Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Baki Ymeri         Publicat în: Ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Dr. Leoveanu T. Ionuţ-Horia - VIAŢA ESTE CA O AŢĂ!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(În memoria tatălui meu, a profesorilor mei şagunişti,colegilor dispăruţi şi prezenţi care au fost Promoţia 124/1980-1981. Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov) 
  
Atunci când vorbeşti de timp, de încărcătura lui veşnică şi materială ai putea umple zile întregi filosofând, găsind şi căutând răspunsuri, soluţii şi poate chiar rezolvări la multe din problemele şi misterele vieţii. Se întâmplă însă deodată să treacă 35 de ani de la absolvirea cursurilor de liceu,de la trăirile adolescenţei noastre şi să te încerce multe gânduri, să faci multe pregătiri, şi să încerci să-ţi aminteşti ce-a fost bine sau rău în anii de liceu petrecuţi în Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov, Promoţia Nr.124/1980-1981. Perioada anilor de liceu care mi se părea la acea vreme ca fiind foarte lungă şi obositoare a fost cea mai frumoasă din viaţa mea, din viaţa noastră. 
  
Promoţia acelor ani a fost una a marilor încercări, începând cu admiterea la liceu, examenul de treaptă din cl.X în cl.XI, apoi bacalaureatul urmând admiterea la facultate. „Viaţa este ca o aţă”, iar cand inevitabil trecem de la o perioadă la alta,de cele mai multe ori acolo... găsim un nod. Acum am trecut de al 35-lea nod al vieţii noastre şi sunt convins că încă ne aşteaptă multe lucruri extraordinare de văzut, de cunoscut, de înfăptuit şi nu vom avea niciodată frică de a merge mai departe. 
  
Am avut norocul să fim îndrumaţi de unii dintre cei mai buni profesori ai Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov. Poate am fost supăraţi pe dânşii că aveau prea multe cerinţe, pretenţii, dar îmi dau seama, acum, cât de mult m-a ajutat sau ne-a ajutat în viaţă acest lucru. Uneori în mintea noastră de adolescenţi ne consideram defavorizaţi, dar acum realizez că poate acea notă mai mică mă impulsiona să învăţ mai mult, mai bine, mai temeinic. Din punctul meu de vedere cel puţin pentru mine o notă poate mai mică la limba română sau matematică, un „poţi mai mult” sau un „fi mai atent data viitoare”, au contat mai mult în dezvoltarea şi formarea mea şi/sau a colegilor mei de clasă şi promoţie. Prin urmare, le mulţumim din suflet celor care ne-au spus aceste cuvinte! 
  
Acum la „ceas de sărbătoare”, ne amintim cu drag de foştii noştri profesori prezenţi sau înălţaţi la cele sfinte pentru aceştia din urmă pâstrând momente de reculegere şi pioasă amintire. Viaţa noastră de tineri liceeni, ne-a fost influenţată în cea mai mare parte, de acei oameni minunaţi,de dascălii nostri dragi care în loc să ne menajeze au cerut mereu mai mult,mai corect,mai perfect de la noi, pentru că ştiau dar erau şi convinşi că putem şi suntem capabili de aceste lucruri. Poate atât pentru mine dar şi pentru colegii mei Şaguna a însemnat, înseamnă, şi va însemna: sprijin, unitate, devotament, luptă, ambiţie, altruism, încredere, sinceritate, spirit şagunist. Acest noian de sentimente le simţi şi încerci, doar dacă ai fost acolo,ele făcând parte integrantă din ”viaţa de licean Şagunist”.Nu doar că îmi amintesc de colegii şi profesorii mei, dar le şi simt lipsa.Am fost 39 în acea clasa XII-B, fiecare cu personalităţi,caractere,temperamente,ambiţii,trăiri diferite,cu vise şi speranţe diferite, dar acolo în acea sală de clasă, cu toţii împărtăşeam adeseori aceleaşi sentimente şi gânduri. 
  
