Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Vasile Şeicaru. A fost cândva, „Flacăra”...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A fost cândva, „Flacăra”...! Era cuvânt şi melos către ţară! Era văpaie în toate marile oraşe, era fundament pentru legendă. Flacără şi văpaie, spectacolele cenaclului „Flacăra” au clădit turn de cleştar şi mit în cultura românească. Osârdia, ardoarea şi geniul, chitara şi vocea au şlefuit şi ascuţit spiritul unei generaţii. Avidă de zbor în libertate, o ţară cu dioptrii, care nu mai văzuse clar de prea mult timp, începea să se închipuie un cosmos cu puzderie de planete gravitând sub mantaua folk-ului şi a poemului. Numai rapsozii cu lire şi cununi de dafin mai rostiseră antice versete şi zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau şi zburdau mânjii folk-işti, înaripaţi, fără şei şi zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! 
  
Frumoşii şi frumoasele cu chitări şi blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu ţara, de-a lungul şi de-a latul, ca păsările libere către toate zările. Un cer cu armonii sonice învelea ţara când recitatorii şi cântăreţii cenaclului „Flacăra” abăteau asupra scenelor impetuoase şi grandioase grindini de poeme şi melodii. 
  
N-a fost niciodată până atunci, şi nu se va mai repeta aşa un fenomenal spectacol cum a fost cel aprins din flacără spirituală de către romanticul poet cu frâie de strune în mâinile sale, Adrian Păunescu, cel rămas prag abstractiv între legendă şi istorie culturală ale unui timp, ale unui curent, ale unei fascinaţii. 
  
Avânt în iureş, neodihnă şi jertfă pe iubire, mişcare şi revoluţie elevată, culturală, aceasta a fost „Flacăra”! Tineri şi tinere făceau tulumbe prin aglomeraţie, rupându-se de pământul de sub picioare, sărind ca dropiile în grâne, să ajungă în marile adunări de pe stadioane, la orele de spectacol cosmic, susţinut de „Flacăra” în fiecare sfârşit de săptămână, undeva, într-un oraş din ţară! 
  
Fiecare cântăreţ avea o aură fictivă, fiecare era venerat, cu fiecare cântau toţi, până târziu în noapte, când somnul nu mai era stăpân decât pe ce nu era însufleţit în localitatea în care veneau craii şi crăiesele muzicii folk. Între ei, unul era Vasile Şeicaru, un corp şi o chitară într-o singură undă a mării pe care plutea arca scenei, cu frumoşii şi frumoasele ce-au răpit inima întregii tinerimi a generaţiei aceleia romantice, din deceniul scurs din veac dar încremenit în timp, ca treaptă de scară spre cultură, artă şi libertate: deceniul cenaclului „Flacăra”! 
  
Menestrelul cu chitara, Vasile Şeicaru s-a născut pe 10 iulie, în comuna Oancea, Judeţul Galaţi. Are un singur frate, Aurel, antrenor de înot la Constanţa, iar mama a fost pesemene sâmburele din care a încolţit harul muzicii în familia sa - cânta la muzicuţă. 
  
A absolvit Liceul nr. 4 , din Galati, cu program de educaţie fizică. Corpolent, cu o constituţie fizică atletică, a practicat sport de performanţă, Fiţa Lovin, campioană europeană la 800 m şi mondială la cros, i-a fost colegă de clasă. Este absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizica, din cadrul Universităţii din Galaţi, specializarea înot. Timp de şapte ani după absolvire, a fost profesor de educaţie fizică la o seamă de şcoli din Galaţi şi localitatea limitrofă Oancea. 
  
Măiestria interpretării la chitară a vrut să o deprindă la Casa Pionierilor din Galaţi , „unde de fapt n-am învăţat nimic”, spune artistul, care a fost autodidact, învăţând cântece de la radio, din filme şi de pe discuri. Prima chitară personală i-a intrat în mâini când era prin clasa a şaptea. Părinţii voiau să-i cumpere un acordeon, dar nu i-a surâs acest instrument, chitara i se ataşase de spirit prin toţi porii lui. Încât, la şaisprezece ani, la rândul lui, instrumentul l-a recompensat: la doar şaisprezece ani şi-a constituit prima trupa de rock, „Atletic”. Atunci, adolescentul Vasile Şeicaru cânta piese din Beatles şi din repertoriul altor trupe la modă. Vocea, ca şi chitara aveau să-i fie vehicul pe drumul afirmării sale artistice: în anul 1968 intră ca solist vocal la formaţia „Cristal”, condusă de Puiu Creţu, alături de care, din 1970 începe să cânte în fiecare sezon estival, la mare. Din 1972 până în 1980 va cânta la Costineşti la „Disco Ring” şi la Restaurantul „Forum”. 
  
