Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Valori > Mobil |   


Autor: Baki Ymeri         Publicat în: Ediţia nr. 1697 din 24 august 2015        Toate Articolele Autorului

Baki YMERI - SFERA UMBRELOR LUMINOASE (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TREZIŢI-VĂ, PIETRE!  
 
Treziţi-vă, zei,  
Şi frumoase femei,  
Şi bărbaţi plini de griji,  
Şi voi, pietre,  
Şi întrebaţi-mă  
Despre Câmpia Mierlei  
Şi despre munţii  
Care vor muri  
Cu copii noştri în braţe!  
 
PERLA POETULUI  
 
Eşti ca boara cea uşoară  
Ca o poftă legănată  
La un piept de dumnişoară.  
Eşti, oricând, ca niciodată.  
Niciodată nu ştii când  
Eşti ca pasărea furată  
De văzduhuri pe pâmânt.  
Eşti aripa care-n ceruri  
Lasă-n urma ei un rand  
Din poemul care zboară.  
 
EROTICĂ  
 
Cum să te laud, Femeie  
Când te alinţi pe divan  
Te răsuceşti ca o cheie  
Şi te-apleci ca un lan  
Şi te-arunci în oglindă  
Şi te-neci tot mai goală  
Şi nu-i nimeni să-ţi prindă  
În agrafa din poală  
Părul tău greu ca o beznă  
Tremurând lăngă gleznă.  
 
SĂRUTUL  
 
Spune-mi, armâno,  
Maică-ta cu ce te-a alăptat,  
În ce odai te-a încuiat  
De miroşi atât de frumos  
A trup legănat  
Şi a pustii mângâieri?  
 
De unde furi oare pofta  
Pe care ţi-o simt  
Pe sânul amar sărutat  
De norul descopciat  
La cămaşa lui de bumbac?  
 
Buzele tale sunt fragi?  
Vai, armâno,  
La amiază când a fulgerat,  
De la fulger s-au înmiresmat.  
 
SUFLETUL VERII  
 
Hai să privim în amurg  
Disperarea  
Şi marea-n ruină,  
Pădurea care şi-a apus  
Cununea de crengi.  
De câte ori ne-npăcăm,  
Suntem mai aproape de Dumnezeu.  
Hai, vino în sufletul verii –  
Vom fi  
Precum doi inşi  
Aplecaţi tare departe  
Şi adormiţi...  
 
DARURI  
 
Dumnezeu îi dăruieşte femeii  
Ceva sfânt  
Care să-i aducă belşug.  
Diavolul uneori trage foloase:  
Strâmbă raza  
Care-i luminează  
Oglinda.  
 
LA CAPĂTUL LUMII  
 
O comoară se-ascunde  
La capătul lumii.  
De mii de ani  
Stă acolo şi-aşteaptă  
S-o lovească  
Un fulger  
Nemuritor.  
 
DIALOG NAIV  
 
Câţi ani ai porumbiţo?  
Un stol, un stol, un stol!  
Mi-e frică să-ţi spun!  
De când gângureşti porumbiţo?  
De când îngerul a ţipat ruşinat!  
 
ATÂT DE DULCE  
 
Atât de dulce  
Încât  
Buzele tale  
Pun două amprente  
Cu zmeuri de miere  
Pe buzele mele.  
 
MURMUR  
 
Cu sufletul pe buze  
Trebuie să fie fiinţa  
Sau buzele să caute  
Sufletu-acela  
Care fuge de ele  
Ori sufletul să afle  
Buzele-acelea  
Care să spună :  
Stai liniştit,  
Noi murmurăm pentru tine !  
 
BUZE ÎNFLORITE  
 
Floare tăcută erai -  
Florile mor dacă tac!  
Lujerul tău de multă vreme ştia  
Cum buzele mele repetau sărutările:  
Până şi ele ameţeau  
Când înfloreai.  
 
Floare tăcuta erai -  
Simţeam lipsa ta  
Chiar şi atunci când dragostea ta  
Din nou se-închidea în boboc  
Şi venea clipa aceea  
De care ne temeam amândoi.  
 
FRICĂ  
 
La cincisprezece ani  
Furi primele mere -  
În sâni le ascunzi.  
Bagă vecinii de seamă.  
La şaptesprezece ani  
Văd şi eu  
Că ţii ascunsă în sân  
Privirea vecinilor.  
La optesprezece ani  
Mergi la piaţă :  
Nu vinzi acolo nimic,  
Dar te întorci bogată acasă.  
Bogăţia ta aspră  
Ne umple de frică.  
 
