Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Judecătoarea Gabriela Baltag, premiată de Antena 3 pentru curaj. Umanitatea Justiţiei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Am trăit peste treizeci de ani într-o dictatură, în România, unde fiecare individ forma o insulă în sine, iar ţara întreagă, şi ea, un spaţiu etanş în afară, supravegheat în interior. Exista aşadar, pe marea insulă mobilă care era ţara, micuţa insulă rătăcitare care erai tu însuţi. Aşezate una peste alta prin constrângere, două realităţi suprapuse forţat. Deşi oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură.” (Herta Müller)  
 
În România ideilor contemporane excesiv de speculative, în orice moment, pe orice domeniu, Justiţia şi justiţia sunt tema şi actul cotidian în cea mai dinamică răzbatere de-a lungul şi de-a latul arhipelagului de „insule” la care se referă scriitoarea Herta Müller! Oriunde pe „insulele mobile” şi oricine dintre „insulele rătăcitoare” ale României de acasă, plus României de pretutindeni, faptul divers cel de toate zilele este acesta! Evenimentul naţional cel mai răsunător al ultimei perioade conduce la căderea liberă a societăţii, previzibilă dar inevitabilă, într-o anume alienare justiţiară.  
În românia, fiecare pare că se aşteaptă să fie adus la o poziţie interschimbabilă în raport cu fiecare: bun-rău, drept-nedrept! Nesiguranţa pare să fie particularitatea de bază a vieţii româneşti pe diverse şi largi planuri, dar curios de necontrolabil şi în mod îngrijorător furnizată sporit de la o zi la alta, întocmai de unde ar trebui să vină încrederea, de la sistemul de Justiţie! Vox populi, în acest context, încheie fiecare act de justiţie la modul gândirilor repulsive şi al gândirilor concesive.Din această cauză, ţara e împărţită în două arhipelaguri. Netrebnici există pretutindeni, dar un milion din ei, la un loc, nu pot avea forţa distructivă a unuia singur din justiţie, câteodată!  
Puterea, ca determinaţie nedelimitată, dar delimitativă constituie azi cauza tulburărilor grave din societatea românească şi de aceea, conceptul fundamental al separaţiei puterilor în Stat impune să se concretizeze factitatea justiţiei deasupra intereselor conectate şi reconectate în afara justiţiei! Schimbarea fronturilor Justiţiei după alte puncte cardinale decât legea, în ceea ce înseamnă justiţie românească este de zece ani esenţa opunerii faţă de infiltrarea alternativelor politice, mitei, manipulării, corupţiei la Antena 3, post tv de rezistenţă dârză, sacrificală, identică doar cu sine în pestriţul carusel al ecranului românesc.  
La împlinirea a zece ani de emisie, acest post elogiat de către compatrioţii din ţară şi din străinătate (nu poate fi vorba despre diasporă, deoarece termenul nu se referă la oameni plecaţi din România în deplinătatea consimţământului propriu), precum şi de străinătatea la propriu şi mass media internaţională a organizat o gală a românilor de „nota 10”. Fixată în modul cel mai profund uman pe reificarea dreptăţii şi libertăţii, categoria „Curaj” a evidenţiat trei personalităţi opuse totalmente omului obiectivizat, trei personalităţi cu principii foarte accentuate, cu trăsături fundamentale de conştiinţă morală, spirit de dreptate şi ardoarea libertăţii: judecătoarea Gabriela Baltag, actorul Mircea Diaconu, pensionarul de la Suraia Verbiţă Lisandru.  
„Învăţ lecţii de curaj în fiecare zi. Dacă nu aş fi ceea ce sunt, nu aş putea dormi noaptea. Pentru mine sunt curajoşi oamenii care muncesc în fiecare zi, iar pentru toate acestea le sunt recunoscătoare tuturor de la care învăţ lecţii de curaj.”, a rostit într-o creionare personală a ceea ce înseamnă curajul şi cum se identifică cei curajoşi, redactorul tv Antena 3, Dana Grecu.  
