Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Radu Ille. Spectacolul între labirinturi, aranjamente şi valoare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Radu Ille este unul dintre cei mai simpatici cantautori români, conectat la o sursă interioară inepuizabilă de energie, cu un repertoriu de cântece de inspiraţie folclorică, muzică uşoară şi compoziţii proprii, foarte melodice, integrate într-un registru al bunei dispoziţii debordante. Dacă supărarea îşi găseşte undeva antidotul, Radu Ille ştie cel mai bine unde: în propria-i fremătare a voioşiei poetice, duioase aproape, ca-ntr-o joacă inocentă, copilăroasă, dar cu priza la dinamul muzicii cu tentă de romantism umoristic, distractiv, de factură eseistică pe teme de viaţă şi iubire înrădăcinate în normalul umanului, însă oglindite frenetic, sub infinitele diviziuni ale stărilor fericite şi nefericite, umane!  
E un generator de veselie, îmbolnăvitor de veselie, dar nu scăpătat prin fanta vieţii ci răzbătător la piept cu ea, nu strecurat prin uşi cu zăvorul uitat tras, ci trecut peste şi pe sub praguri cu mers onest, fără încălcarea ordinei răsplăţii pe muncă şi merit!  
Ţi-e drag de el pe scenă ca de un copil, dar asta nu înseamnă că nu e luat în serios el şi nu-i este ascultat şi înţeles aşijderea cântecul său. Rob sieşi, a muncit toată viaţa ca să ajungă până la pragul interpretării şi creaţiei muzicii preţioase şi de popularitate, n-a căpătat pe de-a gata ceva! Întrucâtva pare metafizică viaţa sa, aşezată cu mâna, parcă, de destin, dacă o depănăm înapoi de pe mosorul biografic, dar aşteptarea idealistă şi întâmplarea favorabilă, diversul relaxării minţii nu sunt dovedite corespunzătoare relismului împlinirilor artistului. Pentru tot, el a muncit.  
Cântă inseparabil de fragilitatea sufletului său, de sensibilitatea organică până la moleculă şi circumstanţială până la uniformitatea cu duioşia însăşi, nu înseamnă că dacă e fenomenal de energic şi exploziv de vesel, nu-i vibrează armonios şi romantic sufletul, că pierde ritmul şi-l exteriorizează harului şi hărniciei, că se dedă falsităţii muzicale, luării în derâdere a ceea ce trebuie să fie incontestabil etica şi estetica artei!  
Are un spiriduş de nevastă frumoasă, (Nina pentru noi, Ninuţa lui), dragă de frumoasă, ca un ţel de frumuseţe, uimitor de fină, cu o nobilitate în toată comportarea sa, necapricioasă şi veselă la rându-i, ea şi artistul fiind ca oglinda mării şi oglinda cerului, de bine ce se înţeleg, de exemplar ce se iubesc, de veseli ce sunt, vulcani de veselie!; are un stejărel de băiat, pe Răducu la care a început din pruncia de boboc cizelarea, cine ştie, poate către poteca muzicii, bătută în pietre rare de cântec inimos, de către părinţii lui… are şi o păpuşă de porţelan cu fiinţă şi izvor de iubire, care poartă numele Ille în oglindă, Elli, adică (Elli Maria)...!  
Frumoasă familie: Radu, Răducu, Nina! Configurarea ei pare mâna destinului! E atât de consolidată în ordine şi interdependentă, încât niciodată nu a fost posibilă nici cea mai îngustă breşă prin unitatea ei. Toţi trei exemplifică realitatea imposibilităţii de a fi a oricăruia dintre ei în lipsa vreunuia. Poate că dacă n-ar fi existat acest triunghi familial, artistul tot ar fi cântat, dar întrebarea este cum, ce şi dacă ar fi urcat la culme, consacrare şi porii sufletului unui public ce-i adoră. Ipotezele nu conduc decât la o curiozitate provocată şi niciodată cu răspuns. Ceea ce e de bază şi comun cu destinul împlinit e faptul de a fi existat fiecare dintre cei trei ai familiei artistului Radu Ille şi că există, în consecinţă, o fântâniţă familială cu izvor dulce, pur, rece de cântec!  
