Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Lege în luminile rampei stradale
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În patria căreia i s-a luat şi denumirea căci nu mai pronunţă mulţi numele „patrie”, am lăsat să se meargă până la pragul rupturii de omenesc. Într-atât s-au acumulat dezamăgirile, încât a pierit lumina din oglinda privirii şi surâsul din obraz; într-atât se crede că nicio minte nu mai este perspicace dacă nu organizează cât mai bine dezorganizarea, drept drum bătătorit al artei hoţiei (artă în deplinul înţeles e hoţia, artă înfloritoare), încât cinstea a ajuns legendă; într-atât zisa anticorupţie prigoneşte la vedere, zice-se, ca să destabilizeze corupţia când de fapt nu legea cântăreşte, ci cântarul face legea, încât ni se pare că ne-a dat Dumnezeu mâini numai ca să triumfe în secolul douăzeci şi unu simfonia cătuşelor; într-atât ne e libertatea de ameninţată încât ne grăbim ca să trăim, căci vine într-o zi clipa când trebuie să hotărâm dacă mai are rost să fim în viaţă sau nu şi nu le mai facem pe toate la timpul lor, având o ţară a lucrului de mântuială...!  
Niciodată nu a fost în patria asta atât de dezolant, atâta nefericire, atâta spaimă. Şi-a ieşit poporul din fire, iar pe acest teren spiritual a prins viaţă pasiunea pentru ură, a căpătat vocaţie de artă şi ea. Infectaţi până la măduva caracterului nostru denaturat de ură, ne bucurăm dezicând raţiunea, de legarea oamenilor, de hărţuirea lor ca pe animale de pradă. Ne animă intens asentimentul cu cei care leagă (căci încătuşarea nu e altceva decât forma modernă a legării sălbatice). Astfel ne autoiluzionăm că s-a întrupat zeul legii pe pământ în câteva instituţii de forţă româneşti şi ne întemeiem întreaga noastră speranţă într-o ipotetică bună credinţă a celor care comandă încătuşările în luminile rampei stradale, sub ochii lumii, cu trâmbiţe în diversitatea înviorată de plăcerea cu care am prinde un şobolan şi ne-ar ferici strivirea lui în capcană.  
Din acest spectacol medieval, cu o stare de spirit macabră a încolţit repede liota profitorilor, reziditori ai beneficiului din dezastre. Aşa au venit pe lume arlechinii presei, vătămători şi ei, care laudă oroarea şi gâdilă conştiinţele, inducându-le falsul, în chipul celui mai crunt demonism uman. Oamenii presei, unii dintre ei, atacă furibund, până la os, învolburează climatul, creează dezordine şi taie în carne vie, distrugând reputaţia oamenilor acuzaţi de procuror - care este avocatul Statului -, fără a fi condamnaţi de judecător - care desăvârşeşte actul juridic; oamenii presei, unii dintre ei sar cu întreaga lor forţă cinică, şi dublă răutate, în comparaţie cu fiara, la oamenii de valoare, atacându-le imaginea, prestigiul, onoarea...  
S-a perfecţionat abilitatea, chibzuinţa de a face praf un om de valoare, discreditându-l, îngreunându-i starea spirituală, inducându-i nervi, dezolare, descumpănire. Curată nebunie! Tacticieni în a declina echilibrul celor mai stabili şi tari caractere, unii oameni de presă au tăvălit în glodul degradării personalităţi pe care alte ţări le-ar fixa la efigia naţională. S-au răsturnat asupra lor torente de acuzaţii nedovedite şi s-au stârnit între noi forfote, fiind din ce în ce mai greu de exploatat capacitatea omului de a rămâne om, transgresând intriga, mânia, neînţelegerea între prieteni, fraţi, fii şi părinţi, oameni şi oameni.  
S-a lovit cu mână vicleană şi bestială în Majestatea Sa Regele Mihai! Au dat şi au fugit! Apoi, incapabili să-şi susţină aberaţiile şi ieşirea din minţi contra cărora istoria însăşi este fortul cel mai întărit, au continuat periplul primitiv cu mâna pe bâtă, printre personalităţile României. Cine sunt aceştia? Să nu-i căutăm departe. Sunt aici...!  
Au jignit pe Nadia, pe Ilie Năstase, Ion Ţiriac, Alexandru Arşinel... au lovit în doctorul Şerban Brădişteanu, în omul de ştiinţă Gheorghe Mencinicopski, în prof. Dan Voiculescu..., acum adulmecă urmele prof. univ. dr. Monica Pop şi a şaptezeci şi şapte de doctori oncologi (şaptezeci şi şapte...!). Cine a mai auzit aşa ceva?! Ce s-o face ţara aceasta clătinată de la genunchi, fără doctori, căci într-o zi le-o veni şi lor vremea de a nu mai putea suporta?... Au dat cu ciomagul în cei mai onorabili oameni ai României, au orbit de resentimente activate de lăcomia hrănirii cu victime, de încăierare, de sfîşiere şi s-au năpustit asupra elitelor României...!  
 
Anca Sigartău. Au rămas în urma ei întrebări...!  
 
