Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2070 din 31 august 2016        Toate Articolele Autorului

Alexandru Arşinel. Vulturul timpului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După câţiva ani de când am fost onorat a-l întâlni personal pe maestrul Alexandru Arşinel, de două ori în chiar templul cu istorie al teatrului de revistă românesc, neegalabil, „Constantin Tănase”, alteori la câteva evenimente culturale din Bucureşti, la care am avut plăcerea să particip, în prezenţa sa, am încă o certitudine că nimic nu se ridică mai mult împotriva unui adevăr, fără niciun regret, decât aşteptarea actului de dreptate din partea cui nu are cum să o acorde pentru că nu agreează valorile dreptăţii.  
Sunt câţiva oameni împrejurul nostru care oricând, chiar şi în momentul în care ne-am aştepta cel mai puţin din partea lor preschimbă obiectivitatea în satiră, pătându-le pe amândouă prin mutarea uneia în locul celeilalte, încât nimic nu pare mai greu pe lume decât separarea glumei de lucrul serios, solemn, concret, mulţi zişi comedianţi, gregari de profesie, ironici şi deopotrivă ignoranţi iremediabil, neînţelegând că umorul e o mică proprietate a spiritului, iar seriozitatea trebuie să fie calitatea obligatoriu dominantă a omului raţional. Oare, a trăi serios înseamnă a nu fi serios şi a avea umor înseamnă a nu şti de glumă? Nu, în niciun caz! Dar vremile acestea de-acum, pare că astfel de prototipuri umane împing în faţă, ceea ce, deşi n-ar trebui să se întâmple, dovedeşte drept rarisimă ocazia întâlnirii măcar un pic mai frecvent cu oameni cumsecade, indiferent unde, în ce domeniu.  
Idealul cel mai simplu realizabil, universal, constă chiar în caratele simplităţii. Ceea ce înseamnă că n-am avea altceva mai mult şi mai simplu a râvni de la noi înşine decât să fim noi, serioşi când e vorba de lucru serios, glumeţi când e vorba să ne amuzăm. Niciodată dedublaţi de propriul caracter, riscând ridicolul.  
Fără a cita în dreptul acestor reflecţii vreun nume, dacă doar menţionăm localitatea Dolhasca deducem instantaneu numele Alexandru Arşinel. De ce este el reliefat inconfundabil într-o proeminentă notorietate din rândurile oamenilor de cultură şi de artă ai României? Întocmai de aceea: în întreaga sa viaţă nu a lăsat urme derutante; când a fost vorba să joace (comedie, fireşte), a jucat, iar când a fost vorba să ia foarte în serios concretul în exterioritatea fictivului predominant în actorie, nu a deviat un pas pe cărarea fanteziei confuze. Ca director la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, maestrul Alexandru Arşinel prezintă viu dovada adevărului spuselor acestora, tot ce a făptuit şi făptuieşte în Teatru, ca instituţie, fiind adevărul faptelor în act, în realitate vizibilă, nu prezumată. Sub conducerea sa, aici s-au întâmplat schimbări ce-au reîntemeiat şi dat vivacitate ilustrului dominion al revistei româneşti, iar tot ce a expus publicului din perspectiva actului interpretării a reînviat surâsul muribund în anii cei dintr-o parte sau din cealaltă a crucii regimurilor, unul mai împilator ca celălalt, ca actor aducând la iveală în felul său, tarele acestora, supliciile înrobirea, îngrădirea neamului. De aceea, e greu de găsit pe undeva câte un morocănos care nu-l cunoaşte pe artist, nu- preţuieşte, nu-l admirăl.  