Îmi este dor, foarte dor de acele vremuri şi mă bucur totuşi că am reuşit până acum să putem organiza revederile noastre periodice la 10,20,25,30,35 de ani de la absolvirea liceului să putem participa la ele,cu mici exceptii, să povestim, chiar dacă nu atât de mult pe cât ne-am fi dorit noi.Timpul trece peste mine,peste noi cei din Promotia 124.Trece ireversibil,necruţător,şi nemilos fără să-l putem opri măcar un minut,iar la sfârşitul fiecărui an care a trecut am mai pierdut o parte din noi, dar deopotrivă mai câştigăm ceva. De fiecare dată ne maturizăm tot mai mult, uneori mult prea mult şi poate mult prea devreme. Facem eforturi disperate să putem ramâne dacă se mai poate măcar pentru o clipa:copii,adolescenţi, tineri, refuzând să ajungem mari. Fără să ne dăm în totalitate seama,va veni şi acea zi în care ne vom întreba: ”cine suntem?”. Atunci poate fiecare dintre noi avem puterea dar şi curajul vieţii, să aruncăm o privire peste umar, o privire înapoi şi cu stupoare vom constata că lacrimile, nemulţumirile, frustările şi nemulţumirile vieţii au avut sensul şi rostul lor atunci. Astăzi totul pare poate mai altfel, este mai plin de sens, de culoare, de umbre, de impliniri, de speranţe. 
  
Lucrurile importante şi vitale ale adolescentului de odinioară acum la „ceas de maturitate”, sunt lucruri mărunte, rezolvabile şi trecătoare.Astăzi ne regăsim în oamenii maturi cu propriile noastre familii, la rândul nostru unii dintre noi chiar părinţi,ne bucurăm pentru alte lucruri, pentru alte evenimente, avem alte visuri, viziuni şi proiecte de viitor. Ne bucurăm de profesiile alese, de reuşitele profesionale de ceea ce am ajuns în viaţă: profesori, învăţători, medici, avocați, jurişti, ingineri sau meseriaşi de elită în diferite domenii de activitate. 
  
În acestă era a internetului nu rare au fost situaţiile când ne-am regăsit foştii colegi de liceu sau de facultate pe Facebook sau diverse alte reţele de socializare.Ne-am bucurat să îi regăsim, să îi revedem, să constatăm că unii ne-am schimbat mai mult sau mai puţin, să schimbăm câteva vorbe, impresii, să facem schimb de telefoane, adrese, mailuri, cărţi de vizită, să facem fotografii.Nu rare au fost situaţiile când cu ocazia acestor revederi am regăsit în „arhiva amintirilor personale”, poze îngălbenite de timp, poze din anii de liceu, sau poze mai recent făcute cu prilejul revederilor periodice. 
  
Cele mai frumoase, emoţionante, nostalgice fotografii, amintiri şi trăiri le avem sau le regăsim în minţile şi sufletele noastre fie de adolescent, fie de adult, acolo, undeva pur şi simplu reprezentând peste ani o capodoperă arhivistică personală. 
  
Nimeni nu are dreptul de o atinge! 
  
Nimeni nu are dreptul de a o distruge, batjocorii,ori fura integritatea ei! Nimeni şi absolut nimic nu îi poate schimba identitatea care este un argument forte al trecerii anilor, al retrăirilor acelor momente. Este o arhivă personală bine parolată pe care nimeni nu o poate vedea înafara sufletului nostru. Acum, la aniversarea Revederii de 35 de ani de la absolvirea Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” Braşov, pentru Promoţia 124, gândurile „unui purtător de inimă”, sunt şi reprezintă un album de fotografii.Acest album este ca şi o carte vie aidoma unei „cărţi de viaţă”, care dezvălue trăiri, emoţii, sentimente, gânduri intime şi momente de dulce melancolie.Un album de familie, aşa cum este şi se vrea albumul „familiei şaguniştilor”, reuniţi la această revedere, este o poveste de lungă durată despre viaţă, o poveste sentimentală, despre ce speră şi nutreşte un „adolescent visător”, despre ceea ce a simţit, iubit, trăit şi visat. 
  
