Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Credinta > Mobil |   


Autor: Baki Ymeri         Publicat în: Ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Poezie albaneză din Kosova Vehbi Miftari

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU  
  
El mă ţine în poale  
Mă omoară cu pietre  
  
Pe străzile învăluite într-un vânt teribil  
Cu fulgi lânoşi aruncaţi pe pământ  
  
Prin urmele sângelui feciorelnic  
Şi al pragului meu de alge  
  
Prin mitra preotului împodobită cu ornamente   
El cântă ceea ce niciodată nu s-a cântat   
  
El mă ţine în poale  
Mă omoară cu pietre  
  
Până închid ochii pentru totdeauna  
Şi îi doresc turmei  
  
Să ierte păstorul care a salvat-o  
  
AM UMBLAT DESCULŢ PRIN CER  
  
Am umblat desculţ prin cer   
Scările zepelinului le-am căutat sub pelerina   
Bătranului care a atârnat-o de uşa casei sale  
  
Am ştiut că în ţara mea e fost rzzboi  
Am ştiut că o să plouă  
  
Convoaie lungi de fugari   
Întorcăndu-se acasă   
Amintindu-şi de zidurile caselor  
Şi de războiul purtat fără noi  
  
Bătrâna cu mătura în mână  
Şterge praful de pe oglindă  
Şi priveşte spre malurile prăpastiei  
  
După care sare pragul sprijinindu-se de coada măturii  
  
Ceva trebuie să se întâmple - spune  
Dacă nu se termină războiul  
  
EPUIZARE ÎNFRICOŞATĂ  
  
Iată steaua mea  
Steaua mea bună  
  
Nu i se întâmplă oricui  
Este la fel ca toate celelalte  
  
Doar prin atingere recunoşti că este  
Din carne şi sânge  
Şi totuşi, este mai albă  
Decât laptele adus de adierea sânului  
Femeii  
  
Voi nu puteţi să o vedeţi  
Dar el nu este orb  
  
Déjà a intrat în pupila ochiului  
Iată mormântul ei, parcă săpat în mine  
  
Steaua mea mormântul meu   
Bun.  
  
COPACII DIN GRĂDINĂ  
(Dialog cu Herbert)  
  
“Acolo unde am crescut nu erau mulţi pomi fructiferi  
Acolo unde eram noi i-am smuls  
Împotriva duşmanilor i-am folosit”  
  
Din crengile trunchiului am ridicat stive de lemne  
Care s-au copt la rând fără grabă  
  
Pe atunci Herbert trăia pe insula oglinzilor  
Unde ţesăla coamele cailor cereşti  
Şi ale tuturor mârţoagelor din vecinătate  
  
Norii sunt pietre aruncate în spaţiu  
Cu ei poţi să iei la ţintă depărtarea  
  
Se spune că acolo unde au fost copaci  
Acum se ridică ziduri în aer  
Ca oameni să se vindece de amintiri  
  
Oricum  
Atunci i-am recunoscut pe duşmanii noştri si fără să-i vedem  
  
Uite acum ne amintim că ne-au fost prieteni  
A spus prietenul care tocmai a murit în poala mea.  
  
TU EŞTI CELĂLALT  
  
Te-am văzut aseară într-un forum intelectual  
Unde ai spus: intelectualul nu este necesar  
  
Toţi cei care vorbeau şi ascultau erau prietenii tăi  
Prietenii şi prietenele tale  
Ale poetului  
  
O clipă mi-am imaginat chipul cenuşiu  
Ca fiind ciot dintr-un copac înconjurat de flori  
Cum s-ar spune eu sunt poet, nu intelectual  
  
Tu ştiai asta, de aceea ai roşit  
Degetelor le-ai muşcat pieliţa fină  
  
De prieteni îţi baţi joc dar râd de ei de tine însuţi  
Cu timpul batjocura trebuie să iasă la suprafaţă  
  
Uneori îţi aminteşti de vremurile  
Când te jucai în livadă cu florile cu visele  
  
Spuneai:  
Eu voi fi lumina falsă  
Trupul fără membre în mijlocul câmpului  
Sprijinit de altul  
  
De oricine poate  
Destul ca să nu te prăbuşeşti  
  
Nu-ţi fie frică  
  
Tu eşti celălalt care îţi seamănă perfect   
Cel căruia îi vorbeşti.  
  