Fapt rar, dacă nu unic, Antena 3 premiază un judecător, preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România! „Antena 3, la 10 ani de existenţă vă premiază pentru curaj. Pentru noi sunteţi un reper extrem de important, sunteţi magistratul care îşi asumă sieşi, magistratul care îşi asumă public, magistratul care urneşte breasla lui în direcţia aceea care să dea românilor sentimentul că trăiesc într-o ţară în care Justiţia funcţionează”! E mare lucru! Vă mulţumim!”, i s-a adresat Dana Grecu judecătoarei premiate Gabriela Baltag, care, la rândul ei a spus: „Vă mulţumesc pentru această distincţie! Este pentru mine un pic dificil! Un magistrat nu e obişnuit să fie premiat, mărturisesc... Dacă sunt o curajoasă, sunt aşa cum trebuie să fie orice magistrat în această ţară. Ca să fii curajos, să fii magistrat ştii dintru început că trebuie să fii întrucâtva altfel decât ceilalţi. Sunt aşa cum simt şi mă comport aşa cum sunt eu în interiorul meu, nu vreau să par altfel decât sunt! Dacă dumneavoastră spuneţi că sunt curajoasă, sau mai curajoasă decât ceilalţi, acest lucru mă bucură. Dar eu mă comport ca un om normal.  
Acest premiu nu este al meu, este al fiecărui magistrat din ţara aceasta, magistrat care a fost în activitate, sau care este, care gândeşte ca mine, deci al fiecărui magistrat, nu neapărat al unuia din asociaţia noastră. Fiecare din magistraţii acestei ţări poate primi această distincţie şi de aceea, permiteţi-mi să dedic această distincţie în numele colegilor mei, actului de justiţie, s-o dedic beneficiarilor actului de justiţie, cetăţenilor acestei ţări, oamenilor care şi-au găsit adevărul în instanţe, în fiecare zi, care mai caută acest adevăr, dar şi oamenilor care au pierdut, dar care au putut să înţeleagă esenţa actului de justiţie, pentru că, aşa cum am spus de multe ori, justiţia nu poate să dea dreptate tuturor. Asta este legea, asta este situaţia! De asemenea, am auzit-o cu mare drag pe doamna Grecu vorbind despre încrederea în sistem. Dedic acest premiu şi oamenilor care nu mai au încredere în sistem şi pe care îi chem să o redobândească.  
Vreau să ştie toată lumea că la rândul lor şi magistraţii sunt oameni care trăiesc la fel ca şi cei pe care îi judecă, sunt oameni care la rândul lor au pierdut, uneori, chiar în lupta cu justiţia, în funcţie de dreptatea pe care-a avut-o fiecare. Judecătorii, căci la ei mă refer, sunt oameni care judecă oameni. O justiţie independentă nu este numai o justiţie imparţială, este şi o justiţie umană, iar dimensiunea aceasta a umanităţii este cea care dă durabilitate justiţiei peste timp. Pentru că, spre deosebire de celelalte situaţii, ceilalţi oameni, alte domenii, justiţia rămâne în timp, nu este analizată şi reevaluată, aşa cum se întâmplă cu alte situaţii. Justiţia face istorie!”  
Nu este nici grea, nici în necunoştinţă de cauză portretizarea în cuvinte a judecătoarei Gabriela Baltag, personalitate ce determinbă o atitudine de plăcere faţă de ea, înainte de toate, raportată la prezenţele sale pe posturile tv, foarte agreabile şi incitante în primul rând prin aceea că exemplifică un judecător cu un anume sentiment de culpabilitate socială, nu se situează niciodată deasupra oamenilor, iar actul de judecată nu-l înţelege decât în coordonatele justiţiei umane. Are o conversaţie agreabilă în care se reflectă cultura şi educaţia, nu foloseşte termeni foarte tehnici, nu conduce discuţia în lupta de concurenţă pe planul inteligenţei, vorbeşte pe înţelesul tuturor, cu acurateţe, nu încurcă pe oameni în noţiuni, nu-i subminează, nu le vorbeşte cu impulsuri nervoase, nu se impune, nu-şi atrage forţat adevărul suprem de partea sa, fără să acorde fiecăruia dreptul de a asculta, de a gândi, de a analiza, fireşte de a pleda în favoarea dreptăţii de partea lui!  
