Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Baki Ymeri         Publicat în: Ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Daniel Marian despre poezia lui Flavia Cosma
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Exigenţa rearanjării totului, 
  
prin extensia trăirilor deasupra acestuia 
  
La intersecţia stranie a unor spaţii doar aparente, altfel greu palpabile în concept real, prinse-n percepţii însoţite de senzaţii fără nicio regulă, limită. Încrucişarea orizonturilor duce aici ca dintr-un vârtej, o tornadă într-un fel interesant, silenţioasă, care excede vreunei fizici şi se supune doar imaginaţiei dublate de extrasenzorialitate. Nu văd cum aş putea descrie amplu, mai mult de atât, ceea ce stă la baza construcţiei poetice aduse de Flavia Cosma în „Linişte divină”. 
  
Rămâne mai departe, greu de catalogat, absolut inedit peisajul… „Aerul dospit se nămoleşte./ Miroase de parcă oraşul/ S-ar fi mutat prin farmec,/ La malul unui lac./ Pescăruşi înfoiaţi/ Adorm pe asfalturi fierbinţi./ Miasmele grele ne poartă brutal/ La ţărmurile altor continente;/ Revedem în gând lacurile tulburi,/ Epidermele brune respirând dorinţe,/ Cerurile moi, portocalii, albastre,/ Tristeţile adânci, şesurile vaste./ Tristeţile adânci, şesurile vaste.// Pod peste lume,/ Iubirea străină/ Mă arde sălbatic/ Cu marea-i absenţă.” (Vară imposibilă). Paradoxul este o armă redutabilă care reuşeşte să despice firul logic în orice direcţie, chiar dacă încă neştiută, evident că logicii luându-i locul o stare determinată psihosomatic prin a fi indusă de dorinţa evadării de oriunde. 
  
Tot în registrul liber al prelungirii ideii alăturate formelor realcătuite, adesea reinventate, renăscute, însăşi viaţa explodează ca dintr-un sâmbure după o latenţă care s-ar fi crezut eternă. Astfel, aflăm cum „Sărutat pe gură, bronzul statuilor/ Se preface în aur;/ Materia inertă deschide ochii larg,/ Sufletul respiră zgomotos,/ Vapcană de fum, dulce adiere,/ Aerul ne prinde, voluptuos.// Mângâiat pe sâni, bronzul statuilor/ se preface în apă,/ Apă verde, binecuvântată,/ Învăluind mâinile de alabastru ale iubitului,/ Inundând inima lui mare/ Ce bate şi bate,/ Răscolind oceane,/ Alergând cu norii,/ Apropiindu-se. (Bronzul statuilor). Vedem în largul ei iubirea tresărind fin ori convulsiv, până la a cuprinde ireversibil ceea ce e de cuprins şi dealtfel făcându-şi de cap la scară planetară. 
  
Nici dacă să zicem că gândeam de-a dreptul minunea prin care expresia în sine s-ar putea înfiripa-nspre materializare prin simpla ei rostire… Tocmai ce iată, există efectul invers al petrecerii timpului ca un şarpe-ncolăcit împrejurul fiinţelor, lucrurilor. Cu atât mai mult, devine incendiară perspectiva jocului voit/nevoit cu universul apropriat şi imediat fiind… „Prin pereţi mai străbat când şi când/ Vorbe fără trup, descărnate –/ Golite de miez, fantome-cuvânt,/ Rătăcesc prin spaţii/ Venind şi plecând –/ În vise flămânde de noapte.// Să-ţi spun acum adio, îngerul meu,/ Vremea plecării ne-a ajuns din urmă/ Şi acum ne întrece./ Va fi de faţă la primele noastre-ntâlniri,/ La primele strângeri de mână,/ La primul nostru schimb de priviri.// În fraze aspre, şovăind nervoase,/ Aşezăm sfârşitul-nainte de-nceput,/ În timp ce iubirea, presimţindu-şi destinul,/ Amarnic se zbate.” (Vorbe fără trup). Această rearanjare a totului, justificată de fiorul înţelegerii nedreptăţilor existenţei transpuse însă într-o împăcare cu destinul prin felurite subterfugii ale subconştientului, lasă fără hăţuri, fără frâie o posibilă realitate care pare-se c-ar fi deja prea târziu pământeană, mai degrabă o caleaşcă desprinsă de drum şi hălăduind cosmic, chiar că neştiut după îndeobştele asimilat în particularitatea vieţii omologate prin asumare efectivă. 
  
Am găsit la Flavia Cosma acel sublim curaj al dedublării disperate dar cu speranţa de a fi constructiv, deopotrivă cu o migală ieşită din comun de afişare a spontaneităţii într-un limbaj ce se vrea cât mai aproape de elemenar, cu toate că sare şi tresare meta-ideatic la orice voită frântură a discursului. Există şi o sinceritate clar expusă în translucid, nedisimularea fiind un argument al demersului poetic. „Am adunat totul în perechi:/ Două pahare de apă, două linguri,/ Două perne albe, pufoase,/ Două farfurii adânci, două plate,/ Cupe de cristal, porţelanuri de Sevres,/ Tot câte două din toate.// Am umplut dulapurile, cămările, zilele,/ Cu migală, cu sfială,/ An după an, clipă de clipă,/ Am trăit cu două chipuri gemene în gând,/ Am respirat două tăceri, am respirat două lacrimi/ – una pentru tine –/ Am adorat simetria…// Un singur lucru lipseşte,/ Lipseşti tu,/ Tu, cel ce trebuia să vii în zori/ Când palidă luna deşteaptă/ Din somnu-i ciocârlia.” (Am adunat totul…). 
  
Concluzionez, ştiu că nu întocmai pe măsura poeziei avute în faţă… Extrem de atentă, exigentă în exteriorizarea lirică, recurgând la o arhitectură complexă a transpunerii propriilor trăiri, Flavia Cosma se distinge încă de la o primă privire în multidimensionalitatea poeziei de azi. 
  
Referinţă Bibliografică:
Daniel Marian despre poezia lui Flavia Cosma / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1670, Anul V, 28 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!