Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Maria Şalaru. Cântecul ca o poveste (interviu, partea I)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să uiţi propria supărare, şi singurătate de care te-ai izbit cândva (şi te vei mai izbi) e de neiertat, dar să urci aceste trăiri sufleteşti deasupra gândului, neîncetat, e asemenea... încalci firea omenească, păşeşti prin ani goi nu pe arterele vieţii, ci prin galeriile ei. Dacă nici nu uiţi, nici nu clădeşti supărărilor şi singurătăţii, casă în inima ta, atunci cineva te va mângâia într-o zi iar tu vei mângâia când îţi va veni rândul, altminteri te-ai subordona soartei izolării greşite ce seamănă cu două pustiuri: sufletul tău şi închisoarea lui! Faţă cu această primejdie din interior nu e pavăză mai bună ca iubirea, iar iubirea are o uşă în inimă, numai şi numai a ei; e solul cel mai curat şi de aceea-i primită pe covor la ea.  
De dintotdeauna, de când glăsuieşte cânt, artista Maria Şalaru şi-a dobândit, a cucerit, a ascultat chemarea de a cânta iubirea, prin vrednicie şi farmecul unui glas iluminat de acurateţe şi căldură melodică revărsate din naturaleţea rurală, măreţia libertăţii satului, liniştii, culturii, tradiţiei săteşti, a Deleniului, locul naşterii sale, moldovenesc, ieşean de la vatră până la cornişă, dacă îl asemănăm unei zidiri de locuit a unei familii, căci un sat cu oameni cumsecade nu se întemeiază pe nimic mai statornic decât pe comuniune, ca temelie a unei familii lărgite în armonie. Dacă acestea sunt adevărurile artistei Maria Şalaru, înseamnă că ea nu a încheiat o adopţie cu melosul popular, el e copilul ei natural, pe care îl duce la sân, îl alintă şi-l sărută în umbra surâsului, îl scaldă în văpaia albastră a ochilor, îl dezmiardă în leagănul stihului auzit din popor, clătit apoi, primenit, împodobit de ea şi purtat în straie de cântec strămoşesc, pe alocuri cu noi cusături din firul de borangic al propriului glas, propriului gând, propriilor iubiri, neiubiri, dureri, alinări, nemângâieri, veselii, întristări, faime, căderi, ridicări, prietenii, singurătăţi, laude, nedreptăţi...  
Artista Maria Şalaru nu a schimbat cântecul popular, doar i-a mai aninat câteodată de strofă şi de liră câte o busolă cu acul arătând către suflet. La unele dintre cântecele acestea a lucrat mai mult, la altele a păstrat cât mai substanţial sau în întregime, parfumul şi catifeaua susurului fântâniţei din care izvorăsc. Unora le-a compus vers, altora le-a compus fin şi adecvat vibraţia melodică, Maria Şalaru fiind culegătoare, interpretă, făuritoare de cântec popular şi folcloric.  
E o briză de nou adusă de valurile cântecelor sale la ţărmul spectacolului muzical, artista însăşi deosebindu-se de sine, de la cântec la cântec, în direcţia evoluţiei frumosului spre mai frumos. Nu lasă cântecul să îmbătrânească, la fiecare interpretare îi dă prospeţime cu un surâs mai larg al gurii, o lumină mai vie a ochilor, o dragoste mai adâncă a inimii, toate acestea nefiind în stare a o jertfi, ci având magia să o întinerească.  
Pe firul unei conversaţii confidente cu artista Maria Şalaru s-a născut ideea alcătuirii în interviu a unui dialog dacă nu ciudat, curios: eu întreb în fraze, ea răspunde versificat - invers artista ar putea foarte bine, eu deloc... nu scriu versuri căci nu ştiu a meşteri cuvinte scurte.  
La o întâlnire cu Maria Şalaru tăcerea se izbeşte ca valul de stâncă şi se sfarmă. Plina de mistere tăcere poate fi a înţeleptului, a vicleanului, dar şi, goală de ştiinţă, a săracului cu duhul. De faţă cu Maria Şalaru tăcerea nu coexistă cu a doua stare de fapt, ci cu meditaţia, dar domină plăcerea de a discuta cu ea şi incitarea la depănarea unui fir de poveste a vieţii sale, neîncetat întins de destin încât nicio secundă a vieţii să nu i se scurgă ci să izbucnească.  
Răspunsurile admirabilei interlocutoare Maria Şalaru, în versuri, aşadar, pot fi şi sunt, însele, o baladă. Întrebările nu joacă în decurgerea lor alt rol decât acela de creangă ce ţine sub frunze mere de aur (fructele de vor fi culese şi puse în coş, creanga rămâne singură şi se usucă!).  
 
