Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Regele Carol al II-lea File umbrite, uneori chiar întunecate, dar şi luminate, de istorie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Alteţa Sa Regală Principele Carol al II-lea s-a născut la Sinaia, pe 3 octombrie 1893. Este fiu al Principelui Moştenitor, atunci, Ferdinand, viitorul Rege Întregitor, şi al Pricipesei Maria. Odată cu întronarea ca rege, a Principelui Ferdinand, Carol a devenit Principe Moştenitor. A făcut parte din corpul de armată român în Primul Război Mondial.  
În 1918 se căsătoreşte, împotriva voinţei Regelui Ferdinand, cu Zizi Lambrino, la Odesa, această căsătorie fiind în anul următor anulată, iar pe 10 martie 1921 se recăsătoreşte la Atena, cu Principesa Elena a Greciei şi Danemarcei.  
La 25 octombrie 1921 s-a născut la Foişor, Sinaia, fiul cuplului princiar, Mihai. Principele, Principesa şi fiul lor vor locui la Bucureşti, într-o casă de pe şoseaua Kiseleff. Alunecat în veleităţi contrastante cu educaţia primită în Familia Regală, cu protocolul şi eticheta Casei Regale şi Coroanei, întreaga viaţă a Principelui Carol denunţă pasiunea pentru complicări iresponsabile, pentru distrugerea valorilor moralei familiei, pradă slăbiciunilor şi vanităţii care oglindesc lipsa proceselor de conştiinţă, consumarea plăcerilor pentru sine, indiferenţa faţă de suferinţele familiei, iresponsabilitatea în raport cu tradiţiile de familie şi rangul său princiar. Toate acestea nu pot avea nicio incidenţă cu demnitatea, morala şi etica familiei, cu responsabilitatea unui viitor suveran.  
Inconsecvent şi inconstant, Principele renunţă la tronul României şi pleacă în Franţa, iar la moartea Regelui Ferdinand, în 1927, Principele Mihai devine rege, reprezentat de o regenţă formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, Gheorghe Buzdugan. Dar, mai târziu, pe 8 iunie 1930, sprijinit de Iuliu Maniu şi de armată, Carol se va întoarce cu avionul în ţară şi se va proclama rege.  
Toate escapadele Regelui Carol al II-lea au lăsat din păcate umbre în memoria unui suveran care la rândul său a trecut familia şi ţara prin multe pete, umbre şi zguduitoare tensiuni. Cu toate acestea, regelui Carol al II-lea i se datorează şi multe contribuţii de valoare la clădirea istoriei României. Ne aflam în prima jumătate a secolului al XX-lea, când cultura şi ştiinţa românească au urcat în paşi mari incomparabili, iar aceasta este în măsură să ilustreze partea pozitivă a domniei Regelui Carol al II-lea. Este epoca postbelică românească strălucitoare, a unui corolar de valori cum ar fi Constantin Brâncuşi, George Enescu, B. Fondane, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Tristan Tzara dar şi a mai tinerelor personalităţi ilustre ale vremii, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ionel Perlea, Elvira Popescu şi alţii.  
Din cartea „Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. Relaţiile germano-române 1938-1944”, scrisă de Andreas Hillgruber se poate extrage un fragment care creionează suficient de desluşitor portretul Regelui Carol al II-lea şi latura sa principială în politica externă şi internă a României: „Începând din 1930, figura centrală în politica internă şi externă a României a fost Regele Carol al II-lea. Ca ofiţer în regimentul 1 de gardă din Potsdam, el sublinia mereu în prezenţa diplomaţilor germani că se simte un Hohenzollern. Dotat cu minte ageră, acest rege a desfăşurat în cursul domniei o remarcabilă energie: în realizarea planurilor sale el s-a dovedit mult mai metodic decât majoritatea politicienilor români. Îi lipsea însă deseori capacitatea de a pune în practică, în interesul ţării, proiectele sale judicioase. Carol şi-a pierdut popularitatea de care se bucurase iniţial în România, în primul rând, pentru că, în ciuda promisiunii făcute la întoarcerea sa, a adus-o la Bucureşti pe doamna Elena Lupescu, care i-a influenţat foarte mult hotărârile atât în plan politic, cât şi personal. E greu de spus cât de puternică a fost această influenţă, dar în România ea era considerată apreciabilă.  
