Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Paul Ciprian Surugiu. Flori şi suflet
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E nemilos să rupi flori, dar e macabru să le şi sluţeşti pe pânze, pictându-le naiv, ca pe straie de stambă, ca pe căruţele de la bâlci ori turnându-le în plasticuri reci, fără fiinţă, fără parfum, mozolite în culorile industriei vopsitoreşti. De când e lumea, pictorii florilor sunt poeţi, melozi, parfumieri. Aşa este Paul Ciprian Surugiu.  
N-are nimeni voie şi n-o poate picta pe floare dacă nu-i compune o incantaţie elogiacă şi nu-i transferă moleculele parfumului, împrăştiate prin aer, în senzaţia fermecată a privitorului tabloului. Aceasta face Paul Ciprian Surugiu.  
Tablourile cu flori nu trebuie să fie nici grădini, nici vaze, tablourile cu flori trebuie să fie catifea ce şterge din oglinzile privirii grosolăniile lumii, pentru ca, de la ochi până la inimă să pătrundă gingăşia, iar pentru aceasta nu e nevoie de pictat un braţ întreg, ci e deajuns chiar şi o singură floare. Aşa gândeşte Paul Ciprian Surugiu.  
Dacă rupi o floare să o înveleşti în celofane lucioase, să o înfăşori cu panglici în cel mai exemplar kitsch, ca să o oferi, când de fapt floarea ar trebui oferită în toată minunea ei simplă şi naturală, mai bine o laşi în câmpie căci nici serele de flori nu sunt cu mult mai brave ca fabricile de materiale plastice. Iar ca să o mai şi pictezi, aceasta înseamnă să-ţi tremure mâna şi să se aprindă în văpăi sufletul! Altfel nu eşti decât casapul mieilor sau meşterul ce dărâmă o bisericuţă de lemn din secolul cinsprezece, monument de arhitectură populară românească, împodobită cu picturi bizantine şi clădeşte una din puzderia de troiţe cu ţugui şi picturi stângace de pe la porţile oamenilor, ornate cu gresie şi dotate cu geamuri termopane.  
E drept, pictura kitsch e plăcută vederii celor ce se îndeletnicesc neşovăitor cu negustoria artei, fără a avea nici o zi de şcoală de artă, e frumos pentru ei sclipiciul şi coloristica penajului papagalilor. Floarea, însă, nu trebuie să spargă ochiul. Nu trebuie vărsate culori pe pânză din belşug, doar pentru că le ai şi pentru că poţi.  
Mai încet şi mai atent cu vopsitoria, domnilor pictori, căci pictura e altceva!  
Tablourile cu flori, efectuate de artistul Paul Ciprian Surugiu, deşi lucrate necrezut de spornic (sporul de faţă cu măiestria cedează de obicei) sunt destul de bune vecine cu operele de artă, iar fondul mesajelor lor este integrat în zorul spiritului său de a dărui căldură de la inimă şi alinare de la conştiinţă, prin oferirea de frumos, peste ceea ce făureşte cu glasul. Neîndoios, arta picturii la porţile căreia a bătut Paul Ciprian Surugiu i-a deschis uşa larg, iar artistul îi este un oaspete ce, harnic, aşa cum este, a venit nu să stea ci să lucreze.  
Şi lucrează, de un timp lucrează atât de mult şi cu roade, încât, iată, a şi realizat o expoziţie de lucrări în toată faima unui vernisaj domnesc, pe care şi l-ar permite atâţi pictori câţi pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Critici, mai mult sau mai puţin obiectivi vorbesc mai mult sau mai puţin despre această expoziţie, dar bine ar fi să o facă deoarece, fără să se simtă imediat, nisipul de fani de toate meseriiile şi treptele pregătirii şcolare, chiar şi artişti din universul scenei muzicale româneşti sau ziarişti ce scriu ca şi cum tasta şi penelul ar fi una, fac mult rău atunci când laudă! Aceasta ar trebui să înţeleagă Paul Ciprian Surugiu, iar dacă nu înţelege, va risca, deorece valoarea operelor sale scade mai mult când e lăudată de cine nu trebuie decât când e criticată de cine trebuie.  
Ca unul care am trecut prin şcoli de pictură (laică şi bisericească), având efectuate picturile murale ale câtorva biserici, întrucâtva multe dacă am în vedere măsura a ce poate trudi un om într-o viaţă în care nu s-a ocupat exclusiv de biserici, dar destul de puţin în raport cu sporul de tablouri sau biserici pictate în viteză de meşteri aşa de flămânzi încât rad tot ce pot, apreciez ca emoţionante tablourile cu flori ale lui Paul Ciprian Surugiu! Cum îl preţuiesc foarte mult pe acest artist, mărturie depusă prin cronicile, eseurile, reportajele, interviurile mele cu el, cu necondiţionată afectivitate, dar în acelaşi timp fiind, aşa cum mă ştie lumea, neştiutor ce e iertarea nici cu mine câteodată, afirm că Paul Ciprian Surugiu, o fântâniţă de talent, cu izvor limpede, curgător, curat, pentru setea sufletului, e la început de drum, nu la culmea lui cum spun cei ce forfotesc în jurul său.  