Amintirile anilor de liceu trăiesc şi vor trăi ca în orice familie, acum aici şi pentru noi, pentru totdeauna, în familia noastră a ŞAGUNIŞTILOR CL.XII-B, aidoma vieţii noastre efemere pa acest Pământ care este o imensă scenă.Fotografiile făcute cu diferite ocazii sunt reunite în fericire, iubire, exaltare, poate de cele mai multe ori chiar în clipe de euforie. Uneori aceleaşi imagini lasă locul compasiunilor şi decepţiilor. Am căutat să răsfoiesc nostalgic albumele cu fotografiile revederilor făcute până acum pentru a putea da naştere acestui „album carte”. 
  
Dintre toate acestea strânse de-a lungul timpului, pe unele am reuşit să le păstrez mereu laolaltă, dintre acestea făcând parte şi cele făcute cu ocazia Revederilor de 20, 25, 30 şi 35 de ani de la absolvirea Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” Braşov.Toate acestea fac parte din trecutul nostru.Cu toţii le-am trăit măcar odată în viaţă, devenind relevante pentru spectacolul naştere-viaţă-moarte.Cu certitudine că nu există moarte fără viaţă aşa cum nu există nici viaţă fără moarte.Prin fotografii ne eliberăm noi înşine de povara şi greutatea disconfortului trăirilor sentimentale cu bune sau cu rele, şi pornim la drum alături de cei dragi,de cei iubiţi, alături de gândurile şi opiniile lor, pe care le simţim uneori ca fiind ale noastre.Astfel ne contopim într-o singură fiinţă, într-o singură celulă, într-o singură familie, care ne dă puterea să trecem mai uşor prin încercările şi vicisitudinile vieţii cotidiene. 
  
Tandemul ŞAGUNA-LICEAN-IUBIRE creează un univers propriu, o lume fascinantă, o capodoperă sufletească şi o interpretare a vieţii determinate de existenţa şi experienţa personală, la acel moment, ea fiind o experienţă a inocenţei, visurilor fiecărui adolescent. 
  
Călătorim într-un univers plin de zburdălnicii, plin de imagini şi imaginaţii dar ghidaţi de gândurile aceluiaşi „purtător de inimă”.Inima, mintea şi sufletul lucrează împreună şi încearcă să descifreze mesajul şi semnificaţia pe care Divinul Creator doreşte să le transmită noua pământenilor.Valoarea imaginilor rămase pe pelicula fotografică nu se limitează doar pentru a ne descrie pe noi cei ce le-am realizat sau imortalizat, şi apărem în ele, dar şi trăirea emoţiilor, prin nebănuitul har de a descrie locuri, trăiri, sentimente, care ne-au însoţit şi marcat existenţa pe întreg parcursul vieţii. 
  
Viaţa de licean este cea mai frumoasă ! Ea a fost, este şi va fi, de fiecare dată un „nou început inconfundabil al vieţii”, un început pentru fiecare dintre noi,pentru generaţiile:trecute,prezente şi viitoare. Nimeni nu te cunoaste, nimeni nu te judecă, toţi te ştiu şi îşi reamintesc de tine aşa cum ai fost în prima zi de şcoala.Viaţa de licean este o perioadă interesantă pentru fiecare dintre noi.Nu mai eşti copil, dar nici adult, dar începe în conştiinţa fiecăruia să apară dorinţa de a lua decizii şi de a intra pe uşi neâncercate, dar încă nu suntem suficient de maturi pentru a lua de cele mai multe ori decizia cea mai bună, hotărârea cea mai înţeleaptă.Este o perioadă în care influenţa mediului în care te dezvolţi şi trăieşti, îşi pune poate cel mai puternic amprenta asupra caracterului şi personalităţii noastre viitoare.Şi cum timpul pe care îl petrecem la şcoală, liceu ,alături de prietenii şi colegii de şcoală, de profesori este unul semnificativ, pot spune cert că influenţa se vede negreşit asupra noastră. 
  