Artiştii nu au fost lăsaţi nici ei să treacă în siguranţă prin încâlcitul labirint al unei anume categorii de presă în care cine intră are a-şi istovi toţi nervii până răzbate la luminiş. Pe maestrul Alexandru Arşinel, căruia doctorii i-au salvat viaţa, un ziarist ce nu merită să poarte nume omenesc deoarece nu e om, e păpuşă hidoasă, a vrut să îl omoare el! Nimic mai mult, a vrut să îl omoare prin atac pshiologic. Numai un nebun putea să atace un om pe patul de spital, cu un transplant în etapa de rană deschisă... nici că se putea găsi un mai iscusit meşter distructiv ca acel ziarist de execuţie, care a lovit un om suferind.  
Acum, de mai bine de o jumătate de an, arma cu glonţul pe ţeavă a altui ziarist, ocheşte asupra admirabilei actriţe Anca Sigartău. O atât de cunoscută artistă, un om atât de bun, cu o sensibilitate ce domină întreaga voinţă a celui ce o priveşte, celui ce îi vorbeşte, ca nu cumva să-i pricinuiască o cât de neînsemnată tresărire, un om care nu se înfierbântă, care iartă, înţelege, rabdă, tace, are o simplitate naturală în relaţia cu oamenii, nu-şi ridică artificial o aură ca să atragă atenţia că e superioară, că e persoană publică, arhicunoscută în lumea teatrului, cinema-ului şi aşa mai departe...  
De un irezistibil timp, însă, primeşte prin curierul negru, zvonistic mediatic al Bacăului, un tir devastator de invective, de acuzaţii neîngăduit de încărcate cu date fără proba faptelor, pentru că un judecător nu şi-a exprimat o decizie definitivă în această privinţă. De când a venit în Bacău, ca director al Teatrului Municipal „George Bacovia”, a fost neîngăduită, ca un spin în talpă, de către unii colegi şi o parte minusculă a presei. Venirea actriţei a fost receptată ca o pază neprielnică actului artistic superficial, pe de o parte şi ca o ocupantă a unui loc râvnit de către altcineva, pe de altă parte. Aşa s-au împletit intrigile unei tabere contra actriţei Anca Sigartău, ce-au atras în mijlocul unui conflict de interese pe o actriţă ce-a venit la Bacău să facă treabă, nu să răspundă provocărilor de un ridicol strigător la cer. În loc să fie lăsată să facă treabă, această extraordinară actriţă şi nu mai puţin competent manager, spre binele teatrului bacăuan, strajele discordiei au ros cu dinţii răutăţii, invidiei, frustrării, interesului personal, secundă cu secundă, în stabilitatea şi armonia echipei de artişti în fruntea cărora şi-a câştigat prin concurs locul, iar mai mult decât atât, au amplificat în informaţia publică cele mai denigratoare acuzaţii despre ea.  
De când a preluat funcţia de director al Teatrului „George Bacovia”, actriţa n-a mai avut linişte. Departe de ea (şi nu-şi face bine sieşi de aceasta), gândul de a divulga frământările ei sufleteşti, efortul ei, cheltuielile, condiţiile de cazare inconfortabile, alergările de la Bucureşti la Bacău şi de la Bacău la Bucureşti, ghiontirile, loviturile sub centură pe care le-a răbdat în tot acest timp în care în presa bacăuană, mai exact o aripă a presei băcăoane, a circulat cu prisosinţă contrariul. Răul pe care l-a îndurat şi-l îndură Anca Sigartău a fost provocat pe de o parte făţiş, direct, sfidător, iar pe de altă parte de oameni cu mască. Poate, dacă ar fi ripostat mai eficient şi cu replici mai combative întru apărarea sa şi-ar fi construit un scut ce-ar fi menţinut-o şi azi la conducerea Teatrului bacăuan. Dar, din prea mult bun simţ şi incredibilă suportabilitate a tăcut... a muncit, a tăcut, a mers înainte! Până într-o zi când nu s-a mai putut şi a demisionat. A rămas în urma sa întrebarea pentru detractorii ei: E ceva mai bine la Teatrul „Bacovia”, acum, după ce Anca Sigartău nu mai este acolo, sau e ceva mai rău? Şi o altă întrebare pentru spectatorii bacăuani: Într-un oraş în care şi măştile se ascund unele de altele, n-ar fi drept şi întru slujirea teatrului, să se unească, peste organizatorul la dezordine, spectator cu spectator, contra instigatorilor şi meşterilor de acuzaţii fabricate, ca să solicite rechemarea Ancăi Sigartău la Bacău, unde teatrul are în continuare nevoie de ea, nu de trufia şi toanele celor pe care nu teatrul şi cultura îi interesează, ci jocul politic, ţâţa politică, mai real spus? (de la aceasta porneşte de fapt, toată bătălia cu cornete de hârtie, sub asmuţirea atât de vehementă a unei minuscule părţi de presă, urmărind derutarea publicului şi lovirea până la cedare a Ancăi Sigartău).  
N-a venit oare vremea să mai lăsăm în pace pe oamenii de valoare? Nu-i oare timpul să părăsim cărarea lăturalnică a instigărilor, nu-i timpul să lăsăm calea ocolitoare, serpentinată a vicleniei cu ţel subteran şi să ne respectăm personalităţile! Nu-i timpul să-ntoarcem spatele cui ne strică liniştea, cui ne chinuie, cui ne prigoneşte, cui ne leagă şi să încheiem pacea? Nu-i timpul acum? Când, atunci?!  
Cu elocvenţa cuvântului, iubirea şi dorul de Anca Sigartău strigă din partea spectatorilor Teatrului Municipal „George Bacovia” din Bacău, rechemând-o pe actriţă! Ei nu şi-au pierdut speranţa de a o revedea cât mai curând, reîntoarsă la Bacău, căci o fi trecut duşmănia, iar presa e dintotdeauna şi aşa, şi aşa...!  
 
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Lege în luminile rampei stradale / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!