile au devenit labile, astfel se explică şi aderenţa la 
  
comunism a majorităţii avangardiştilor ( unii au ajuns la fascism, în Italia). 
  
Cred că un post-avangardist „mi-ar sparge dinţii” pentru ce scriu eu aici. Am curajul să spun că arta s-a hrănit din 
  
avangardă, fără a se otrăvi, deşi era în pericol. Desigur, eu nu gândesc precum dictatorii Stalin, Hitler, dar prefer poezia 
  
„frumoasă şi înţeleaptă”. Nu-mi plac retorii, AGITATORII, deşi au fost destui poeţi talentaţi, în special în secolul XIX, când s- au format naţiunile, ca şi în secolul XX,când naţionalismul a devenit ideologie. Pe lângă duiosul patriotism al lui Esenin, care 
  
încântă prin muzicalitate, Maiakovski pare un barbar, dar la noi au fost Goga, poet de mare talent, Păunescu, hiperproductiv, 
  
mai înainte Coşbuc, cel care cerea pământ, faze beethoveniene ale poeziei. Unora o să li se pară că fac un melanj nepermis de 
  
nume. Nu, eu urmăresc o idee. Nu-mi place pumnul în poezie. Asta nu înseamnă că Beethoven nu este cel mai mare compozi- tor, dar Ceaikovski, Chopin, Schubert ş.a. îmi sunt mai dragi. În poezie mă plictisesc şi simboliştii – postsimbolişti, dar şi 
  
toboşarii, cum se dorea Beniuc,un poet care avea totuşi talent. 
  
Cred că poezia chineză, indiană, japoneză ar putea influenţa în continuare evoluţia poeziei actuale. Altfel riscăm să cădem 
  
în vulgaritatea poeziei tip wrap, rock, hip-hop, Coca Cola şi droguri. Sunt retrograd? Poate. Înţelepciune şi frumuseţe, asta 
  
voiau şi anticii, asta ne oferă şi Biblia prin Cântarea Cântărilor, Psalmi, poezia religioasă, dar nu cea bigotă. Profesorul meu de 
  
muzică, deşi nu era un om rău, era chiar sentimental, făcea pedagogie artistică prin pumn. Cum era titlul unui roman anost al lui 
  
D. Popescu-D-zeu – „Pumnul şi palma”. 
  
Referinţă Bibliografică:
Microeseu despre artă / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1484, Anul V, 23 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!