Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Dezamăgiri ricoşate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu mâna goală nu poţi ciopli un bloc de piatră brută ca să-l prefaci operă de artă. Asata am vrut câteodată în viaţă, lucrând la caracterul cuiva ca să preschimb ceea ce nici mileniile n-au putut, oprind pe mulţi indivizi la stadiul primitiv al umanităţii. Ei nu învaţă nimic de la timp pentru că vor numai profitul din el, doar pentru sinele egoist şi de aceea nu îşi trăiesc propria viaţă, o parazitează pe a altora.  
Pe un asemenea om îl aleargă toată viaţa propria umbră, ca pe frunze propriile crengi. El ajunge să se admire pe sine, vărsându-şi mânia, înfumurarea, lăcomia, împachetate în neputinţe, asupra celorlalţi. Un asemenea om nu e în stare să realizeze ceea ce-şi doreşte de la altcineva şi de aceea, aproape mereu jefuieşte pentru sine câte o rentă din tot ce obţine curat, cinstit, cu trudă şi har, un om cumsecade. În categoria aceasta se încadrează plagiatorii. Ei nu sunt niciodată încercaţi de dorinţa de a munci ca să evolueze şi să făurească prin proprie capacitate ceea ce râvnesc şi îşi însuşesc de la altcineva, ci iau pe degeaba câte o idee, câte o frază, ori chiar câte o parte masivă din creaţiile artistice sau ştiinţifice la care cineva a trudit.  
Mă văd nevoit, după multă răbdare să atrag atenţia că găsesc şi eu părţi din scrierile mele publicistice sau livreşti, dacă de valoare sau nu, nu o stabilesc eu, culese grijuliu de pe Internet în texte sub alte semnături şi chiar în cărţi. Mă mâhneşte aceasta, o dată pentru că îmi aflu răspândită munca mea în beneficiul altuia şi încă o dată pentru că de cele mai multe ori plagiatorii nici să copie nu ştiu şi îmi strică ce-am scris, ca şi cum mi-ar smulge inima, i-ar pune un ventricul artificial şi l-ar astupa pe al ei, apoi ar transplanta-o la o maimuţă! Mie mi-e şi greu să urmăresc ce şi cât din textele mele s-au mutat, adaptate prostiei, în textele altora, încropind ceva ca o oală spartă, reasablată din cioburi.  
Cum să fac? Mi-e teamă ca mâine, copiii mei, găsind cârpiturile din cărţile altora cu texte de la mine, să nu creadă că eu le-am luat de la ei şi le-am peticit la mine. Aceasta, deoarece cărţile pe care le-am scris eu sunt mai proapete decât cele în care unii autori au îndrăznit să lipească fragmente publicate anterior de mine în presă şi luate de acolo, tâlhărite mai bine zis, mai înainte ca eu să le încheg în cărţi. Prin urmare, apărând cărţile plagiatorilor (chiar deţin două) ce conţin furăciuni din munca mea, texte pe care eu le-am integrat mai târziu în cărţile mele, se susţine irealitatea întâietăţii, ca şi cum mi-aş fi autoplagiat propriile texte din cărţile altora. A mai avut cineva de a face cu o încurcătură mai mare ca aceasta?! Mă aflu în incredibila situaţie de a nu putea dovedi că cineva mi-a furat munca, deoarece plagiatorul a publicat înaintea mea ceea ce am scris eu!  
Acum, ce să fac?! Să mă opresc un timp şi în loc să îmi văd de cărţile mele, să mă ocup de ale altora, să mă angajez într-o muncă de Sisif, cercetând şi depistându-mi în cărţi străine propriile gânduri, idei, analize, creaţii pe baza unor lungi documentări, sacrificii, investiţii de timp, bani, sănătate, ca să pun pe degeaba la dispoziţia hoţilor texte gata făcute?!  
Volumul de faţă cuprinde şi el câteva astfel de texte din care s-au răpit rânduri ample şi s-au aşezat altundeva (din cele despre Sandu şi Sergiu Pobereznic s-a luat cu pagina, de exemplu). Nu am ce face! Dacă prind orbul şi-i scot ochii, nu că s-ar activa nimicul, după cum greşit enunţă zicala, pentru că ochii, pe lângă lipsa vederii au viaţă în ei şi e de neînchipuit durerea smulgerii lor, chiar şi aşa, orbi, dar, vai de mine ce asalt furibund asupra mea aş provoca, iar eu dacă dispreţuiesc ceva până la a lăsa de la mine, este conflictul cu oamenii mici. Nu am de gând să mă lupt cu cine nu e în stare să arate că poate ceva suprem. Nu vreau aceasta, iar decât să rog citirorul să facă o constatare realistă, dacă se întâlneşte cu duplicate ridicole ale unor fraze sau pagini scrise de mine, altceva nici că aş considera practic de făcut. Este suficient să observe cititorul deosebirea dintre cum scriu eu şi textul în care este înghesuit câte un fragment ce-mi aparţine, pentru ca să se identifice anexarea neadecvată. Se vede şi se simte de hăt departe.  
