Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Actualitate > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Cristian Pomohaci. Uniformitate în relaţia om, cântec, rugă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Glăsuieşte cântec şi rugă, cum poate că şi pasărea o face, doar că, în cazul ei vorbeşte nu cuvântul, ci tabloul îndumnezeit al naturii: pădurea, cerul, câmpia, streaşina, vişinul din grădină, răzoarele, câmpia, luncile, până şi coliviile care însă cântă penitenţa şi plâng libertatea...! Este interpretul de muzică folclorică şi religioasă, născut în 1969, la Rebrişoara, Bistriţa Năsăud, aşezământ cu istorie, al lui George Coşbuc, Liviu Rebreanu, sau Andrei Mureşeanu, Cristian Pomohaci.  
Slujitor al scenei, ca artist cu un public vast şi fidel al său, slujitor şi al altarului, ca preot paroh al bisericii „Sf. Nicolae” din Moşuni, începând cu toamna anului 1999, în amândouă posturile, Cristian Pomohaci nu are ce învinuire să arunce în faţa lumii, pentru că nu a trăit niciodată retras din ea! Iată un preot pe care enoriaşii îl iubesc şi urmează, şi care nici nu se închide într-o lume micşorată a sa, nici nu cumpără coroană pentru a se aşeza în jilţ înaintea tuturor!  
Nu! Cristian Pomohaci e artist atât la absida scenei cât şi la amvonul bisericii. În amândouă locurile e în mijlocul oamenilor, aceasta deoarece are o influenţă foarte activă asupra lor, şi dintr-o parte şi din cealaltă. Sub acest motiv, nu se poate consemna istoria culturii acestor sfârşituri şi începuturi de veac şi de mileniu, fără a se ţine seama şi de contribuţia artistului şi preotului Cristian Pomohaci. Dacă în fişa de recesământul populaţiei, cu unele rubrici ori nesemnificative, ori stupefiante, s-ar completa numai atît: „A fi om îi lucru mare,/ A fi domn îi o-ntâmplare!”/, s-ar avea cele mai exacte şi suficiente date în legătură cu identitatea sa!  
Cea mai importantă contribuţie la îmbogăţirea şi perpetuarea culturii şi actului artistic al amintitei perioade a istoriei româneşti, în sensul temeiniciei, este educaţia estetică şi creştină, prin cântece asociative, datorită temelor şi liniei melodice lirice şi liniştitoare, cu ruga. Tot torentul de farse culturale, caruselul de kitsch-uri, opulenţa, snobismul, obedienţa în măsură de parvenire, se sfărâmă ca de stâncă de soliditatea versurilor cu verb blând critic şi de linul melodiilor cântate de interpretul Cristian Pomohaci.  
Sobru, cu surâs lipit de gură şi de lumina ochilor, incisiv, cu glas cald şi omenos, menţine în prim planul cântecelor sale ceea ce aduce şi în serviciul religios: o demnitate polemică atunci când e vorba de morala cântecului; preţiozitate melodioasă, catifelată, alinătoare, atunci când e vorba de linia melodică a cântecului; o anume clasicitate, acurateţea, exactitatea ideei şi lirismul ei, principiul armoniei, uniformitatea ritmică şi expresia narativă cu temelie şi aspiraţie, atunci când e vorba de poezia cântecului.  
Artistul Cristian Pomohaci ar putea aluneca în categoria de ideolog conservator, mai cu seamă că este şi purtător al veşmântului preoţesc, dar, atunci când glăsuieşte cântece religioase, nu deturnează adevărul de la legea strictă după care melodia nu trebuie să fie dură ca fierul ci lină ca o mână mângâietoare, nu trebuie să fie un îngust ţipăt ci un lung susur vibrant până în marea sufletească umană! Întocmai ceea ce pare dogmatism al cântecelor sale, luptă împotriva fixării limitelor!  
Din cel puţin aceste consideraţii, la o privire din exterior spre artistul sensibil şi timid Cristian Pomohaci, se vede un om cu o conştiinţă a singurătăţii, acordându-şi prudent măcar două clipe de gândire până scoate din gură cuvântul, iar atunci când îl scoate, cuvântul e îmbrăcat în hainele blândeţii şi inteligenţei. Cântecul său ia publicul la bordul unui submarin şi-l scufundă în inima artistului! În ea, în această inimă, sunt reguli estetice, iubire, conştiinţă artistică, principii creştine, educaţie nobilă, sensibilitate, demnitate, criterii generale de viaţă, armonizate pe frumos şi armonios!  
Acesta este artistul Cristian Pomohaci care prin tot ce făptuieşte în scenă şi la altar arată la ce serveşte uniformitatea omului, cântecului şi rugii, pentru oameni!  
Calea sa spre muzică şi preoţie are intersecţii şi direcţii simultane şi similare. A absolvit liceul „George Coşbuc” din Cluj, iar apoi Academia de Studii Economice, Facultatea de Turism şi Comerţ Exterior din Bucureşti iar în paralel, Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, sectia Bizantinologie, perioadă în care a cântat la diverse spectacole şi a înregistrat o seamă de casete cu muzică populară, devenind cunoscut şi apreciat ca interpret al Ardealului. În anul 1991 s-a prezentat la Festivalul de Muzică Populară „Maria Tănase” din Craiova, timid, nesigur, dar a primit lauri! „Am mers acolo tânăr şi neştiutor şi am luat premiu. Am cântat «Boii trag, brazda se-ntoarnă». Am fost laureat si am ajuns cumva în ochii celor de la Electrecord. M-au chemat să înregistrez un LP. Era lucru mare, la 20 de ani, să faci asta”, mărturiseşte azi interpretul Cristian Pomohaci într-un interviu pentru presă.  