Şi totuşi... se găseşte câte cineva! Rar şi insignifiant ca pălămida în holdă, dar se găseşte. Unul este dezaxatul care ţipa ca fript împotriva maestrului atunci când viaţa sa anina de un fir de speranţă ce era ultima, un transplant renal (individul respectiv era unul şi acelaşi cu cel ce aruncase invective în mai toţi oamenii de seamă ai României, cu puţin în urmă printre aceştia numărându-se Nadia Comăneci). A fost un moment greu pentru maestru atunci. Iar cum pentru răul măreţ nimic nu e mai necesar decât consecvenţa nemărginită a înfierării unui om în suferinţă, după această lovitură a urmat din partea aceluiaşi individ cinic, dar şi a altora asemenea cu el, o campanie de devastare morală, un torent de contestare a certificatului de revoluţionar al maestrului, din partea cîtorva mişei. Absurd! Cum să i se impute un drept tocmai unui ostaş infanterist ce-a atacat eroic, mai cu perdele, mai pe faţă, extrem de periculos şi într-un caz şi în celălalt, regimul infernal Ceauşescu, iar chiar în zilele zisei revoluţii a fost antemergătorul celor ieşiţi la manifestaţii, îndemnându-i prin postul naţional de radio, foarte zelos, punându-se în primejdie, să lupte, să-şi cucerească drepturile. Da, maestrul, abjurat cu neruşinare de către profanii revoltei populare din decembrie 1989, substituiţi în slăvitorii ei, a trimis pe calea undelor radio stropii de energie atât de necesară spiritelor oamenilor din faţa gloanţelor şi TAB-urilor incapabile să stingă setea de libertate. În zilele acelea de jertfă nerăscumpărată nici până azi, ba chiar elucidată în multe zădărnicii şi deturnări de ţeluri, nu s-a luptat numai sub ploaia de plumbi, pe baricadele străzii ci şi pe alte baricade de aceeaşi însemnătate şi primejdie, cum ar fi la Radio sau Televiziune. Or, chemarea de la postul naţional de radio, făcută de către maestrul Alexandru Arşinel, nu tot participare la revoluţie reprezintă?  
Amărăciuni de acestea nu le merită nici puiul de şarpe, darămite unul dintre cei mai mari artişti români din toate timpurile, maestrul Alexandru Arşinel?!  
30 septembrie este ziua sa aniversară. La mulţi ani, maestre! Ca unul ce vă iubeşte şi este onorat să aştearnă numele dumneavoastră, ilustru, în câteva din scrierile sale gazetăreşti sau livreşti, îmi îngădui o bucurie din puţinele ce le am, făcându-vă urările acestea, unit în respectul şi iubirea pentru artişti cu toţi românii de oriunde, mulţi, foarte mulţi dintre noi, abătuţi până la delir câteodată, la marginea gurii prăpastiei cu griji pentru ziua de mâine. Dar ce ne-ar mai rămâne să primim dacă n-am mai avea nici pe artişti, şi ce-am mai avea de dăruit dacă nici iubire n-am mai avea?! De altfel, dramul avutului nostru, al sărmanilor, e numai iubirea şi o pâlpâire muribundă de speranţă, în rest e pustiu!  
Nu socot ca datorie mai plăcută pentru mine alta decât aceea de a nu lăsa cât voi trăi să cadă în uitare numele artiştilor, nici cei care ne-au împodobit viaţa cu amintiri mirabile, nici cei care sunt azi înrolaţi în contigentul de gardă al teatrului şi cinema-ului românesc (dacă mi-ar cumpăra din când în când câte vreo carte ar constata-o şi personal şi-ar fi şi câte o pală de aer pentru mine, mai ales că mai toţi despre care scriu vor să constate aceasta pe gratis, iar gratis editurile nu lucrează... ce bine-ar fi dacă, zăcând în manuscris, o carte şi-ar înbunătăţi culoarea şi gustul, ca vinul!).  
Într-o zi ca aceasta, în care sunt sărbătoriţi artiştii, timpul face repaus, priveşte şi-şi revizuieşte actele; se bucură în sinea lui de timp, pentru că artiştii sunt vulturii lui falnici, frumoşi, curajoşi, maiestuoşi, zburând cu el între lume şi ideal!  
La mulţi ani, maestre Alexandru Arşinel, vulturul timpului!  
 
(aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Alexandru Arşinel. Vulturul timpului / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2070, Anul VI, 31 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!