Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Sile Dinicu. Povestea fructului fără sâmbure
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Numele Sile Dinicu nu poate avea o rezonanţă mai adecvată în identificare decât termenii orchestră, muzică, spectacol! Biografii sclavi ai datelor şi exactităţii nu s-ar rezuma niciodată la atât, deşi în aceste cuvinte e spus totul!  
Prin firea lucrului, fiecare om este judecat după ce realizaează şi ce nu realizează - nici n-ar putea fi un criteriu mai etic în acest sens. Doar că personalităţi ca Sile Dinicu nu lasă în urma lor semne vizibile ale unor fapte măreţe şi cu atât mai puţin eroice,deoarece aceea ce făuresc ei nu se evidenţiază în sine, deşi coexistă în „mecanismul” întreg al funcţionării lucrului final. În măsura în care ne luptăm pentru adevăr trebuie afirmat că uneori, unii produc roade şi numai puţini dintre ei ori din exterioritate culeg!  
Cine iese în faţa tăcerii ce-acoperă contribuţia fundamentală a muzicianului Sile Dinicu la numeroase spectacole inegalate până acum, dar nici în ipoteza cea mai avântată de azi într-o mie de ani?! Interpreţii, compozitorii, textierii, aceştia rămân întipăriţi în artele cântecului, din memoria atotstăpânului public. Niciodată faptul acesta n-a născut un neplăcut sentiment pentru Sile Dinicu, în timpul vieţii sale, dar e mult mai nedrept faptul de a rămâne invizibilă până azi recunoaşterea supremă, atât de meritată, în ce îl priveşte pe acest unic şi genial artist al muzicii!  
Numai orbul, săracul, poate ocoli pământul fără să se entuziasmeze de nicio privelişte, numai sărmanul fără auz poate fi înconjurat de privighetori şi nu le bagă în seamă, numai nefericitul condamnat la muţenie poate fierbe de ardoarea graiului şi e robul tăcerii...! Dar, o ţară, în întregimea neamului ei, om cu om, ce se tot plânge de vremurile rele fără să conştientizeze că tocmai sarcina de a le face mai bune îi aparţine, oare nu e cazul, după mai bine de un sfert de secol de bezmeticeală să se mai şi trezească şi să înceapă a-şi recupera din uitare oamenii de seamă de azi, de ieri, dintotdeauna?  
Masa de ignoranţi începe să treacă peste numărul celor care detectează şi preţuiesc valoarea, iar aceasta e o măsură a anormalităţii ce, cât mai e timp, e obligatoriu să fie eradicată. E mai uşor să spui „nu-l înţeleg pe omul acesta, e cu mult mai mare decât mine!”, sau „nu-l pot respecta pe omul acesta, nu mă cobor la el!”, decât să acorzi, într-un ataşament colectiv şi o înţelepciune individuală atenţia şi respectul faţă de personalităţile ce urnesc din loc o idee, faptă, aspiraţie, ori să fii îngăduitor şi să ajuţi pe cel în decădere.  
Mai prevestitor de rău ca uitarea personalităţilor noastre, nimic nu poate exista! Însă, măcar de-ar fi numai aceasta!... În ce-l priveşte pe Sile Dinicu şi nu numai pe el, mai e cazul şi să avem în vedere că, departe de a fi un favorit al tuturor cândva, parcă a devenit un duşman al zişilor muzicieni de azi. Ce s-a ales, de pildă, din semnalul Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov, la ce bun mişcarea decembristă cu preţul marilor sacrificii, dacă azi se dă de pereţi cu tot ce a fost preţios în regimul trecut?! A existat un Decembrie ’89 ca să se distrugă tot din urmă, crede tinerimea de azi că ţara aceasta cu patrimoniul ei cultural şi istoria ei, vine de undeva din afara timpului? Crede ea că legea, ordinea, dreptul, cultura, istoria României se poate demola după cotiturile vremilor pentru ca să se clădească totul din nou, fără temelie? Ce este în mai pronunţată minoritate decât noul, şi ce poate fi mai solid la o zidire ca temelia?!  