Paul Ciprian Surugiu este special a tot ce este domeniu de artă, dar avalanşa de picturi dintre care unele sunt impresionante nu-i deschide perspectiva, i-o va închide la un punct terminus al popularităţii şi totul va lua sfârşit imprevizibil, cum a şi început, dacă nu este atent! Nemăsurată îi este bunătatea inimii, pentru că din ceea ce obţine prin valorificarea lucrărilor sale de pictură împarte artiştilor în inegalitate a condiţiei materiale cu cerinţele. Însă, dacă aş fi unul din criticii luaţi în seamă de artist, deşi ştiu că asupra mea va sări imediat o armată, i-aş zice că de pe urma succesului său se profită dimprejur, în timp ce împotriva avântului său înaintează forţa latentă a unui insucces final - aceasta dacă nu va reflecta să opteze pentru ce îi este favorabil sieşi nu faimei cu profitori!  
În al doilea rând i-aş spune că ramele tablourilor sale nu trebuie să fie aşa de bogate ca volum şi ornament, precum turlele colosale ale catedralelor ce în loc să redea maiestate, iau din monumentalitate, că vernisajele trădează galantonie în măsura în care se transformă în cu totul altceva decât un colocviu de critici ocazionate de deschiserea unei expoziţii de artă plastică, că trebuie atenţie la alegerea florilor ce se însoţesc într-o compoziţie, la aranjament, la neforţarea temei - floarea vorbeşte singură şi de la sine -, că trebuie atenţie la culori, vai, culorile trebuie scoase cu gramul din tub, înfrăţite sau exaltându-se reciproc, trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puţină larmă, pentru că multa vorbă distruge contemplaţia şi tulbură impresia, că orientarea listei de invitaţi trebuie să nu excludă pe cei cu afinităţi în domeniul artelor plastice pentru că un vernisaj nu este un spectacol, că e obligatorie o continuare a învăţării, o pregătire aprofundată, pentru că etapa expoziţiei dacă surclasează absolut neconvenţional acumularea cunoaşterii şi îndemânării conduce la ratare sigură.  
Sunt ca observabile oarece lecţii de pictură luate de către Paul Ciprian Surugiu. Fără să ştiu dacă e adevărat, eu cred că cineva l-a învăţat câteva lucruri. Dar mai trebuie! Eu şi azi îmi dau seama cât de puţin ştiu, după vreo patruzeci de ani de când trudesc pe acest ogor al picturii, pornind de la primele ucenicii cu maestrul Irimescu şi continuând pe atâtea schele şi în faţa a atâtea tablouri, icoane, planşe...  
N-am scis acestea ca să scriu pur şi simplu, ci pentru că e plină presa de articole ce se pot întoarce ca înţeles şi efect, într-o zi. Cred că dacă m-ar asculta, lui Paul Ciprian Surugiu i-ar prinde bine mai târziu spusele mele de azi. Când este vorba de pictură, laudele trebuie să vină de la pictori, nu de la alţii, şi nu e cazul deocamdată ca nisipul mişcător de lăudători străini de cauză să poarte coşul după fructe. Nu! A luat avânt obişnuinţa de a se aşterne flori pe orice cale merge Paul Ciprian Surugiu. Cele mai frumoase flori, însă, sunt acelea meritate, nu acelea ce fac din orice eveniment triumf!  
Eu cred că mâine am putea vorbi despre un pictor talentat: Paul Ciprian Surugiu. Atenţie, mare atenţie ca până atunci să nu se învelească tablourile sale în laude de staniol căci scâtţâie prea mult!  
Nu am fost invitat la expoziţie, dar nu-i nimc, eu ştiu de când şi de ce nu mai contează câteodată critica amicală. Măcar de-or fi fost alţii invitaţi, dintre cei care se pricep. Căci mulţi apreciază ca pictură ceea ce e plăcut ochilor lor. După paginile Facebook, năucitor de pestriţe, ale unora dintre ei, nu e greu de concluzionat gradul veridicităţii acestor aprecieri. Dintre aceştia şi cei care au ştiinţă de pictură, dacă ponderea primilor e dominantă, nu rămâne decât de crezut toate spusele în sens invers.  
Pe toate le aşează timpul, iar la analiza relaţiei mele cu mine, cel puţin nu predomină faptul compromisului de a mă alipi de umbrele oamenilor! Pe asta clădesc întreg eseul acesta, ca unul care găseşte florile pictate de Paul Ciprian Surugiu incomparabil mai frumoase decât clăile de flori de seră aduse aproape la artificialitate de industria horticolă şi povăţuiesc pe cei ce iubesc să ofere flori ca acestea, atât de gingaş zămislite pe stratul şevaletului, cu atâta iubire, cu atâta soare în suflet, cum le zămisleşte pictorul florar Paul Ciprian Surugiu!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Paul Ciprian Surugiu. Flori şi suflet / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!