VIAŢA MOARTEA   
  
Am visat că aveam la fereastră  
O pânză care mă despărţea de tine  
Vântul  
  
Poate ploua în ochii noştri  
  
În afara streşinii s-au ridicat pleoapele  
Vântul sufla iar oamenii fugeau prin timpul  
umed pe sprâncenele tale   
  
încă mai văd grămada de nori căutând centrul  
furtunii de nord spre mine cu vuiet  
doar o suliţă zboară scufundându-se  
nu disting dacă este cuvântul tău sau al morţii  
  
poate că perdeaua mă împiedică  
vântul ploaie pe figură cade palid  
  
nu ştiu dacă este viaţa sau moartea  
  
visez că vine în fiecare an cămaşa albă  
putrezind primăvara  
mă trezeşte din somn  
  
între timp săgeata mi-a atins osul   
şi mi-a luat tot ce am avut  
tu ploaie vis şi fereastră  
  
INFERNUL  
  
Am visat că aveam o fereastră  
Canal de apă pentru a deversa focul  
  
afară vuietul streşinilor picând  
furtuna în oglindă şi crengile rupându-se de vânt  
ai venit tu  
  
A fost într-adevăr un vis  
  
Oricum  
eu încă mai visez că am o fereastră  
ca să-mi limitez focul  
  
afară gheaţa se poate topi  
inundaţie mare  
  
probabil va ajunge la ţărm  
este timpul topirii gheţii marilor iazuri  
încă mai aud oameni înspăimântaţi înecându-se  
tu în barca ochilor navighezi  
  
“eşti cufundat în noroc”  
  
La mal fecioara cu ochii înlăcrimaţi umezesc perdeaua ochilor  
e frig unde am uitat focul  
  
e suficient că am o fereastră  
cerul şopteşte în vârful pernei unde poţi fi  
  
De ce lipsesc zidurile   
  
PARADISUL  
  
Dacă aş avea o fereastră martor al timpului  
Cu sprânceana aşteptândcopiii la grădiniţă  
  
Am impresia că s-a născut în figura ta  
  
Îngheţul a trecut iar iazul a suferit o mare inundaţie  
Porumbeii m-au luat pe aripi  
  
“Te-ai cufundat în noroc  
Bătrânii pleacă din viaţă cei tineri vin”  
  
Acum sunt pe ţărm şi scriu poeziî  
Kujta râde dar şi el scrie poezii  
  
Timpul se scurge la fel ca ieri trebuie să ne grăbim  
  
Oricum  
Au fost acolo flori de ghiocei   
Gheaţă alunecoasă iaz liniştit  
  
Durerea întoarce flori de martie  
Destul să le atingi tu te îndepărtezi  
  
Zidurile nu mai sunt de ajuns  
  
LA MALUL RÂULUI  
  
Acest râu ce şerpuieşte prin amintiri  
Este viaţa strămoşilor mei  
A strămoşilor strămoşilor mei  
  
Din el ţâşneşte viziunea generaţiilor  
Spumă aspră a istoriei trăită la fel  
  
În stropul care a sărit de la izvor  
Am găsit testamentul bunicului şi al străbunicului  
  
Îl voi apăra de toate relele  
Îl voi transforma într-un porumbel al păcii  
  
Mă cheamă vânătorii  
Trandafirii înfloriţi în grădină  
  
Eu o să mă întorc  
În această arenă punct de vedere sau punct de întâlnire  
Ca să caut picătura de apă pe frunte  
  
Istoria mea se sfârşeşte acolo unde începe istoria strămoşilor mei   
A strămoşilor strămoşilor mei  
  
ŞI CUVÂNTUL PE CARE L-AM UITAT  
  
Cel care a trecut la firul ierbii  
Şi funingine a depus pe pământul parfumat  
Acela a fost Solomon  
  
Cu doi lăstari de pomi fructiferi şi băgaţi în pământ  
A fost Solomon?  
  
Cel care a ascuns cheia de aur  
Sub pielea şarpelui cu piele fină  
Acela nu a fost Solomon  
  
Viaţa mea continuă să se joace  
Cu clopoţelul şarpelui de piatră  
Şi cu pielea bronzată de soare  
  
În timp ce Solomon se dă jos din carul său acoperit  
Şi coboară lângă placa de mormânt  
  
Nunta nu a dovedit-o, dar a făcut nuntă   
  
Apoi a trecut prin ciocul rupt al privighetorii  
Şi a răsărit pe coperta cărţii  
  
Pasărea albă venea după el.  
  
(Traducere de Baki Ymeri) 
Referinţă Bibliografică:
Poezie albaneză din Kosova Vehbi Miftari / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!