Un troian de absurditate a căzut asupra României, iar cât încă nu e târziu, să începem destuparea potecilor spre cultură, artă, istorie! De aceea, să-l repunem azi în lumină pe muzicianul Sile Dinicu. Fără el, muzica uşoară românească e şi goală şi fără sprijin şi fără orizont şi fără identitate şi fără biografie. Îndepărtându-l pe Sile Dinicu din istoria culturii, spectacolul muzical românesc începe ca geneza lumii despre care nimeni n-a fost în stare să dea explicaţii incontestabile! Cum să excludem totul şi să începem cu azi, unde aşezăm grandioasele spectacole din splendidele seri ale muzicii uşoare româneşti, cum să excludem orchestrele, dirijorii, compozitorii, textierii, cântăreţii de altădată?! Cu ce începem frumoasa poveste a magnificei muzici uşoare româneşti, ce sâmbure punem în fructul istoriei spectacolului românesc dacă scoatem afară pe Sile Dinicu?  
Născut pe 10 decembrie 1919, la Bacău, fiu nelegitim al lui Vasile Dinicu, unul dintre frații lui Grigoraş Dinicu, cel care l-a şi adoptat, deoarece tatăl său natural era lipsit de posibilităţi materiale, Sile Dinicu (Vasile după numele său adevărat) a fost un ilustru compozitor, dirijor şi pianist, îndelungat şi rodnic timp la pupitrul orchestrelor de estradă ale Radioteleviziunii Române.  
A studiat muzica la Galați cu Theodor Fucs (pian) și la Conservatorul „Lyra” din Brăila, între 1929-1930, pentru ca din anul 1933 să înceapă şirul colaborărilor sale de succes în București. Debutează, în 1936 la Radio, cu pianistul Theodor Sibiceanu, începând totodată, ca pianist, un travaliu concertistic acompaniat fiind de mai multe formații de muzică ușoară din Capitală. Între 1941 si 1943 Constantin Tănase îl integrează în orchestra Teatrului „Cărăbuş” iar din 1943 până în 1947 va conduce orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al lui „Ion Vasilescu”. Concomitent va realiza programe muzicale la celebrele în acea epocă „Cina” și „Zissu”.  
La pupitrul orchestrelor de estradă a efectuat numeroase turnee în Israel, Franţa, Germania și in țările socialiste de atunci; a dirijat formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava); a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (R.D. Germană); a participat ca dirijor la concursurile și festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (1963-1984) și „Cerbul de Aur” de la Brașov (1968, 1969, 1970); a compus peste o sută de melodii de muzică ușoară, printre care: „București, București”, „Întotdeauna marea”, „Nu mă certa”, „Porți de aur”, „Porți de vis”, „Seri la malul mării” (Margareta Pâslaru, Mențiune pentru creație la Festivalul Mamaia 1965), „Tu m-ai fermecat” (Doina Moroşanu), „Cine ți-a spus”, „Noapte bună București” (Dan Spătaru), „Sus paharul, la mulți ani” (Gică Petrescu).  
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”; a fost distins cu Ordinul Muncii, clasa III (1956), cu premii de interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia cu Ordinele „Meritul cultural” clasa V (1968) și clasa II (1974) și cu Premiul Uniunii Compozitorilor.  
Excepţionalul muzician căruia mulţi interpreţi români şi nu numai, de muzică uşoară, Sile Dinicu s-a stins din viaţă pe 7 ianuarie 1993. Cine mai vorbeşte azi despre muzicianul Sile Dinicu? Mai nimeni! De ce nu mai vorbeşte, aceasta-i întrebarea?! Cu atât mai mult sporeşte mirarea cu cât cel ce făureşte frazele acestui text nu a avut ocazia să audă decât rar, necrezut de rar numele Sile Dinicu în conversaţiile cu artiştii. Doar maestrul Benone Sinulescu cel care „m-a tras de urechi” nu o dată, dacă din neatenţie am omis vreun artist în aventura alcătuirii acestei cărţi grele (chiar şi aşa eu cred că nu se poate să îi fi cuprins pe toţi...) mi-a dat semnalul de alarmă ca nu cumva muzicianul Sile Dinicu să rămână şi de această dată un străin al muzicii uşoare româneşti, ca şi cum nu ar fi existat, când de fapt el este una din coloanele ei!  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Sile Dinicu. Povestea fructului fără sâmbure / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2110, Anul VI, 10 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!