Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1674 din 01 august 2015        Toate Articolele Autorului

Mina Pâslaru. Doinei bucovinene îi e frig…
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Cuvântul «dor» vine din limba latină, din «dolus», «dolere» care înseamnă durere, dar sentimentul dorului e intraductibil, e un sentiment răscolitor şi mistuitor şi este specific numai poporului român. Exemplificăm aceasta prin doinele noastre populare”, întocmai acestea-s cuvintele rostite la începutul unei conversaţii cu doinitoarea bucovineană Mina Pâslaru de către poetul bucovinean Graţian Jucan. Astăzi, când atât glăsuitorul prin cuvânt, cât şi glăsuitoarea prin glas, poetul şi cântăreaţa care au plămădit la un loc durerea şi dorul din lutul propriilor vieţi, smălţuindu-le cu sufletele lor, au plecat unul după celălalt în călătoria fără capete şi temporalitate, cuvântul „dor” mai denumeşte o stare a fiinţei: frigul! Când, pe 17 decembrie 1995, la Buzău, la numai patruzeci şi trei de ani, în necrezut ceas al ultimei sale seri, a căzut, pentru că inimei i se curmase timpul, zice-se fără să ştie nimeni şi a fost găsită fără suflare de către copilul ei care crezând că a adormit pe jos şi i-o fi frig, a adus o pătură şi a învelit-o, alintând-o, cântăreaţa de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită de pătura glasului ei cald, de catifea dantelată, ce-a ars odată cu viaţa artistei şi s-a mistuit luând cu ea şi umbra!  
„Ce-i mami, ai adormit, nu ţi-e frig?!”, se zice că i-ar fi spus artistei copilaşul ei, când a găsit-o jos, în nefiinţă, şi i-a adus din milă de fiu o pătură s-o încălzească! Dar cine-i va mai aduce de-acum vreo pătură doinei bucovinene, atunci când i-o fi frig?!  
Până la revoltă se ridică de atâtea ori glasul artistului Benone Sinulescu, neînţelegând cum e posibil să ne îngropăm în uitare coloanele spirituale ale culturii naţionale, noi nu mormântul, şi strigă la televiziuni, la scriitori, la ziarişti, la oameni de spectacol, de cultură, de suflet, dar strigarea maestrului e aşa:  
- Cum îţi merge, omule? îl întreabă orbul pe olog.  
- Cum vezi, frate, răspunde ologul!  
Doinitoarea Bucovinei, Mina Pâslaru i-a fost şi îi este şi azi la inimă interpretului Benone Sinulescu. A invitat-o de nenumărate ori la spectacolele sale, pentru că îi simţea şi înţelegea îngerul din ea! Stătea „la arlechin” (culisă laterală a scenei) când cânta în spectacol Mina Pâslaru, o asculta, o urmărea, prinsese o admiraţie mare pentru ea, pentru că maestrul Benone Sinulescu, a fost şi este asemenea florarului căruia-i râde sufletul zărind pe lujer energiile, culorile şi frumuseţile florii care palpită în boboc, stând să explodeze în miracol! Iar când buzele morţii îşi dau sărutul lor neîndurător oamenilor remarcabili, nimeni nu-i pomeneşte şi regretă atât cât maestrul a cărui memorie rămâne neconsolată şi echivalentă cu nedreptatea dacă nu scoate din când în când la lumină câte un nume care altminteri s-ar mistui în depărtări dincolo de mintea omenească.  