„Doamnă preşedinte”, i s-a adresat realizatorul tv şi moderatorul Mihai Gâdea, „cu adevărat credem că acest premiu vă revine în mod justificat, aţi dat dovadă de curaj şi credem că în România, în ultimul timp, au fost mulţi magistraţi care au dat dovadă de curaj şi credem că odată cu dumneavoastră pot fi distinşi în egală măsură. Îi salutăm şi cred că responsibilitatea uriaşă ce vă revine este una care ar putea să schimbe într-un moment în care nevoia de dreptate poate că este cea mai mare. Şi probabil că această virtute, şi noi vă pomenim în seara aceasta pentru curaj, nu s-ar fi putut întâmpla dacă n-aţi fi îndeplinit prima calitate premiată în această seară: libertatea! Doar oamenii liberi pot să aibă curaj. Vă mulţumim! Cu adevărat preţuim fiecare gest de curaj pe care l-aţi arătat opiniei publice şi ţării în ultima perioadă.”  
Într-adevăr! Judecătoarea Gabriela Baltag este cert exemplu de curaj! Orice discurs al ei cultivă cerinţa de satisfacere a justiţiei după trebuinţele individului de a fi judecat corect, în funcţie de litera şi spiritul legii, nicidecum ca un dat ultim, în exterioritatea umanului. Este, cu alte cuvinte, un interpret între adevăr şi fals, un interpret între bine şi rău, în interioritatea caracteristicilor umane, nu judecă robotizat, matematizat, pe încadrări fixe, are în vedere mobilitatea şi spiritul legii. Iubeşte libertatea în limita posibilităţilor umane maxime de libertate, acceptă şi luptă pentru dreptate la linia echilibrului, corectitudinii, respectului infailibil. Aceasta rezultă din toate aserţiunile sale publice la posturile tv, precum şi din sumuumul demersurilor sale în calitatea de preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România.  
Postul tv Antena 3 nu a acordat premiul pentru curaj judecătoarei Gabriela Baltag ca apreciere a unor veleităţi congruente ale curajului, la nivel de ideologie, ci ale curajului deplin şi în act, dovedit cel puţin atunci când, riscând să se expună unor pericole, confruntându-se cu un tir crescând de adversităţi din direcţii cunoscute, intuite, sau acoperite, a rămas o luptătoare. Nu pentru sine, ci pentru triumful benefic al actului de justiţie, o justiţie întru slujirea individului şi societăţii!  
„Într-o ţară a vocilor mute, dumneavoastră doamnă judecător Gabriela Baltag aţi fost cea care aţi reuşit să redaţi şi colegilor puterea de a fi verticali şi de a simţi că ceea ce poartă nu e doar o robă, doar o vestimentaţie, ci o răspundere uriaşă şi premiul acesta merge către dumneavoastră dar şi către colegii din asociaţie, pentru că Asociaţia Magistraţilor din România a fost probabil una dintre puţinele organizaţii, una dintre puţinele comunităţi care au reuşit să treacă peste orgolii şi lucrurile ce-nvrăjbesc, din păcate, societatea românească, astăzi, şi să aibă curajul de a face lucruri împreună!”  
Cu ocazia Zilei Justiţiei, eveniment organizat de Uniunea Juriştilor din România, sub egida Ministerului Justiţiei, judecătoarea Gabriela Baltag a rostit, la 26 iunie 2015 o alocuţiune cu titlul „Să încercăm să nu pierdem respectul social” în care se transgresează cu acurateţe mesajul propriu şi deopotrivă al Asociaţiei Magistraţilor din România. Transcris cu deplină fidelitate, el îndeplineşte condiţia descriptivă a unui autoportret moral, o schiţă de portret al curajului, demnităţii, responsabilităţii, profesionalismului, harului de jurist, precum şi conturul proeminent al unui îndemn adresat magistraţilor din România:  
„Domnule Preşedinte,  
Doamnelor,  
Domnilor,  
Distinse gazde, organizatori,  
Stimaţi invitaţi,  
Dragi colegi,  
Justiţia găseşte în fiecare zi puterea de a dezlega, de a reface destinul lumii, destin redus uneori poate numai la un individ, altădată raportat la un mediu social anume, totdeauna la fel de important.  
Justiţia poate fi modelul pe care-l aşteptăm toţi, poate reprezenta un far călăuzitor spre libertate, ori lanţul care să ne aşeze pe veci în genunchi. Alegem cum dorim să trăim, să împlinim aşteptările noastre ori aşteptările celor care au îndrăznit să creadă în noi. Suntem liberi numai dacă ne dorim acest lucru!  
Montesquieu spunea că «Libertatea este dreptul de a face tot ce permit legile. Libertatea individului şi libertatea cetăţeanului nu coincid întotdeauna.» Nimic mai adevărat, după mai bine de 300 de ani, realităţile sunt neschimbate, poate doar îmbunătăţite.  