Sub presiunea dificultăţilor economice ale României, încă din primii ani ai domniei sale, Regele Carol a menţionat în repetate rânduri în convorbirile purtate cu contele Friedrich Werner von der Schulenburg, ministrul plenipotenţiar german la Bucureşti, că România ar dori să stabilească relaţii economice mai strânse cu Germania. Mai mult, el a lăsat să se înţeleagă că ar dori să stabilească şi în alte domenii legături mai strânse cu Reichul.  
Cu aceste idei, regele venea în întâmpinarea intenţiilor Reichului care, din septembrie 1934, în cadrul noii politici de comerţ exterior şi al politicii economice promovate de dr. Hajalmar Schacht, ministru al economiei Reichului, tindea spre o mai strânsă colaborare economică cu ţările din sud-est. Aceste eforturi se concentrau îndeosebi asupra Iugoslaviei şi României, care din punct de vedere economic prezentau cel mai mare interes, deşi sub aspect ideologic, o apropiere de Ungaria şi Bulgaria, care pierduseră războiul, ar fi fost mai lesne de înţeles.”  
Neocolind şi neavând puterea respingerii metehnelor europene ale timpului, Carol al II-l este regele sub domnia căruia în România se instalează o dictatură menită, ca şi celelalte erori ale sale, a întipări în cartea vieţii personale şi a istoriei României, pagini nu umbrite, ci uneori chiar întunecate. Pentru ele, atât ţara cât şi străinătatea l-au dezaprobat la timpul faptelor şi nu îl reabilitează deplin până azi, deşi ceea ce a făcut pentru cultură, artă, ştiinţă este memorabil.  
Simţind, poate, aceasta, şi nerezistând în continuare tentaţiilor pentru pompă, viaţă tumultoasă , acoperită de culori frapante, precipitată în alaiuri şi ceremonial, la 6 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea abdică şi se exilează în Statele Unite, apoi în Brazilia şi, pentru totdeauna, în Portugalia, de unde îi vor fi aduse în ţară, după evenimentele din 1989, osemintele.  
A murit la Estorial, în vârstă de 59 de ani, la 4 aprilie 1953.  
„Regele Carol al II-lea”, spune Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, în cartea „Regalitatea, astăzi” un suveran erudit şi inteligent, a avut neşansa de a fi la putere exact în acelaşi timp cu Hitler şi Stalin, în tragicii ani 1930, şi a reuşit, uneori împotriva unor realităţi catastrofale, să construiască un puternic sector industrial românesc, să încurajeze o înflorire culturală, ştiinţifică şi diplomatică fără precedent în istoria noastră şi să dezvolte extraordinare proiecte arhitectonice. În timpul domniei lui Carol al II-lea, România era cunoscută prin scriitori, artişti sau savanţi precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Ionel Perlea, Constantin Brâncuşi.”  
În alocuţiunea Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României, la aducerea rămăşiţelor pământeşti ale Regelui Carol al II-lea în ţară, pe 13 februarie 2003, se regăsesc următoarele:  
„Evenimentul la care suntem astăzi martori fac cinste tradiţiilor noastre naţionale. Omul care a fost şeful statului timp de zece ani, un român care a murit în exil la celălalt capăt al continentului european, se întoarce, în sfârşit, acasă. Să lăsăm istoricii să dezbată împlinirile Regelui Carol al II-lea; disputele vor continua, fără îndoială.  
Veţi fi de acord că, pentru Familia Regală a României, ziua de astăzi reprezintă un eveniment naţional şi personal. Tot ce Alteţa Sa Regală Principesa Margareta şi cu mine putem spune, în numele întregii familii regale, este că salutăm eforturile guvernului român pentru împlinirea acestui act creştinesc şi patriotic. Suntem, de asemenea, recunoscători guvernului şi poporului Portugaliei, sora noastră latină, care a dat găzduire Regelui Carol, atâtea decenii. Aceasta nu este o simplă ceremonie de înmormântare, ci o împăcare cu trecutul şi un act de dreptate istorică. Inima zbuciumată a lui Carol al II-lea se întoarce acolo unde îi este locul: printre regii acestei ţări, predecesorii lui, care au obţinut independenţa României şi unirea noastră. Lunga călătorie a unui rege care a servit naţiunea noastră se încheie aici.”  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Regele Carol al II-lea File umbrite, uneori chiar întunecate, dar şi luminate, de istorie / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!