Anii de liceu erau anii adolescenţei noastre.Cu prostii, cu bucurii, cu vise spulberate sau cu iubiri implinite pe ascuns, cu sărutări fugare pe holurile liceului, cu lucrări de control incomode şi chinuitoare, cu dorinţa de chiul de la anumite ore, cu secrete şoptite pe la colţuri, cu certuri şi cu împăcări, cu lacrimi de dor şi dragoste pentru fiinţa iubită, cu... cine ştie cu ce alte „probleme şi tragedii”, ale inocenţei „tânărului licean”?!? Frumoşii noştri ani de liceu pe care i-am trăit fiecare dintre noi, ani care au rămas undeva ascunşi în unghere ale sufletului şi inimii, şi care mai răsar din când în când, dar din ce în ce mai rar, la fiecare generaţie de absolvenţi care spune un „bun rămas”, acestor ani de liceu de care abia aşteaptă să se despartă şi care peste „lunga timpului bătaie”, undeva nu foarte târziu îi vor regreta, apoi timind chemându-i, dar „numai din amintiri”! 
  
Au trecut anii, ca gândul şi ca vântul. A rămas undeva departe, din ce în ce mai departe adolescenţa noastră, cu visele şi speranţele ei, cu acele iubiri nevinovate şi inocente de care şi astăzi ne aducem cu drag aminte. Parcă ieri a început liceul şi pentru noi cei din Promoţia 124. Acum nu numai că el a trecut, că a luat sfârşit, dar ne revedem şi aniversăm 35 de ani de la absolvirea lui. Cei patru ani petrecuţi în Şaguna, au trecut fulgerator de repede, încât atunci în 1981 când am plecat din liceu, ne-am uitat în spate cu nostalgie, emoţie, melancolie şi poate teama unui nou început, a unui nou drum pe care urma să păşim fiecare dintre noi, un drum atunci necunoscut...! 
  
Acum la 35 de ani, am ajuns poate la „ceas de bilanţ”, cu speranţa că vor mai trece mulţi ani peste noi, cu multe revederi. Această revedere a fost una de suflet poate una dintre cele mai frumoase de până acum, şi cu toţii, absolvenţi şi profesori, ne-am exprimat dorinţa de a ne întâlni în fiecare an, atât timp cât se va mai putea.A fost o zi minunată cu mult soare şi căldură atât la propriu cât şi la figurat, o zi de vară de 17 iunie 2016, când ne-am întors în cotidian,cu inimile pline de bucurie, de nostalgie şi speranţă.Oricât de repede au trecut anii, am păstrat în suflet imaginea vie şi nealterată, luminată de vremuri şi peste vremuri, a profesorilor noştri, adevăraţi „părinţi de suflet”, oameni de carte , cărora le aducem omagiul şi respectul nostru cu prilejul acestei revederi.Am aşteptat această zi de vară a anului 2016 ca pe una cu totul specială, făcută şi născută dintr-un milion de clipe cu gândul la promisiunea împlinirii viselor şi planurilor noastre speciale........pentru profesorii şi colegii care şi-au dorit cu ardoare şi care au şi participat la această Revedere de 35 de ani de la absolvirea Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” Braşov. 
  
Am privit această zi ca pe o nouă pagină din povestea „cărţii noastre de viaţă”, o poveste care devine tot mai frumoasă cu fiecare an care vine,cu fiecare an care trece peste noi. Fiecare clipă din viaţa noastraă să fie un „dans al soarelui”, revărsat peste sufletul nostru, iar paşii noştri să ne poarte spre fericiri şi împliniri. Acum cand ne-am reântors pentru câteva clipe,acasă, în ŞAGUNA, vedem că am regăsit aceeaşi dragă casă primitoare şi cunoscută pe care ştim că o vom vedea şi revedea cu mult drag,ori de câte ori ne vom reuni pentru revederile noastre periodice care vor urma.De fiecare dată ,pe măsură ce anii vor trece, bucuria şi satisfacţia revederilor va fi şi mai mare. 
  
