Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

Vasile Moldoveanu: Muzica românescă, istorie cu pagini irosite
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Una dintre certitudinile muzicii autentice este aceea de a depăşi accepţiunea individuală şi a fi tangenţială cu universalitatea. În perspectivă istorică, subiectivismul în muzică nu consolidează o notă de valoare, dar adevărul regretabil în legătură cu patrimoniul muzicii româneşti este că această istorie are irosite multe pagini de aur, unele rămase scrise la jumătate, sau la început, apoi părăsite!  
Multe voci solare ale muzicii universale, de origine română, s-au afirmat în străinătate, ba chiar despre unele dintre ele se ştie atât de puţin încât şi pe o etichetă e însemnat mai mult. Înainte domnea tăcerea de teamă, azi s-a întins nimicitor pentru cultura noastră o urzeală a ignoranţei şi ne aflăm în acelaşi loc, adică în locul de lamentare a unui neam cu un zăcământ cultural colosal, dar neglijat în întunericul subsolului neexploatat sau extras şi exportat ca marfa, pe toată măreţia mapamondului!  
Noi, românii, avem compatrioţi pe care alte neamuri ori i-au naturalizat, ori i-ar slăvi ca pe zei şi eroi, avându-i! Din acest punct de vedere, exemplul care denotă cea mai regresivă atitudine, intolerabilă şi vinovată este cel al atitudinii unei părţi a politicienilor români faţă de Majestatea Sa Regele Mihai. În aceeaşi măsură de elocvent este şi exemplul despre maestra Virginia Zeani, una dintre cele mai strălucite soprane ale lumii pe care America o laurează, iar România nu o cunoaşte. Nu mai puţină vină se găseşte în indiferenţa instaurată în caracterul românesc faţă de Constantin Brâncuşi, Constantin Dumbravă şi foarte mulţi alţii...  
Dar, revenind la muzică, exemplul tenorului Vasile Moldoveanu dobândeşte semnele provocării perpetuării neglijenţei faţă de bunurile spirituale româneşti. Suntem contemporanii unei generaţii trăitoare sub pasiunea dilatării la limita maximă a răului, fără viziuni de evitare, reacţii de apărare şi alternative. De o viaţă, tenorul Vasile Moldoveanu a ridicat în slavă scenele lirice ale lumii, în timp ce ale noastre erau îndesate de manifestările de masă ale „Cântării României”, dar nu e altceva mai dramatic decât faptul că nu se schimbă considerabil situaţia nici azi, când parcă începem să constatăm că sunt şi mai obscure, chiar necivilizate, multe evenimente publice, prezentate ca spectacole culturale şi artistice.  
Tenorul Vasile Moldoveanu s-a întors acasă! După trista bejenie! În laturile lumii i s-au topit clipele, zilele, anii... Nu şi glasul! E acelaşi tenor miraculos, doar cu părul îmbrumat, privirea mai meditativă, învelită de umbra unei tristeţi şi nostalgii, dar e acelaşi cântăreţ cu glas magnific! Oceanul în furtună, dacă ar avea ureche şi inimă ar tace la ţărm şi-ar asculta! Cerul de-ar avea cuprindere i-ar lua glasul şi l-ar face uşă de rai! Vasile Moldoveanu nu e însă, al oceanului şi al cerului, e al României dintre mare şi cer, de la iarba câmpiei la vârful pietros al muntelui, de la fântâniţele izvorelor la Dunărea albastră...! Vasile Moldovreanu cântă cu o voce mutată în îngerul ce luptă să vină în noi şi încă nu-l chemăm! Nepăsarea şi neînţelegerea marii muzici îl împinge pe tenor înapoi în exil, pe când ne cântă la ureche cinica politică românească, ne scurmă la suflet nefericirea, ne roade gălăgia şi supărarea... Dar, nici aşa nu întindem braţul după darul pe care opera muzicală îl aduce împachetat în muzică, prin tenorul Vasile Moldoveanu!  
Fascinantul muzician român, Vasile Moldoveanu s-a născut la Constanța, pe 6 octombrie 1935. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, din București, secţia canto, îndrumat de tenorul Dinu Bădescu, la clasa Octav Enigărescu. A debutat la Opera Română din București, pe 9 ianuarie 1966, cu rolul Arlecchino din „Pagliacci” de Ruggero Leoncavallo. În întreaga carieră muzicală, din România, pe perioada a şapte stagiuni, între anii 1966-1971 a cântat numai la Opera Română, astăzi Opera Națională București, în douăzeci şi două de opere, în general în roluri secundare, precum și în câteva roluri principale: Rinuccio („Gianni Schicchi”), Rodolfo („La bohème”), Il Duca di Mantova („Rigoletto”), Ernesto („Don Pasquale”), Tamino („Die Zauberflöte”, pe 23 iunie 1972, acesta fiind ultimul spectacol în România, la care evoluează artistul). Totodată a înregistrat și pe primele discuri de operă de la Electrecord, în rolurile secundare din „La traviata” , „Samson şi Dalila”, „Carmen”.  