CÂNTEC NAIV  
 
Când pe trupu-ţi  
Setos ca o plajă  
Arsă de secetă  
Se pune miza cea mare  
Anii, casa şi averile toate  
Cum să mai pot ajunge la tine  
Gingăşie care în sânu-ţi ascunzi  
Fructe divine  
 
AŞTERNUT PURPURIU  
 
Ieri ai fost ca mierea de dulce,  
Şi azi-noapte – îmi şopteai  
Dintr-o dorinţă de fericire în doi  
Să dăm trecutului foc.  
Îmi şopteai  
Câte-n lună şi-n stele  
Neştiuţi că  
Orbiţi de iubire  
Murmurându-ne  
Sufletul ni se poate umbri.  
 
De ieri  
Trei mii de ani au trecut.  
Când ne vom trezi, cine ştie  
Dacă vom mai putea să ne-ntoarcem  
În acel aşternut purpuriu.  
 
SECUNDĂ  
 
Trupul tău  
Miroase a crâng de salcâmi  
Brusc înflorit.  
Pe buzele tale  
Domnul pune,  
La fiece adiere  
Fragi de munte.  
Tu treci şi eu simt  
Cum cerul se prăbuşeşte  
Peste-amândoi.  
 
IZVORUL TĂMÂDUIRII  
 
Ascunde-mă de timp  
La sânul tău.  
Păstrează-mă  
Sub pleoapa  
Dorinţelor tale.  
Deschide-ţi irisul,  
Strigă-mă-n şoaptă:  
 
Vino să mă lecuieşti,  
Dezbracă-te în ape curgătoare  
Şi rămâi, frumuseţe!  
 
FLOAREA RUŞINII  
 
De la mine la tine,  
Sunt doi paşi de ruşine.  
De la tine la mine  
Nu mai e nici ruşine,  
Nu mai e nici cărare,  
Nu mai este nici vale,  
Nici deal,  
Doar aşternut ireal.  
 
ÎNGER  
 
Cu tine pot să zbor  
Şi să cobor  
Prefacând Pământul  
Într-un rug al iubirii.  
 
Nimic nu respiră  
Fără buzele tale.  
Sufletul tău de copil  
Îmblânzeşte vicleniile  
Celor mulţi.  
 
DIALOG ÎMPRUMUTAT  
 
Duc o viaţă luminată de amante  
Când umbra intră în groata de diamante  
Cum trebuie să fie o femeie serioasă  
Mă-ntreabă o muză curioasă  
Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant  
Credeam că aceea e o femeie adulteră  
Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi  
Credeam că aceea e o femeie uşoară  
Femeia uşoară are doar amanţi  
Credeam că aceea e o femeie pierdută  
Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant  
Credeam că aceea e o femeie singură  
Femeia singură e aceea care are doar soţ  
 
IDEI NECOAPTE  
 
Dispare fericirea absolută  
Şi fericirea simplă dispare  
Când eros falsifică sentimentele.  
Dacă lipseşte vârtejul pasiunii  
Înflăcărarea inspiraţiei dispare  
Precum gunoaiele pământului  
Pe zăpada marginilor de şanţ.  
 
LA DOLCE VITA  
 
Locuiesc într-o ţară unde într-o zi  
Îmbătrâneşti cât într-o mie de ani.  
Locuiesc într-un oraş  
Unde un om îmi spune senin  
Tu te culci şi te scoli  
Cu femeia mea în gând,  
Adăugând:  
Vorbeşte cu olteanca ta!  
Locuiesc într-o casă  
Care se-nvârteşte în jurul soarelui  
Unde cuvintele sunt fete intacte şi fragede  
Care explodează în inima Raiului.  
 
MOTTO  
 
Ce forma au dorinţele tale  
Ce aprind focul sentimentelor  
În lumea nebuniei?  
Cine ne poate scoate din criza  
Dorinţelor nebune  
Care te aruncă  
În cel de al nouălea cer?  
 
CONTRAST  
 
Tu nu ştii  
Să fii recunoscătaoare!  
Oricât ţi-aş da  
Nu capăt nimic altceva  
Decât nectarul buzelor tale  
Care mă-nfloresc.  
Ce vrei de la mine,  
De ce nu ştii cerşi,  
Te-ntreb când nu ceri.  
 
DORINŢA  
 
De ce mă vrei, te-ntreb.  
Te vreau pentru un lucru  
Fiindcă eşti Poet  
Iar eu sunt Muza ta  
Care arde mocnit ca focul,  
Ca o comoară sfântă  
Compusă din buze  
Lumea ia formă de buze  
Buzele mele cerşesc  
Cerul iubirii infinite.  
 