Dai Bacul, dai şi admiterea la facultate,îţi întemeiezi o familie, la rândul nostru devenim părinţi,dar niciodată nu întelegi cum din „copilul-adolescent” ai ajuns „adolescentul-adult matur”, cu griji, probleme, nevoi, decepţii, frustări sau împliniri, cu idei şi cu aceleaşi speranţe dintotdeauna. Nu este uşor să fi adolescent, dar nimic nu poate înlocui magia acelor ani , felul în care percepeai fiecare lucru, întrebările care te-au măcinat şi care poate încă te macină şi al caror răspuns îl poti găsi a doua zi sau poate nu îl vei mai găsi niciodată.Cam aceasta este adolesceţa, este iubire intensă, adunată şi amestecată cu gelozie, mici răutaţi, tachinări, teama de nou, ambiţie, speranţă şi încredere,toate înmulţite cu un numar mai mic sau mai mare de ani,depinde de graba fiecăruia de a intra şi trece prin viaţă. 
  
Anii au trecut fulgerator şi necruţător de repede şi uite aşa, o clipă de 35 de ani au trecut ca un zbor dar unii dintre noi nu i-am dat o foarte mare importanţă, ignorând că ea poate să ne înveţe multe pentru veşnicie, chiar de la nişte foşti colegi şi distinşi, remarcabili profesori. 
  
Până acum câteva luni mă gândeam că sunt nopţi în care singurătatea şi liniştea deranjează şi doare,te gândeşti abătut şi trist ce ţi-ar lipsi să poţi spune cu toată convingerea şi din adâncul inimii sunt fericit cu adevărat….,poate un suflet cald, să-i auzi respiraţia, să-i simţi căldura trupului lângă tine…,iar apoi să stai să te gândeşti, să meditezi profund şi să refuzi să deschizi ochii…, să realizezi că facem puţin şi gândim mult prea mult…,fericirea fiind o senzaţie, un sunet, o culoare, o lumină, o adiere de vânt..., dar noi suntem mereu nemulţumiţi vrem tot mai mult, nu ne mulţumim cu ceea ce avem ,avem aşteptări mari, speranţe poate mult prea îndrăzneţe, uităm să ne bucurăm, uităm că viaţa este scurtă şi trecătoare. 
  
Trebuie să ne bucurăm de fiecare minut şi clipă de fericire, de fiecare zi pe care o adăugăm în calendarul vieţii.Pot spune acum SUNT FERICIT ! şi atât eu cât şi colegii mei să încercăm, să ne regăsim, să ne reunim sentimentele…,să nu risipim şi să nu alungăm gândurile şi trăirile fără rost. 
  
Tatăl meu îmi spunea mereu: „ Iubeşte mai mult şi... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fi soluţia şi nu problema!”. Continui întărind această idee: unii au fost soluţia iar alţii problema fie ei colegi, fie ei profesori. Dar niciodată nu este prea târziu: mereu putem schimba ceva din trăirile şi atitudinile noastre măcar de acum înainte.Am învăţat alături de colegii mei valorile care sunt importante în viaţă, cum ar fi: Respectul, Sinceritatea, Altruismul, Onestitatea, Demnitatea, Cuvântul dat şi Încrederea reciprocă. Aşa cum am fost, diferiţi şi unici, ştiu că ne va fi dor unii de alţii, peste ani. 
  
Orice drum are un capăt.Orice poveste are un sfârşit.Privesc acum la mine şi la colegii mei şi la ceea ce ne aşteaptă mai departe. Aceasta a fost povestea Promoţiei 124 la aniversarea celor 35 de ani de la absolvirea Colegiului Naţional “Andrei Şaguna” Braşov. La mulţi ani! (Vineri, 17 iunie 2016, Braşov) 
  
Referinţă Bibliografică:
Dr. Leoveanu T. Ionuţ-Horia - VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!