In 1995 a intrat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, unde „a beneficiat nu numai de îndrumarea unor prestigioşi părinţi profesori - ca de exemplu pr. prof. Dumitru Stăniloaie, pr. prof. Constantin Galeriu, pr. prof. Emilian Corniţescu, pr. prof. Constantin Corniţescu, pr. prof. dr. Constantin Coman - dar şi de harul cu care aceştia i-au hrănit propriul har Dumnezeiesc”, aşa cum este însemnat într-o spicuire a biografiei sale. În urma examenului de admitere la Teologie a reuşit al treisprezecelea pe listă, cu opt candidaţi pe un loc.  
Numărul şcolilor acestora este mare întrucâtva, dar nu divers. O dovedesc vânzările uniforme ale casetelor cu muzică folclorică, precum şi ale CD-urilor „Cântări religioase” şi „Pricesne”.  
Prezenţele în spectacole publice ale artistului Cristian Pomohaci au loc numai cu primirea binecuvântării din partea Arhiepiscopului de Alba Iulia.  
Activitatea şi viaţa sa pastorală se desfăşoară în satul Moşuni, suburbie a oraşului Miercurea Nirajului, în apropiere de Târgu Mureş, unde cel putin jumătate din locuitori aparţin cultului reformat, ceea ce nu face însă ca lăcaşul ortodox să nu fie la seviciile bisericeşti plin de credincioşi localnici, precum şi din vecinătăţi şi chiar din toată ţara. Un liant sufletesc al celor două servicii pe care le făptuieşte deopotrivă cu har, la biserică şi pe scenă, este practicarea oieritului...!  
Vlăstar de cinste al Ţării Năsăudului, artistul preot Cristian Pomohaci aparţine culturii româneşti, tradiţiilor neamului românesc şi credinţei ortodoxe universale. Se mândreşte în felul său neaclamativ cu faptul că aşezămintele meleagurilor băştinaşe ale sale a înstelat cerul cultural al României şi mondialităţii cu şaptesprezece academicieni şi cele trei coloane spirituale ale literaturii române: Coşbuc, Rebreanu, Mureşeanu! Este iubitor al tradiţiei şi slujitor cu dragoste al folclorului românesc, în măsură profesionistă şi preţioasă, identificând toate cărările de legătură a lor cu tradiţia şi teologia creştin ortodoxă.  
În comentariul semnat de Sergiu Vitalian Vaida (TVR Cluj), sunt însemnate următoarele: „Am ascultat multe pricesne, cântate de mulţi şi talentaţi interpreţi. Între ei, Cristian Pomohaci se distinge clar prin timbrul vocal plăcut, cald şi catifelat.  
Stilul său nu spune auditoriului că interpretul este preot. Părintele Pomohaci cântă aşa cum ştim că trebuie cântate pricesnele: firesc, natural, degajat. Fără intenţii de nu mai ştiu ce performanţe vocale, ci cu smerenie şi sinceritate.  
Spre lauda sa, Cristian Pomohaci nu cântă pricesnele. El le trăieşte!”.  
Este deţinătorul a patruzeci şi şapte de trofee şi premii la festivalurile naţionale şi interjudeţene, precum şi internaţionale, cum ar fi: „Cântarea României”, 3 ediţii, faza naţională; „Floare de stâncă”, Rucăr, 1985; „Floare de pe Bărăgan”, Amara, 1985; „Pe deal la Teleormănel”, 1991; „Cântecele munţilor”, Sibiu; „Voci tinere”, Deva; „Maria Lătăreţu”, 1992, 1993; Maria Tănase” 1991; „Flori de pe Mureş”, Reghin; „Alină-te dor, alină”, Cicârlău, Maramureş; „Florile Ceahlăului”, Neamţ; „Cântecele Zarandului”, Moneasa, Argeş; „Aurelia Fătu Răduţiu”, Reşiţa, Covasna; „Cântec Nou în Mehedinţi”, Drobeta-Turnu Severin; „Doine şi balade”, Slatina, Craiova; Topului tinerilor interpreţi de muzică populară, organizat de Radiodifuziunea Română, 1992; Festivalul Studenţesc Iaşi, 1993; Festivalul Csilleberc, Budapesta - Ungaria, 1987; Festivalul „Colierul de aur”, Dijon - Franţa, 1995 .  
Tot ce a făptuit desăvârşit în cariera sa artistică şi ca vrednic slujitor întru credinţă, Cristian Pomohaci, a servit şi va servi idealurilor ca primordialitate umană, în orice condiţii şi momente ale vieţii. Toate aceste idealuri pentru care trăieşte şi slujeşte artistul şi preotul Criostian Pomohaci sunt chemate şi răspund frumosului. Ele cuprind artă, idei, fapte manifestate în formă de adevăr şi sensibilitate!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Cristian Pomohaci. Uniformitate în relaţia om, cântec, rugă / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!