În anul 1971, fiind invitat de agențiile Viktor Vladarski și Friedrich Pasch la audiții în Germania, fără a fi membru al P.C.R., viza de plecare în străinătate i-a fost acordată cu greutate. Obţinând-o, în cele din urmă, ajunge în Germania în 1972 şi nu se mai întoarce, fapt pentru care serviciile comunisto securiste din România pornesc pe urmele sale într-o infernală hărţuire şi îl condamnă la moarte, în contumacie, pe seama Codului Penal din 1968, care îi incrimina faptele de „refuz al întoarcerii în țară” dintr-o „misiune de reprezentare a statului” şi „trădare de țară”. Urmare a unei revizuiri a Codului Penal, în 1973, artistul este rejudecat în contumacie iar condamnarea la moarte îi este comutată la condamnare la cinci ani de închisoare și confiscarea averii, ca şi în cazul regizorului Petrică Ionescu şi al balerinului Sergiu Stefanschi.  
În străinătate, tenorul Vasile Moldoveanu începe din anul 1972 o carieră muzicală care îl va conduce la gloria muzicii lirice mondiale. Debutează în rolul lui Manrico (Il trovatore) la Opera din Regensburg. Apoi, la Amsterdam, va interpreta pe Rodolfo în opera „La bohème”, şi pe Il Duca di Mantova în opera „Rigoletto”, la Opera din Saint Gallen. Urmează debutul la Opera de Stat din Viena cu rolul Alfredo („La traviata”) în 1973, unde va mai reveni în 1987 în rolul lui Des Grieux („Manon Lescaut”). Tot în 1973, a debutat în rolul lui Don Carlo din opera cu acelaşi nume, de Giuseppe Verdi. Acesta este un rol emblematic în ce îl priveşte pe tenorul Vasile Moldoveanu, care l-a cântat de şaptezeci şi cinci de ori în cariera sa.  
În anul 1974 a semnat un contract pe patru ani cu Opera din Stuttgart, condusă atunci de Wolfgang Windgassen, unde, în perioada care urmează va cânta în numeroase producții: „Lucia di Lammermoor”, „La bohème”, „Un ballo in maschera”, „La traviata”. În 1976 va fi distribuit în opera „Rigoletto”, regizată de Roman Polansky, la Opera din München. Pe când activa la operele din Düsseldorf, Stuttgart, München, Berlin, Ludwigsburg a fost descoperit de Nelly Walter, vicepreședintele firmei de impresariat „Columbia Artists Management”. Acesta va deveni managerul tenorului Vasile Moldoveanu pe o perioadă de unsprezece ani. Faptul este determinant pentru marile succese ale artistului român care va cuceri scenele de la Metropolitan Opera din New York, Covent Garden din Londra, cu „Don Carlo”, producție referenţială a lui Luchino Visconti.  
În 1977 devine Kammersänger al Operei din Stuttgart. Este anul în care debutează la Metropolitan Opera, pe19 mai 1977, în timpul unui turneu al companiei „Columbia Artists Management” la Minneapolis/Minesotta, în rolul lui Rodolfo, din opera „La bohème”, având-o ca parteneră în rolul Mimi, pe Renata Scotto. Împreună cu această soprană va interpreta roluri în mai multe spectacole. Depăşind orice interpret liric român, tenorul Vasile Moldoveanu a cântat la Metropolitan Opera în o sută cinci spectacole, fiind singurul solist român cu o aşa de prodigioasă prezenţă în rol principal, de după război ( în aceeași perioadă, 1977-1986, Luciano Pavarotti avea o sută de apariții, Plácido Domingo o sută patru, iar José Carreras cincizeci şi unu. Doar soprana Amelita Galli-Curci, a mai avut un număr atât de mare de reprezentaţii, pe o perioadă de zece ani, în perioada interbelică.  
