Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Părintele Gheorghe Bârjovanu. Oameni cumsecade!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Atunci când m-am apucat să scriu cartea" Oameni cumsecade. Cărărui intersectate" m-am gândit că, lungind aşteptarea ca să văd dacă nu cumva se mai schimbă faptele şi oamenii, ar fi improbabil ca rândurile cărţii să-şi mai găsească rostul, deoarece ies din cotidian. Este însă inexactă presupunerea, ba mai mult decât atât, de atunci am văzut sporite interesul şi apetenţa ancorării cetăţeanului sub scara puterii, legarea lui la ochi, încât pare că ceea ce am crezut că va dispărea, va mai rezista încă un veac! Mă gândesc să nu tivesc la steagul sufletului meu ştergarul alb, cu preţul abaterii de la drumul adevărului. Realitatea accesibilă datorită celor ce spun adevărul trebuie să fie adusă în spaţiul public în locul faţetelor unse, în care foşnesc banii.  
Ori de câte ori scriu despre oameni de valoare, fără a garnisi realitatea cu mierea vorbei ceremonioase, pentru că nu-i nevoie, am şovăiala anestezistului care îmbălsămează traumele. Ceea ce spun azi construieşte mesajul ce-mi urmează vieţii, iar a vorbi despre oameni de valoare este o sarcină greu de purtat în conştiinţă. Plecarea mea din decorul vieţii va dezlega poate ceea ce nu s-a ştiut, ceea ce a fost enigmatic în identitatea mea, poate va ivi, la o căutare mai atentă, sentimentele şi gândurile mele pentru unii oameni, pe care le-am purtat pe secret în suflet, toată viaţa. Eu nu am cum să ştiu azi dacă tăcând uneori, ori netăcând alteori, am rătăcit sau nu, drumul spre rai. Voi vedea!  
Am mai scris despre oameni cumsecade, fiindu-mi mereu teamă să nu li se întâmple ceea ce li se întâmplă mai tuturor în locurile lor natale. Nu o dată, scriindu-se irespirabil de mult despre unii cocoţaţi la beregata localităţilor au fost şi sunt date deoparte cărămizele temeliei lor. Dacă trebuie ca aşezările să aibă detractari, de multe ori ei sunt întocmai cei care au impresia că le reconstruiesc.  
După multe caligrafieri optimiste, a devenit izbitor de observabilă în profunzime, partea invazivă cu minciuni, într-un gol impurificat al locurilor umblate de către mine şi am început să scriu foarte critic despre aceasta. A fost atunci o mirare pentru mulţi şi a venit imediat condamnarea mea. Am înţeles repede despre ce este vorba şi m-am separat, rămânând singur! Am observat că se elogiau prin puzderii de mijloace şi ocazii, unele şi aceleaşi persoane faţă de care existau oarece afinităţi din partea celor care le scoteau în evidenţă, pe când altele, care nu se însumau acestor criterii, din sfera socială, culturală, artistică, ştiinţifică, sportivă a localităţilor erau totalmente omise. Mi-am dat seama că este necesar din partea mea un pas lateral, cu tot ce decurge din aceasta, pentru ca să scot din neguri oamenii de valoare peste care săreau cei cu putere vremelnică, dar de la care viitorul va rămâne cu umbre. Din această pricină, nu numai că rând pe rând unii nu mai vorbeau cu mine, dar se mai şi născoceau în ce mă priveşte denigrări de tot felul.  
De prea multe ori, localităţile altcândva prospere şi aspectate ca grădini cu flori, iar azi sluţite estetic de dughenele şi coşmeliile ce ocupă peste tot spaţiul public din jurul blocurilor, de pe trotuare, de la partere, din parcuri, de la garaje, şi devastate economic sau despiritualizate complet pe ruta desfiinţării ţăranului, în cazul celor rurale, sunt privite cu dioptrii optice ce falsifică imaginea reală. De fapt, imaginea cotidiană a lor, apoteozată sinistru în periferii câteodată revenite la un mod de viaţă tribal, include mereu opera scribălăilor şi papagalilor locali care înfăţişează roz viaţa reală, sălcie! Departe de a fi simple alegorii, dioptriile acestea simbolice arată imagini distorsionate.  