Astăzi mai mult decât oricând suntem în căutarea unor repere, a unor exemple, fiindcă legile şi conştiinţele noastre nu mai sunt de ajuns. Caracterele puternice se evidenţiază în momente de cumpănă, în vremurile când orgoliile şi setea de putere sunt gata de luptă cu demnitatea şi curajul altora, nestăpâniţi de aceleaşi vicioase aspiraţii.  
În fiecare an am deprins să aducem un omogiu justiţiei, privită ca simbol al demersurilor realizate de fiecare, după chemarea profesiunii, de la un fundament teoretic, într-o permanentă îmbunatăţire, identificat în teorii şi soluţii pentru practicieni, la transpunerea lor concretă, finalizată în ceea ce ne-am obişnuit să reţinem ca fiind un act de justiţie.  
Dacă opera zilnică a justiţiei prezente, invocată de societate, este una completă, corespunzătoare, acest fapt urmează a fi analizat de istorie. Timpul este cel care dă valoare faptelor noastre sau, dimpotrivă, le va supune dispreţului public. Să încercăm să nu pierdem respectul social, fiindcă existenţa noastră nu-şi mai găseşte altfel nicio justificare!  
Suntem fiecare în locul pe care l-am câştigat, parte a unui sistem care trebuie să funcţioneze având la bază justificarea legii. Dar legile nu pot exista singure, fără conştiinţa celui chemat să le aplice.  
Ne întrebăm de multe ori cum este posibil să înaintezi atunci când legea la care trebuie să raportezi faptele, evenimentele, oamenii nu este totdeauna cea mai dreaptă?! Spunem că această constatare derivă din alte înţelepciuni, anume că «nu tot ce este drept este şi legal» ori că «legile nu sunt ceea ce par a fi».  
Zilele acestea, intrând într-o unitate de cult, am citit o învăţătură care mi-a rămas în minte: «Aşezarea lăuntrică este cea care-i împarte pe oameni în bogaţi şi săraci.» M-am gândit cum ar fi să transpun acest crez raportat la sistemul din care fac parte, dacă există o unitate de măsură care să ne împartă în drepţi ori nesocotitori de adevăr.  
Poate că înţelepciunea, care ar trebui să se adauge unor legi clare, previzibile, coerente, realiste, dar şi unor conştiinţe curate, puternice, gata să înfrunte provocarea vremurilor, este şansa noastră pentru o justiţie durabilă, dar mai ales credibilă.  
Recunoaşterea valorică poate fi uneori şi imediată, dar nu vom şti niciodată sigur dacă ea va reprezenta o constantă în timp. Atunci când dăm contur faptelor noastre trebuie să privim cât mai departe, fiindcă activitatea pe care o desfăşurăm nu este infăptuită în interes personal, este dăruită celorlalţi şi mai departe, umanităţii.  
Justiţie este un orizont spre care trebuie să privim cu încredere, dar mai ales cu speranţa că nu va rămâne până la urmă, ca definiţie, doar un concept abstract. Unii se laudă zilnic cu edificii despre care spun că sunt închinate dreptăţii, alţii cu modelarea celor care trăiesc în aceste construcţii efemere, dar prea puţini gândesc şi reuşesc să transmită, să convingă cât au reuşit să schimbe în bine, prin faptele lor, cursul justiţiei!  
Se spune că «adevărul este o oglindă» şi, din acest motiv, cred că, la sfârşit, vor fi unii despre care vom putea spune că nu şi-au văzut niciodată chipul!  
Trist, dar valabil în orice timp pe care-l trăieşte omenirea, astăzi şi noi suntem gata să afirmăm precum Jean-Jacques Rousseau, că «O mie de drumuri duc spre rătăcire; spre adevăr, unul singur!». Să nu pierdem niciodată acest unic drum, fiindcă doar aşa vom mai avea dreptul să ne întâlnim sub aceeaşi cupolă, sărbătorind fiecare, după puterea înţelegerii, a contribuţiei, o zi a justiţiei! La mulţi ani!”  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) (Foto: Judecător Gabriela Baltag, avocat Mihaela Nichifor, Aurel V. Zgheran)  
 
Referinţă Bibliografică:
Judecătoarea Gabriela Baltag, premiată de Antena 3 pentru curaj. Umanitatea Justiţiei / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1651, Anul V, 09 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!