Tenorul Vasile Moldoveanu a cântat zece roluri la Metropolitan Opera, şi a fost transmis în direct la TV în operele „Don Carlo” (1980 - 11 spectacole); Il tabarro (1981 - douăsprezece spectacole) și Simon Boccanegra (1984 - douăzeci şi şapte de spectacole). Afară de aceste roluri a cântat Arrigo din „I Vespri Siciliani” (patru spectacole), Turridu în „Cavalleria rusticană” (opt spectacole), Cavaradossi în „Tosca” (trei spectacole), Rodolfo în „La bohème” (şase spectacole), Des Grieux în „Manon Lescaut” (paisprezece spectacole), Duca di Mantova din „Rigoletto” (opt spectacole) și Pinkerton din „Madama Butterfly” (douăsprezece spectacole). În 1987 a suferit o intervenție chirurgicală, în urma unui diagnostic sever, fapt care îl obligă la o activitate mai temperată. Ultimele apariții în Statele Unite au loc la Opera din Denver: Calaf („Turandot”) și Des Grieux („Manon Lescaut”).  
După aceasta se întoarce în Europa, unde își continuă activitatea scenică la Paris (Manon Lescaut - nouă spectacole în 1991 și altele cinci în 1993), Monaco („I Vespri siciliani” și „Aida” - în regia lui Giancarlo del Monaco), Nice („La fanciulla del West”, operă regizată de Petrică Ionescu), Roma („Turandot”), Lisabona („Manon Lescaut”), Parma („Don Carlo”), Pretoria, Africa de Sud („Un ballo in maschera”) și orașele Stuttgart și Hamburg în mod special, din Germania. Teatrul de operă, celebru, la care a cântat în această perioadă tenorul Vasile Moldoveanu este Teatro alla Scala din Milano, la care nu a lipsit nici o anume dispută în ceea ce priveşte un spectacol cu „I Vespri siciliani”.  
Considerându-se, însuşi, tenor liric, artistul Vasile Moldoveanu are o voce vibrantă, cu un timbru deosebit de agreat pe un registru acut, stăpânit, controlat, de forţă, ca atuuri de permisibilitate la roluri tipice pentru un tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) și deopotrivă dramatice (Radames, Dick Johnson). Vocea sa a fost apreciată la nivelul de valoare a tenorilor Giovanni Martinelli şi Franco Corelli, iar pe deasupra, aspectul său corporal l-a făcut apreciat şi îndrăgit de melomani, fapt argumentat de succesul său fulminant la Metropolitan, cu rolul Luigi din „Il tabarro”, într-un spectacol televizat la care sala a aclamat: „Luigi! Uite-l pe Luigi!”.  
Cu toate acestea, pentru România, inegalatul tenor Vasile Moldoveanu rămâne un genial artist, necunoscut...! Cenzura moscovito-securisto-comunisto, să fi avut continuitate în absurd, chiar şi în noua Românie inerţială, netrezită la valorile culturale şi umane universale? Pentru români, un condamnat rămâne oare un condamnat într-o percepţie bazată pe neaccesibilitatea la înţelegerea, analiza şi comentarea actului de justiţie? În anul 2010, artistul condamnat la moarte a făcut apel și a fost achitat definitiv. Dar ce mai contează?! În plin elan democratic, în România fierbe un anume caz Rarinca, despre o învinuită de către procurori, care şi-a recâştigat dreptatea în instanţă, fiind achitată definitiv, pe când un judecător de la forul suprem al Magistraturii iese sfidător la tv şi se pronunţă că nu întotdeauna cei achitaţi definitiv în instanţă sunt nevinovaţi. Totul este năucitor!...  
Din cine ştie ce motive, un tenor pe care îl slăveşte lumea, nu are notorietate în ţara sa natală, şi nu l-ar cunoaşte mai nimeni dacă s-ar alătura unui miting în care se manifestează pentru libertatate...!  
Chipurile, a fost decorat de preşedinţie cu ordinul „Steaua României” în grad de Comandor. „Astfel, în semn de înaltă apreciere pentru talentul şi dăruirea de excepţie prin care s-a impus, timp de mai multe decenii, pe marile scene ale lumii, afirmând valoarea şcolii româneşti de canto şi imaginea ţării noastre pe plan internaţional, domnul preşedinte Traian Băsescu a conferit Ordinul Naţional «Steaua României» - în grad de Comandor maestrului Vasile Moldoveanu, tenor” e însemnat într-un comunicat pe site-ul instituţiei preşedinţiale, şi atât!  
Azi, tenorul Vasile Moldoveanu locuiește la Monte Carlo unde predă cursuri de master class tinerilor interpreți, în primul rând din România.  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Vasile Moldoveanu: Muzica românescă, istorie cu pagini irosite / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!