Am aşteptat prelung şi zadarnic, până la îmbolnăvirea inimii, trezirea unora. Nici gând! Pare că oamenii răi, ca şi microbii, se înmulţesc prin spori! De aceea, am vrut ca această carte să înlesnească reîntâlnirea, cunoaşterea şi aprecierea câtorva oameni de valoare, care au fost sau sunt oglinzile aşezămintelor de care se leagă numele, spiritul şi faptele lor. Au fost adunaţi în pagini pe bază de elemente raţionale, în numele adevărului, nu în ordinea pecetluită de interese şi orgolii, de biografii făurite convenţional şi nu legitim.  
Unii oameni trăiesc o viaţă spectaculară, prin aceptarea situaţiilor de înfruntare, neocolirea şi asumarea intersectării cu dificultăţile. Ei nu au conceptul timpului omogen, neînnoitor, al opririi în lamentări şi decepţii, al deplasării oportuniste după punctele cardinale ale profitului politic, şi se confruntă cu mahării, riscând enorm.  
Sunt convins că localităţile ar pierde pe rând toate ocaziile reieşirii la lumină dacă s-ar lăsa cântate şi zugrăvite numai de către roiurile de critici, comentatori, ziarişti, oameni politici străini de vaiete. Aceşti toboşari ai puterii - oricare ar fi, ea, puterea este tot putere iar adevăraţilor ziariştilor nu să o slăvească li-i menirea, ci să nu o scape din ochi niciodată - fac intolerabile crize atunci când cineva îndrăzneşte să le ia urmele. Cu un dram de gândire normală, cei ce deţin pentru mai mult sau mai puţin timp puterea, ar trebui să vadă în cei ce îi cântă, pe nişte obedienţi aciuaţi ca puii pe lângă moară, în niciun caz pe nişte oameni de onoare. Altminteri, localităţile intrate în cleştele manipulării nu mai pot scăpa de sub raza de bătaie a parveniţilor slăviţi de cântători imnologi. Poate că, într-o zi, cei atât de plini de sine încât în conştiinţa lor nu mai e loc pentru nimeni din perimetrul localităţilor pe care le storc, s-or îndrepta într-o zi pe rută inversă, spre uitare şi necunoscut! Şi poate că acestora le vor lua locul vreodată, ceilalţi , capabili de un bine minim şi pentru semeni. Unul dintre ei, se apropie până la identitate de acest model şi conjunctura benefică face ca el să fie întocmai o persoană cu misie străveche şi istorică întru aceasta, un preot! Este vorba despre părintele paroh Gheorghe Bârjovanu, al parohiei Orbic, Buhuşi-Bacău, neangajat niciodată în maratonul agonisirii din averea publică şi în egală măsură implicat în viaţa obştească prin serviciile spirituale menite să adune şi mobilizeze sufletele comunităţii. În uniformitate şi ca datorie scrisă ori nescrisă, umană, prezbitera Mihaela Bârjovanu, asistent medical la Serviciul de urgenţe al Spitalului Orăşenesc Buhuşi este, la rându-i, prin natura profesiei, dar şi prin comuniune spirituală cu oamenii, ca soţie de preot, un astfel de model. Iată unde ni-s personalităţile şi nu văd de ce nu i-ar sugera cineva părintelui Gheorghe Bârjovanu să acceadă spre administraţia locală, de unde ar avea la îndemână mai multe instrumente de a face bine!  