„Ş-am să cânt”;, „Răducu meu”, „Cântecul meu”, „Aşa beu oamenii buni”, „Puşcă şi cureaua lată”, „Ş-am avut o cărăruşă”, „Unde e Târgoviştea?”, „Nici bogaţii, nici săracii”, „Nu-i român ca ardeleanu”, „La birtuţu din pădure”, „Cine-o pus cârciuma-n drum...” „Valsul miresei”, „Am pus o floare”..., iată câteva titluri ce numai citite încep să cânte de la sine în ecoul afectiv al memoriei...!  
Născut la Baia Mare, Radu Ille avea să primească o primă şansă şi un crepuscul călăuzitor în viitor prin însăşi faptul că avea să fie fiul unei mame îndrăgostite de folclor şi de interpretul atunci şi azi iubit de toată suflarea românească ce s-a delectat cu nesecabilul izvor de frumuseţe melodică a cântecelor, Benone Sinulescu. De aceea şi-a şi botezat fiul cu numele Radu, unul din cele mai răspândite şi îndrăgite cântece din întreg tezaurul folcloric românesc „Radu mamii, Radule”, fiind chezăşia mărturisirii ei de iubire şi amintire prin numele propriului copil.  
În 1978 îl vom afla pe viitorul artist Radu Ille „învăţăcel” la chitară, iar în 1985, laureat al nedrept reprimatului azi festival „Cântarea Românie”, această mişcare naţională culturală, ştiinţifică, artistică, în masă, descoperitoare şi de talente pe lângă puzderia de falsuri şi deschizătoare de poteci pentru ele (iată un exemplu: Radu Ille a câştigat Marele Premiu de Popularitate, iar aceasta a fost lansarea sa!). Din 1992 până în 1995, a lucrat, la mina Vulcan din Valea Jiului unde, după cum spune artistul, a învăţat să preţuiască munca şi cinstea.  
Munca în subteran, însă, era departe de a se identifica în aptitudinile şi pasiunea principală a lui Radu Ille, născut cu muzica în fibrele inimii aşa că după trei de ani de „călire” în trudele şi riscul de pe galerii vine la Bucureşti şi se înscrie la şcoala Populară de Artă, secţia canto-muzică uşoară, la clasa Viorelei Filip (nici că ar fi trebuit mai mult, ori cu altcineva decât excepţionala artistă şi profesoară!). Între 1995-1996 va face parte din Ansamblul Folcloric „Mândra din Petroşani”, ca solist vocal, apoi din Ansamblul „Ambasadorii prieteniei” al Clubului Sindicatului din Vulcan.  
Din 1997 compune melodii pentru trupa Etno pe care o părăseşte în 1999, dedicându-se sieşi, ca artist independent, apt să creeze şi să interpreteze propriile compoziţii, impulsionat de cea mai plăcută inimii sale ardoare: libertatea!  
Albumele de până acum reuşite a fi aduse la urechea şi sufletul admiratorilor lui Radu Ille sunt: „Io mi-s Radu din portiţă”, „Lumeee...!”, „Şi-am să cânt, să cânt”, „Au mândruţă dragă”. Uşa studiourilor nu e niciodată zăvorâtă, iar publicul nu a încetat să îl admire. Este aşteptat să-i rodească hărnicia, talentul şi dragoste în noi imprimări, dar mai ales în apariţii mai dese în spectacole, pestriţele de azi spectacole, adevărate labirinturi, dacă nu şerpuiri prin cultură şi artă, cu mari şi neverosimile aranjamente nu dintre cele mai favorabile valoarei!  
 
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Radu Ille. Spectacolul între labirinturi, aranjamente şi valoare / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!