Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

La Irina, „Cotnariul” e prieten
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.  
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o «căsătorie spirituală», un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.” (Mircea Eliade, „Șantier”)  
Adâncă şi luminătoare cugetare! Dar, ce ştiinţă îi dovedeşte nu doar elocvenţa filozofică ci şi adevărul universal?! Citesc şi recitesc fiecare cuvânt pătruns de gingăşie ca de teama de-a sparge o vază de porţelan de Saxa, ceea ce anihilează atenţia şi chiar o scapi din mână… aud în acest timp cum bate imaginar la uşa inimii grija că la rându-mi nu mai pot fi intolerant cu mine, părăsind sau lăsând prea uşor să fiu părăsit de cineva, destul de repede, când o neînţelegere riscă să instaleze contrariul absolut într-o discuţie ce, ori putea să nu aibă loc, ori să înceteze la timp!  
Cum şi de ce să vină un moment terminus al unei prietenii, de ce şi cine împiedică să continuie o prietenie îndelungată?! De ce să ne devină prietenii nişte siluete dintr-o amintire, când putem rămâne cu sentimente neschimbate toată viaţa? Oricât relief are chipul cuiva care ţi-a fost prieten, în imaginea din amintire, dacă e departe, pe fundalul anilor, nu poate înlocui satisfacţia de a fi împreună. Apropierea, vorbirea, privirea, atingerea umană are forţă şi viaţă, amintirea e numai gând şi vis!  
Să tot fie ani buni de când am un prieten pe care-l întâlnesc de cele mai multe ori la Irina căreia i-am zis „hangiţa” pentru că e patroana unui restaurant de la porţile Autogării din Bacău. Restaurantul acesta e un loc prin care drumeţii trec, venind şi plecând, şi de aceea putem zice fără teama de a greşi că este un han modern ce încă ţine în viaţă spiritul ascuţit al drumeţiei cu scurte popasuri, spre a-şi odihni omul corpul său şi a-şi mulţumi sufletul cu un pahar înveselitor, cu ceva bucate proaspete şi bune, precum şi cu schimburi de vorbe în puterea pasiunii de a închega păreri omeneşti, trecătoare cu vreun comesean de ocazie. Prietenul acesta pe care-l regăsesc la Irina este vinul „Cotnari”; am câţiva prieteni dintotdeauna, iar „Cotnari” pare a fi unul dintre ei.  
Cu el, cu bunul vin petrec adesea clipe da caldă comuniune, la Irina. Dar, ce aplomb dobândeşte câteodată discuţia, în scurt timp de la gustarea vinului „Cotnari”, cel mai bun vin ce se bea la Irina, bun ca un prieten, bun ca un umăr, bun ca braţele de-mbrăţişat, bun ca gura de şoptit, bun..! Cu cât paharele sunt mai multe, cu atât îndrăzneala şi agerimea cresc şi se înflăcărează, legându-se prietenii ca şi când fiecare de la mese şe ştie şi se înţelege cu fiecare, de când lumea.  
De aceea, „Cotnari” e o ispită pentru buze şi entuziasm pentru suflet, atât de favorabil prieteniei încât la Irina, pe drept cuvânt s-ar zice că e o anticameră în care găzduieşte voia bună, pacea, uitarea de griji, de intrigi, de rele, de urât şi supărare.  
E, aşadar, un număr de ani de când sunt prieten cu vinul „Cotnari”, iar dacă ar fi să mă scufund în meditaţia spuselor lui Mircea Eliade, ar trebui să primesc între gânduri grija că o prietenie îndelungată nici nu durează, nici nu trebuie să dureze. Dar nu e aşa! Irina însăşi repurtează prin farmecul ei victoria asupra grijii de a apăra prietenia, şi secretul bine păzit al legăturii ce nu se destramă. De mai recent, necum de pe când cu vinul „Cotnari”, sunt prieten şi cu Irina! Irina şi „Cotnari” sunt dulci ca pasiunea, Irina e frumoasă ca viaţa, „Cotnari” e îmbietor ca raiul, Irina e destoinică precum vulturiţele, „Cotnari” e îmbietor ca parfumul mierei, Irina are ochi blânzi ca o căprioară, „Cotnari” e şuvoi de aur fluid, Irina are deget de inel, frunte de coroniţă, mijloc de braţe, „Cotnari” e mir de frăguţă, Irina e dragă, „Cotnari” e irezistibil, Irina şi „Cotnari” sunt uşa şi scara gândului asaltat spre trăirea măcar a câte unei fărâme de viaţă dulce, măcar câteodată, cu gând vrăjit şi buze înmiresmate!  
Vinul „Cotnari”, la Irina e acasă la el, ca în cramele lui Ştefan, e lângă pahar şi lângă pofta nestăpânită, tot timpul, dar Irina soseşte rar, ca roua pe frunze în zori, lăcuindu-le. E patroana restaurantului şi numai câteodată o poţi zări. Dar urmele priceperii sale de a conduce adecvat un restaurant, dându-i strălucire, sunt imprimate în aspectul din jur şi comportamentul personalului ce deserveşte pe clienţi. Totul, de la aspectul restaurantului, la serviciile propriu zise şi maniera de oferire, copie această trăsătură de excelenţă a patroanei restaurantului, Irina Tebeică (acesta-i numele ei complet).  
Aici, la Irina, vinul „Cotnari”, căci vinului acestuia, sufletul meu îi e rob, este mai bun ca peste tot, secundele scurse la Irina, cu paharul de „Cotnari” lângă buze se petrec dominate de simfonia vieţii despărţite de zgomotul lumii. Numai iubirii şi vinului „Cotnari” îi laşi inima la Irina, numai actul fericirii topeşte visele, aici. Toate drumurile spre şi dinspre Bacău opresc şi încep la Irina. Oaspeţii porţilor rutiere ale oraşului cunosc la acest restaurant cât de frumos îl înzestrează pe om propriul zăcământ de aur sufletesc şi cât de plăcut îşi poate petrece o clipă de viaţă în acest popas exemplar, unde curge lava galbenă de „Cotnari” şi freamătă marea iubirii, cât de fidel îi este gustului inimii, prieteniei, iubirii, păcii, liniştii, armoniei, vinul „Cotnari”, bătrânul de ani dar tânărul de prospeţime savuroasă vin, patinat, catifelat, îngălbenit, parfumat, scurs din vechile podgorii voievodale ce-au uns cu miere înveselitoare acum cinci sute de ani, gura domnului Ştefan cel Mare, i-au ridicat spiritul şi i-au ascuţit sabia!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
La Irina, „Cotnariul” e prieten / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!