Deleni! Sat moldovean, ieşean, în care, din câte ceasuri vor fi bătut mersul timpului la momentul naşterii tale, fiecare din ele va fi indicat diferit, secunda, minutul poate şi ora. Unul singur însă arăta crepusculul naşterii speranţei pentru această aşezare, glăsuitoarea mirabilă a cântecului. Te năşteai la Deleni şi veneai cu speranţa! Când, mai exact?  
Aşa a vrut Dumnezeu  
Ca să vin pe lume eu  
Pe cinci al lui cuptor,  
Pe-un plai de cântec şi dor  
În căsuţa dintre meri  
Din sătucul meu, Deleni.  
Nu toate ceasurile bat a bună soartă pentru fiecare nou venit pe lume. Ai încredere în ceasul tău? Când te-ai întâlnit cu cine-ţi va fi cale, răgaz, iubire, lacrimă, surâs temei şi împlinire, cântecul, dragul tău pe viaţă, urmaşul tău pe vecie?  
Când plângeam, mama-mi cânta  
Şi-n cântec mă legăna,  
Iar lângă leagăn tăicuţa  
Cânta din fluier doiniţa,  
Doina ciobănaşului  
Ce-şi pierduse turma lui,  
Hore, sârbe şi bătute  
Ştia el, cântece multe…  
Aşadar, în cântec te-a-nfăşat mama, în leagăn ţi-a doinit din fluier „tăicuţa”... Eşti fiica pitrarului Ilie Şalaru de la Deleni, cumva un meşter artist ce-ţi părea că însufleţeşte piatra. Era o mirare a ta şi a rămas! Ţi-a descifrat în copilărie taine din prefacerea pietrei? Ce folosinţă dădea din daltă stanelor brute cărate din carieră?  
M-am ridicat „copăcel”  
Şi tata mă lua cu el,  
Mergeam cu tata Ilie  
Sus în deal la chetrărie,  
Să aleagă chiatră bună  
Pentru colaci de fântână.  
Şi cioplea, dragul meu tată  
Roţi de mori şi cruci de chiatră  
Şi-atunci când cioplea, cânta  
Tot cânta şi fluiera...  
Cântecul îi dădea energie şi spor, ori îi ţinea de urât, ori credea că piatra îl ascultă şi se schimbă supusă sub vrajă în formele lucrurilor pe care pietrarii din vechi timpuri le-au făurit, ori toate acestea?  
…Eu l-am întrebat odată:  
- De ce cânţi şi fluieri, tată  
Atunci când ciopleşti în chiatră?  
- Cânt şi fluier că mi-i drag,  
Cu cântecu-n chiatră sap  
Şi chiatra mă înţelege,  
După gândul meu se drege!  
Iată o frumoasă zămislire de mit, a unui cuget curat de ţăran moldovean, cu har şi harnic! Credea că piatra lovită de daltă răspunde cântând cu el? Ce l-ai întrebat despre asta?  
- Are chiatra suflet, tată,  
De se lasă modelată?  
Ori, tu pui suflet în ea  
De-o poţi modela aşa?  
Se străvede în mirarea ta sensibilitatea pe care de atâtea ori în viaţă, mai tîrziu, o vei înveşmânta în dârzenia pietrei pentru că a trebuit să lupţi. Ce-ţi răspundea părintele pietrar?  
- Hmmm! râdea tata şi-mi spunea:  
Sigur, are fata mea!  
Vino-ncoace şi ascultă:  
Până ce şi chiatra cântă  
Şi prin glasul ei ne spune  
Cum s-a făcut ea pe lume!  
Ascultând la gura vetrei  
La tata, povestea chetrei.  
Frumos le mai spui...! Nimic nu adună omul atât de sârguincios ca amintirile şi nimic atât de mărunt ca secundele amintirilor nu-i capabil să arate gândului drumuri aşa de măreţe, de la un capăt la celălalt al vieţii ce fiecăruia îi pare eternă deoarece după ce nu mai este nu ştie că s-a terminat! Se străvede în balada” ta mângâierea de mamă şi povaţa de tată. Amândouă erau egale în privirea de sub gene şi-n auzirea din tumultul şi capriciile junelui suflet? Dezmierdarea dată de părinţi când te-au mângâiat să cobori în visul copilăriei şi cearta ca să-ţi recunoşti şi îndrepţi vina veneau pe aceeaşi cărăruie sufletească spre tine, atât din partea mamei, cât şi a tatei? Le receptai identic şi cu egală apreciere a profunzimii?  
M-adormeau braţele mamei  
In miros de busuioc,  
Giersul cel frumos al tatei  
Şi-al fluierului de soc...  
Învăţăturile copilăriei ţi-au fost flori de ii, pruncuţele aţei de borangic şi acului cu două uşurinţe ale măiestriei zămislirii: dragul şi hărnicia. Te-ai ridicat mândră ca luna la capătul cerului (cum credeai) şi ţi-au înflorit anii precum stânjeneii albaştri ca vitraliile ochilor tăi, sub sărutări şi dojeneli de părinţi, în amiroasele aburului pâinii din cuptor, cu mirarea iscată de tainele naturii ce minunează privită drept în faţă şi distruge înfruntată piept la piept. Aşa ai crescut... iar acestea-s perlele aninate la diadema ce ţi-a însemnat-o cântecul pe lumina frunţii. Zburdai, te jucai, priveai, ascultai, cântai, te minunai... îţi petreceai ziua în satul părintesc, sub ochii mamei şi tatii. Serile, pentru toţi copiii sunt părţile de ziuă cel mai adânc atrăgătoare în visuri pe care tot restul vieţii le reconstituim topiţi de plăcere premeditată. Cum erau serile tale?  
Îmi aduc ş-amu aminte  
Mâinile bătatorite ale tatei...  
Iar pe mama… parc-o văd  
Legând năframa după cap  
Când din cuptior  
Scotea pâinea zilelor, aburindă  
Ce-o mâncam fără grijă  
Ne culcam şi adormeam…  
 
 
 
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Maria Şalaru. Cântecul ca o poveste (interviu, partea I) / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!