SĂRUT  
 
Prima oară, prima oară  
Erai pui de caprioară  
Miroseai a domnişoară  
Mai încolo, către seară  
Erai zână  
Când la margine de lună  
Un cercel se furişa  
Cu un zâmbet în fântână.  
 
CIREŞE DE MAI  
 
Tu eşti ceaţa care mângâie  
Ca o pisică  
Trupul unui cireş înflorit.  
Lumina ta într-o zi  
Îşi înceteşte puterile  
Şi-n pom,  
Într-o noapte,  
Se aprind mici boabe de foc  
Ţinute de îngeri la sân.  
 
VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE  
 
Dunărea e foarte tulbure şi rece,  
Tu eşti foarte frumoasă şi caldă.  
Dacă printre mâinile mele ai trece,  
Cămaşa mi-ar prinde să ardă.  
 
Dunărea bice de gheaţă îndură.  
Tu eşti arşiţa în floare -  
Doar ochiul meu e măsură  
Bobocului coapselor tale.  
 
Dunărea tot vine şi trece.  
Ca smirna tu arzi cu miresme -  
Cămaşa mea rămâne mai rece;  
O piatră m-aţine de glezne.  
 
CÂNTEC UITAT  
 
Dacă femeia nu-e frumoasă,  
Ea mai că vrea  
Şi mai că îi pasă  
Să fie un pic mai frumoasă.  
 
Dacă femeia este frumoasă,  
Ea mai nu vrea  
Şi mai se lasă  
Să fie şi mai frumoasă.  
 
CÂNTEC DE DRAGOSTE  
 
Zilnic mă uit cum mă uiţi.  
Zilnic te caut ca să mă cauţi.  
Uneori înţeleg:  
Tăcerea tace.  
 
Vino mâine spre seară,  
Te aştept de cu zori!  
 
DIALOG  
 
El:  
Ce ai vrea mai întăi  
Să mâncăm  
Sau să ne iubim?  
 
Ea:  
Cum vrei tu  
Iar apoi vom mânca!  
 
PREGĂTIRI PENTRU UN DISCURS  
 
Ce vrei să fac mai întâi?  
Să scriu despre tine  
Sau să-mi pregătesc  
Cu vinovăţie discursul  
Despre importanţa  
Aşternutului meu  
Prin care  
Mi-am îmbogăţit  
Tezaurul limbii?  
 
MINCIUNI DE DRAGOSTE  
 
Mai ţii minte când ne-am întălnit?  
- Da!  
Mai ţii minte cum ne-am iubit?  
- Da!  
Mai ţii minte când te-am întrebat  
De ce eşti atât de fierbinte?  
- Da!  
Mai ţii minte  
Dacă ai fost vreodată cu minte?  
- Da: pe când nu mă născusem  
Şi chiar mai înainte!  
 
PSIHI MU  
 
Doamne,  
Ce bărbaţi sunt aceia  
Care găsesc mângâiere mai sfântă  
În vâltoarea paharului  
Decât între buzele unei femei?  
 
O, psihi mu!  
Sufleţelul meu!,  
Inimioară,  
Îngeraşule,  
Viaţa devine o gară  
În care Venus din Milo  
(Cea fără braţe!)  
Nu poate să-ţi care  
Bagajele.  
 
O, Doamne!  
Ce bărbaţi sunt aceia  
Care nu dau  
O mâna de ajutor?  
 
STARE DE TAINĂ  
 
Când şi când mama, oftând,  
Rostea în limba română un dor  
Arnăutul de tata îi răspundea  
Auzi  
Te iubesc în limba română!  
 
Tata, din vreme în vreme,  
Certându-se cu toate necazurile  
Istoriei şi ale durerii,  
Îi dăruia mamei mele o lacrimă.  
 
Astfel, din iubire şi lacrimă  
Părinţii m-au zămislit  
În această uimire  
Din care şi eu gust  
Toata iubirea  
Acestor cuvinte  
Crâncene de dulci  
Ale limbii române.  
 
MEDITAŢIE  
 
Cine oare a zis  
Că rugăciunea nu-i  
Sfântă cântare a Logosului,  
Linişte a amurgului  
Şi a clarităţii mentale?  
Cine oare a zis  
Că trecutul este un cadavru,  
Prezentul o mare minciună  
Iar viitorul o-nchipuire?  
Cine oare a zis  
Că timpul nu există  
Şi că el totuşi  
Ne va înghiţi?  
 