Am văzut cândva, la cineva, în Cozmeşti, sat ieşean, o carpetă de perete bizară, reprezentând nişte lei cu guri năprasnice, căscate fioros sub nişte brazi, într-un peisaj european, foarte relaxant ca privelişte. Incredibilă situare a felinelor în spaţiul carpatic, pesemne, cu un răzor umbros sub coniferele munţilor noştri. Nici Dumnezeu dacă ar reface lumea nu ar avea de ce să alăture Africa spaţiului temperat continental. Eu cred că întocmai astfel se nimeresc asocierele de texte ale mele cu texte ale nu ştiu căruia...!  
N-ar trebui să se petreacă aşa ceva, într-o libertate peste regulă şi demnitate, în cursă cu anormalitatea. Cazul meu este al multora. Se vede, se simte, se deduce plagiatura crasă. Cunosc de prin ce citesc pe câţiva plagiatori. Şi, Dumnezeule, chiar ştiu o persoană ce-a publicat cât Balzac, sau mai de pe la noi, cât Mihai Beniuc, şi ca el, având un troian de titluri, vreo două doctorate, fiind membru a tot felul de uniuni şi asociaţii, umplând în vârtej enciclopediile, dicţionarele, antologiile care mai de care...  
Cum de se poate aşa ceva? Când îi oprim? Unde duc unii cultura noastră, ce rămâne copiilor noştri, ce învaţă ei de la mersul societăţii noastre după o busolă cu ac strâmbat, ce se alege din patrimoniul nostru cultural şi artistic, dacă scrie oricine şi oricum, dacă unii interpreţi celebri cântă pe versuri de cea mai idioată factură, dacă oameni de nimic ţăşnesc din televizor, din cărţi şi scene ca dintr-un spaţiu nici măcar vid, dimpotrivă, un spaţiu de depozit nociv contra civilizaţiei, dacă acolo unde era Sadoveanu, Coşbuc, Rebreanu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu..., stau azi, ca membri ai Uniunii Scriitorilor fabricanţi de prostii livreşti, minţi degenerate în nemernicie şi împăunare? V-aţi întrebat vreodată ce caută prin Uniunea Scriitorilor aceşti păuni?  
Mă rog acum interpreţilor, în acest cuvânt înainte al volumului de faţă, să nu-şi mai dea glasul pe mâna poeţilor care n-au fost pe acasă când erau în trecere muzele, pentru că ar fi distrugătorii propriilor cântece intersectând îngerul din glasul lor cu pocitaniile din versurile aiurite; mă rog editorilor să mai aleagă manuscrisurile...; mă rog chiar şi mie când şi dacă va sosi punctul crucii inspiraţiei ori sănătăţii mele să mă opresc la timp, să judec la momentul nimerit dacă şi cât mai pot, dacă şi cât mai are rost să scriu fără a greşi, ca să nu mă apuc şi eu a spori pădurile din munţi prefăcute în hârtie umilită de „condeie” ruşinoase.  
De n-o plăcea ceea ce voi mai scrie, de n-o mai merita, eu vă asigur, voi înceta. Sper ca până azi să nu fi deranjat pe cineva, deoarece nu am luat din soarele nimănui, nu am ocupat nici o plamă de cer a cuiva, niciun pas de pământ, nu sunt în nicio uniune şi nicio asociaţie, nicio ligă… nu am niciun doctorat luat ca să fie, pentru că se poate, nu am publicat baloate de cărţi… Au venit şi la mine unii să-mi ceară nu ştiu cât, ca să mă scrie nu ştiu unde, prin nu ştiu ce antologie ori dicţionar, dar nu veţi constata decât dacă îmi vor sări minţile că voi accepta vreodată aşa ceva!  
Pun în mâinile cititorului şi acest volum al cărţii „Ecoul scenei. Ocean cu salbă de stele”, iar lângă inimă, de va merita, se va alipi dragostea din el, respectul pe care îl am faţă de slujitorii artei, culturii, omeniei. Am ajuns cu volumele pe la jumătatea cărţii şi mi-e tot mai greu, pe măsură ce iubirea şi pasiunea acestor evocări nu sporesc şi posibilităţile financiare presupuse de făptuirea lor, istovirile lăsându-le deoparte. Din cauză că scrierea cărţilor creşte la câte un marfar plin pe an, descreşte aprecierea ca serioasă îndeletnicirea aceasta şi în consecinţă interesul achiziţionării de carte. Iar din cauză că scrie oricine şi oricum, cei mai mulţi foarte prost, puţini rămân să mai gireze sau plăti cărţi. Am căzut în această groapă şi-i trist scriitorul ce vede pala de cer din fundul ei, pe când e vesel bufonul fenomenului livresc decăzut, defilând, zburdând, triumfând deasupra, fără măcar să schiţeze vreo jenă.  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Dezamăgiri ricoşate / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!