Mina Pâslaru, una dintre neîntrecutele cântăreţe ale doinei bucovinene s-a născut la Leru, Bistriţa, pe 1 iunie 1952, însă cea mai mare parte a copilăriei şi tinereţea şi-a petrecut-o la Sadova, unde a cunoscut-o pe creatoarea şi păstrătoarea de folclor Maria Surpat, cea de la care a auzit şi învăţat doinitul într-un mod în care neputinţa de a iubi îşi află pururea înfrângerea. Binefacerea întâlnirii Minei Pâslaru cu Maria Surpat a triumfat o dată pentru că inima artistei ar fi fost slăbită de iubire fără cânt, apoi pentru că din această întâlnire s-a ivit încă o iubire pentru doină!  
A avut ce să înveţe Mina Pâslaru de la Maria Surpat, cea care a însoţit de la răsărirea până la ieşirea din timp, aproape întreg secolul XX, trăind 95 ani (1905-1999), vreme lungă şi rodnică în care nu s-a dezlipit niciodată de satul ei, Sadova, cântându-l şi doinindu-l magnific! Aici, în anul 1935 a fost descoperită şi de Constantin Brăiloiu, iar numeroşi cercetători şi artişti au cules de la ea folclor, printre care o variantă proprie a baladei „Mioriţa”, pe care Maria Surpat a şi prezentat-o la unele festivaluri naţionale. O parte din cântecele acestea sunt integrate în discul Electrecord „Maria Surpat-Zenovia Ţâmpău”, interpretele fiind surori.  
Nemergând singură pe calea dulcii doine bucovinene, în pitoreasca Sodova de sub Rarău, doinitoarea Bucovinei, Mina Pâslaru, a lăsat doina folositoare sufletului, folclorului românesc, încununând-o şi cu roadele culese de la Maria Surpat, aşadar. Podoabele de doine glăsuite de Mina Pâslaru sunt mărturie că timpul nu are inimă şi fiinţă, nu iubeşte şi nu urăşte, dar poate fi iubit sau urât! Cântece cum ar fi „Mândră floare-i norocul”, „Spune-mi dor ce ai cu mine”, „Cucule ce cânți în plop”, „Eu sunt fată din Suceava”, „Măi bădiţă de la munte”, „Măi bădiţă, măi Ilie”, „Soarele n-a răsărit”, „Când eram copilă eu”, „Pădure cu frunza-n dungă”, „Uităte la mine-aşa”... sunt mesaje cu două dovezi: una că timpul e frumos de la doină, alta că frumuseţea ţine de însuşiri văzute şi nevăzute umane, şi că ea se ţine după om şi după ce el dispare ca fiinţă! Câtă vreme există aceste cântece ale Minei Pâslaru, nu se poate spune că frumuseţea artistei nu mai există. Ea este vie, doar trebuie să o căutăm, uneori, aşa cum face în fiecare zi maestrul Benone Sinulescu, şi de aceea inima lui este cu fiecare zi mai tânără şi mai plină de frumuseţe.  
Cântecul de mai jos ne-o va readuce în ochi şi suflet pe Mina Pâslaru şi-am putea fi mai mult decât convinşi că în inima noastră, cu fiecare amintire despre artistă, pătrunde o fărâmă de frumuseţe care, de frig şi pustiu, ne înveleşte!  
 
„Uită-te la mine-aşa  
 
Hai, hai!  
Uită-te la mine-aşa,  
Că-s fată din Sadova,  
Nici micuţă, nici năltuţă  
Şi-mi stă bine ţărăncuţă.  
În picioare-am ciuboţele  
Ca să pot sări cu ele.  
 
Hai, hai!  
Catrincioara mi-i cu fir  
Şi guriţa trandafir  
Şi bârneaţa din mătasă,  
Cămeşa din pânză deasă,  
Tulpănel cu franjuri multe,  
Cum se poartă pe la munte.  
 
Hai, hai!  
Când este strânsura-n vale  
Îmi pun strai de sărbatoare,  
Mă gătesc în grabă mare,  
Frumuşică-s ca o floare.  
Da alta ca mine nu-i  
În tot capul satului!  
 
Şi mi-s dragi horili-n lume,  
Bădiţa cu vorbe bune!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Mina Pâslaru. Doinei bucovinene îi e frig… / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1674, Anul V, 01 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!