Cine oare a zis  
Că forma e goală  
Şi golul e forma  
Iar cel mai bun viitor  
E prezentul?  
 
Alături de Floarea însângerată  
Eu cresc arzând.  
 
GÂNDURI  
 
Vrăjit pare totul  
În turnul acesta:  
Odăi fermecate,  
Cuvinte fermecate,  
Fermecătoare fete  
Pe care încă nu  
Le cunosc.  
 
Cred că ele sunt  
Ca şi florile vrăjite,  
Muşcate de iubire  
Şi gustul nerăbdării  
De a se alinta.  
 
Totul pare vrăjit  
În turnul acesta:  
Până şi havuzul din curte  
Şuşoteşte  
În versuri de dragoste.  
 
Vrăjit pare totul  
În turnul acesta:  
Până, şi eu, care  
Nu ştiam prea bine  
De unde  
Poate să-nceapă dezastrul,  
Mă lăcomesc să rămân.  
 
PARADIS  
 
Din bogăţiile de odinioară,  
După trei mii de ani  
Ţi-au rămas  
Numai arta iubirii,  
Poetica sufletului.  
Din manufacturile zilelor  
Acum şi ochiul şi gura  
Ţi-s doar un fragment  
Rătăcit  
Într-un colţ de muzeu -  
Epitaf împietrit.  
 
DESPRE ÎNGER  
 
De unde vine acest înger  
Care îmi bate la poartă?  
Două mari aripi  
Duce în spate  
Şi mă-ntreabă  
Dacă nu-s şi eu înger!  
Îi arăt, disperat,  
Că eu nu am aripi  
Iar el, parcă atât aşteăta:  
Nu-ţi fie teamă, îmi spune  
Aşezându-mi pe umeri  
Cele două aripi  
Şi îndemnându-mă  
Să mergem împreunmă  
Lumină din lumină.  
 
RĂMAS BUN, LENEŞ TIMP !  
 
Cât oare voi mai alerga  
După frumuseţea aceasta  
De cireaşă amară  
Ce tace m-biindu-te  
Si apoi  
Pe sine se părăseşte?!  
 
ÎN SFERA UMBRELOR LUMINOASE  
 
A ruginit şi frunza respiraţiei  
Şi sfera umbrelor luminoase  
Uite cum se clatină stelele  
În pomul celest  
Buzele mele pe sânii tăi  
Pun peceţi  
Ei au gustul de strugure copt  
Pe o colină dumnezeiască  
Un foşnet de frunze  
Alunecă împreună cu noi  
În uriaşul extaz  
Al planetei  
Ce priveşte spre cer  
 
FLOARE  
 
Din cap şi până-n picioare  
Ea este o floare  
Care ca focu-nfloreşte.  
Buzele ei rumenite de vânt  
Sădesc în aer miresme,  
Care stârneşte furtuna în soare,  
Ea mă învaţă cum se greşeşte  
Trăind zi de zi pe pământ.  
 
NEMURIRE  
 
Aşi vrea să ştiu c-ai să taci  
Şi n-ai să dezvălui cum te prefaci  
Într-o ciută prin crâng de cuvinte  
Lunecând printre poftele sfinte.  
 
Du-mă, de poţi, prin livezi  
Pe care în ochii mei tu le vezi  
Şi-acolo pe-o pală de fân  
Eu voi fi un tânăr bătrân.  
 
TERŢINE DE DRAGOSTE  
 
Cununi de săruturi  
Azi noapte ne-am pus.  
Greul lor aur ne-a îmbătat.  
 
Aşternutul dorinţei  
A-nflorit în extaz.  
În alba lui iasomie-am plutit.  
 
Fragi daţi în pârgă,  
Ca-n miezul de vară  
De pe buzele tale am cules.  
 
Sânii tăi  
Mi-au rotunjit palmele  
Aidoma gutuilor, toamna.  
 
Gura ta  
Strivea o mireasmă  
De busuioc infocat.  
 
Dragostea ta  
Mă făcuse să uit  
Cât de fidelă e moartea.  
 
MIERE  
 
De ce mă vrei?  
M-ai întrebat.  
Pe buzele tale  
Erau polen şi nectar.  
Nevăzute albine  
Îţi desenau pe buze o inimă.  
De ce mă vrei?  
M-ai întrebat.  
Nevăzute albine  
Se trudeau să poarte prin aer  
Tremurul inimii tale.  
---------------------------  
Baki YMERI  
Bucureşti  
25 august 2015  
Referinţă Bibliografică:
Baki YMERI - SFERA UMBRELOR LUMINOASE (POEME) / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1697, Anul V, 24 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!