Unii au zidit în localităţi turnul în care aruncă amintirea înaintaşilor ori a contemporanilor de seamă, alţii păzesc straşnic acest turn. Însă, o stare de spirit izbucnită în generaţiile de mai târziu, va răscoli istoria căzută în pandemia prădalnică a politicienilor, aşa cum în toată ţara va veni un anotimp cultural în care vor încolţi seminţele şi va rodi în sfârşit grâul ce-a zăcut toată iarna culturală, apoi toată primăvara în care au izbucnit din pământul odelor zănatice, de prin primării, ori de sub oblăduirea primăriilor, buruienile parvenitismului, şi toaă vara tiranică în care s-au rumenit aceste buruieni, ca să urmeze o toamnă a roadelor bune, după care se vor împături pe rând, la loc, anotimpuri fără tiranie şi incultură! De aceea, n-ar fi nimic rău ca un preot cu îndemânări gospodăreşti, dacă doreşte, să se implice în administraţie. De ce nu? Decât să facă de sub bolta catedralei campanie, de ce să nu se afle personal în angrenajul treburilor? De ce să influenţeze întrucâtva instituţiile, din exterioritatea lor, dacă poate să le coordoneze din interior. Patriarhul Miron Cristea a asigurat regenţa Majestăţii Sale Regelui Mihai, şi-atunci, cum ar contravine preceptului creştin implicarea unui preot în „dregătoriile„ locale?! Ceea ce nu ar însemna, însă, ca fiecărui preot să-i înfrunzească pe crengile levitaţiilor, de pe poziţii privilegiate şi cu mari şanse de convingere, fantezia de a ajunge primar. Nu! În niciun caz! Dar când o majoritate locală cheamă un preot să urnească cinstit, drept, cu tragere de inimă o localitate, interdicţiile de orice natură încalcă inadmisibil decizia oamenilor în legătură cu propria soartă.  
Poate că dacă ar exista spre localităţi o fereastră prin care să răzbată deplina lumină a valorii, ea nu ar trebui nici deschisă în lărgime, nici strâmtorată, ci spălată foarte curat, ca să devină cum e cristalul, spre a o săruta razele soarelui la intrare, nu petele şiroaielor. Pe o astfel de fereastră ar trebui să intre, curat, frumos şi luminos, chipurile oamenilor de valoare, protagonişti ai cărţii "Oameni cumsecade. Cărărui intersectate" pe care am lucrat-o cinstit, dar nu doar ei, ci toţi asemenea, care, din diverse motive nu sunt integraţi în rândurile mele trudite ca să interzic a se da petei un nume.  
Ascultarea şi vederea repetată a unor manifestări locale neautentice şi nevaloroase, nu înseamnă făptuirea auzirii şi vederii de către îngerul din om, în înţelesul naturii omului, ci o incomodare a vieţii! Prin ţară, cortina a căzut demult într-o ananghie indusă, fiind acum râvnite fericirile spectacolelor de paradă. Niciunul dintre protagoniştii acestei cărţi nu se asortează în alonja unui asemenea gen.  
Cu toate acestea eu sesizez ironiile şi chiar contestările ce vizează munca mea, pentru care îmi închin zilele, liniştea, sănătatea, amânând necontenit droaia de datorii. Pesemne, dacă lucram incorect, aveam de unde cheltui mai mult. Aşa, fac economii la bani şi dau libertate de vultur spiritului. Dar mă mâhneşte că regăsesc munca mea furată cu toptanul, prin diferite articole şi cărţi. Care va să zică, e mai uşor aşa! Unii îmi iau fraze şi paragrafe întregi, aşezându-şi-le deasupra semnăturii lor. Or, cred ei cumva că nu se observă de departe sufletul şi carnea mea în prada din care îşi umplu ei scrierile? Ba bine că nu! Cel puţin, îi rog să nu-mi sluţească exprimările, nici să nu ia un portret zugrăvit de către mine cuiva, ca să-l atribuie ei altcuiva! De pildă, chipul pe care l-am dat eu, în cuvintele mele, părintelui Gheorghe Bârjovanu, nu poate fi transgresat în altul, fără tenta de copie ridicolă. Şi vizibilă!  
 
 
 
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Părintele Gheorghe Bârjovanu. Oameni cumsecade! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1723, Anul V, 19 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!