Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Ecouri > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Ana Barbu Suflet luptat de cruzimile bolii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
„Nu am, moarte, cu tine nimic,  
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.  
 
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi  
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!  
 
Nu am, moarte, cu tine nimic,  
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.  
 
Nu frica, nu teamă,  
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.”  
 
(Grigore Vieru „Nu am, moarte, cu tine nimic”)  
 
Cum mai jefuieşte toamna, pădurea! Trece prin copacii ei, îi înfrigurează, îi prădează, îi scutură, îi lasă goi şi singuri, nu mai rămâne nimic în urmă!  
Întocmai trece prin oameni viaţa! Pe unii îi urcă la extaze, îi sărută cu liliac de noroc, şi-i umple cu bogăţie omenească, pe alţii îi izbeşte de pământ, le iroseşte floarea norocului, îi dezolează, îi moare, îi uită, îi duce-n neant nefericiţi, ca şi cum n-ar fi fost niciodată!  
Viaţa şi moartea sunt sore, nu contraziceri, dar când ultima îi ia locul primei, pretimpuriu şi dramatic, sunt duşmance. Ziua în care pierdem pe cineva drag e punctul terminus al unui drum între o inimă şi altă inimă, este totodată conciziunea tuturor întrebărilor din lume într-una singură: unde este omul drag când nu mai este nicăieri?! Dacă l-am găsi şi-n jar, l-am scoate cu mâna, dac-ar fi în pământ, am săpa şi l-am lua cu sânul, de-ar zbura în cer am lungi privirea şi-am coborî-o cu ochii plânşi, pentru că pe toate le făptuieşte omul, numai ceea ce moartea devastează nu mai poate învia.  
Frumoasă ca un bujor sălbatic pe o câmpie cu cimbrişor, caldă şi omenoasă ca o moşiereasă basarabeană bună, cu glas de liră sfinţită cu umbra săruturilor nesărutate, ţinute pentru când n-au să mai aibă gură, cântăreaţa de muzică populară, romanţă, de estradă, Ana Barbu, s-a stins, cu flori de lăcrimioare şi nenoroc în soartă.  
Cânta ca pasărea raiului rănită de avatarurile lumii, îi zbura vulturul dorului pe elitre de glas, îi cânta sufletul luptat de cruzimile bolii… Se zbătea eroic în braţele sugrumătoare ale unei suferinţe corporale ce-o măcina cu fărâma şi nu se vedea: ea cânta, surâdea, iubea, spera şi iar cânta… poate nu ştia, poate ştia că seara lebedei coboară mai grăbit pentru ea!  
Doamne, cât de frumos a cântat în duet cu Fuego! Doamne, cât a iubit-o Fuego şi cum suferă artistul azi, mirat, lovit de trăsnetul veştii de moarte! Îi era frate de cântec, şi era iubit de scenă, de har, de soartă artistică, Anei Barbu! Fuego a fost primul vestitor cu solie zguduitoare, pe toate căile de comunicare: „Prieteni, cu tristețe vă anunț că a mai plecat o prietenă! Sunt șocat de veste și poate că n-am timp să-mi dau seama cu exactitate ce om frumos și cald a fost Ana Barbu!  
Era una dintre cele mai iubite și apreciate voci din Basarabia și am fost onorat atunci când, în 2012, pe scena Palatului Național «Nicolae Sulac», am cântat în duet piesa «Eu nu te-ntreb». Uneori, n-avem timp să ne spunem tot, să ne oferim în dar vorbe ce mai apoi vor servi drept scut al prieteniei noastre. Ana Barbu a fost o colegă de excepție și a trasat oarecum o legătură caldă între noi, fiind alături în mai multe circumstanțe artistice în care am văzut că e un spirit de excepție.  
Pentru Basarabia, rafinamentul, bunul gust și feminitatea au purtat și vor purta numele «Ana Barbu». Fiica sa, pe care am avut-o aseară în emisiune, și căreia i-am acordat, și pentru mama, un trofeu de excelență, cunoscuta Natalia Barbu, îi va duce mai departe frumusețea, determinarea și talentul. Ana Barbu a simțit că muzica-i menirea ei pe acest pământ, dăruind publicului său din candoarea, eleganța și noblețea ce au definit-o. Avea numai 55 de ani și atâta lumină în față ...  
Ana, mergi împăcată cu lumea de cântec ce ai construit-o. Scenele și oamenii îți vor simți lipsa, iar muzica ta va urma parcursul firesc către eternitate. Drum bun, rară floare de liliac, Ana Barbu!”.  
Cuvântul s-a oprit, nu mai poate fi rostit decât cu silabe şi cu noduri, pe când lacrimile se revarsă peste digul ochilor tristei mame, tristelor fiice, zdrobitei familii a sa de acasă, ce-o va aştepta zadarnic să se întoarcă din zarea coborâtă dedesubtul pământului de unde numai Ana nu va mai veni niciodată, pe când zarea, în fiecare dimineaţă, la celălalt punct cardinal.  
Zi sumbră (18, mai, 2015), venită ciclic din timp, pe când Ana ieşea din timp, definitiv şi trist! În miezul acestei zile, Fuego ne-a adus aminte că moartea nu vine din ecou mitologic, e reală, cum suntem, e de crezut, cum credem în noi, e de răbdat şi de nerăbdat, pentru că suntem clădiţi să răbdăm moartea celorlalţi, iar pe a noastră să o rabde altcineva.  
Moartea artistei Ana Barbu trebuia să mai aştepte! A venit prea devreme şi ne-a dovedit că revine întocmai atunci când răzbim, uitând-o! Ana Barbu ne-a părăsit, părăsită fiind la rându-i de propria viaţă, epuizată cu repeziciunea fulgerului… Fără preget şi-a dat neantului zilele, secundă cu secundă, şi a zidit, ca să lase în urma ei, cântece pentru cei rămaşi!  
 
 
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Ana Barbu Suflet luptat de cruzimile bolii / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!