Dar, anul 1978 va însemna pentru Vasile Şeicaru o răscruce de destin. Se va întâlni prima oară cu Cenaclul „Flacăra”, şi-şi va împleti de acum cu el, anii, zilele, secundele, viaţa sufletească şi trudele fizice, până în anul 1984, ca interpret şi compozitor de muzică folk. Cele mai multe din cântecele sale erau compuse pe versurile poetului Adrian Păunescu. De la primele compoziţii ale lui Vasile Şeicaru, în 1968, „Pădurea”, versuri şi muzică proprii, apoi „O clipă de aur”, pentru care a fost laureat cu mai multe premii la Festivalurile Artei Studenţeşti, ca solist al formaţiei „Cristal”, drumul spre magnificul Cenaclu „Flacăra” a fost unul croit cu vocea şi chitara în uniformitate cu tenacitatea şi iubirea. 
  
A şi scris versuri proprii pentru cântecele sale, dar cele mai cunoscute piese ale începutului sunt pe versurile poeţilor Adrian Paunescu, George Ţărnea, Dan Verona, Mala Bărbulescu, Doina Sălăjan… A colaborat cu mulţi artişti de certă valoare: Adrian Ordean, Eugen Mihăescu, Mircea Drăgan, Victor Socaciu, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici, Ştefan Hruşcă, Zoia Alecu, Mugurel Vrăbete, Raul Cusak (Vama), Nicu Patoi, Sorin „Pupe” Tănase (Viţa de Vie), Victor „Solo” Solomon, A.G.Weinberger, Cezar Zavate, Cristian Alivej (chitară clasică)... ş.a. Însoţit deseori în perioada mai recentă, de instrumentiştii Victor Hoaja şi Nicolae „Nae” Matei, „clăpari foarte buni, ardeleni din Braşov!”, aşa cum îi recomandă însuşi, artistul Vasile Şeicaru colaborează cu prietenul său Mishu Constantinescu, de la trupa „Bandidos” (Victor Solomon „Solo”, Mishu Constantinescu şi Vichi Stephanovici). 
  
După lansarea LP-ului „Nu trântiţi USA”, al inegalabililor Mircea Vintilă şi Florian Pittiş, Vasile Şeicaru a fost invitat să cânte cu ei la lansare, iar apoi, în turneul de promovare, alături, în afară de Mircea Vintilă şi Florian Pittiş, de Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici. Împreună cu această excepţională trupă, Vasile Şeicaru va cânta în oraşul actului de naştere al ei, Râmnicu Vâlcea, apoi în multe alte săli de spectacole din ţară. Însă, după un turneu în Canada şi Statele Unite, împreuna cu Ştefan Hruşcă, la revenirea în ţară n-a mai reintrat în trupa condusă de Pittiş, care între timp s-a numit „Pasărea Colibri”. 
  
Într-un parcurs magistral, pe drumurile armoniilor sonore româneşti, pastelate de poeme, Vasile Şeicaru a compus piese muzicale pentru Mirabela Dauer şi Loredana Groza, a imprimat la Radio şi tv., înregistrând un număr de zece albume de autor, cel recent intitulându-se „În oraşul cu floare de tei”. A compus sute de piese, dintre care unele şlagăre rezistă şi vor rezista vremilor: „Aruncarea în valuri”, „La adio”, „Antiprimăvara”, „Actorul”, „Iancu la Ţebea”, ( toate pe versuri de Adrian Paunescu) , „Dragostea destin străvechi, „Citeşte numai la final”, „Tango retoric”, „Îmbrăţişarea mării”, „Domnule maior”, „Viaţa-i viaţă, banu-i ban” , „Din prea mult sau prea puţin”, „Copilul de pripas”, „În oraşul cu floare de tei”, „Un înger pereche”, „Grafitti”, „Nici n-am ştiut, nici n-am aflat”, „Lumea pentru toţi,...dar sunt mai multe”... 
  
I s-a conferit, în perioada „Cristal”, titlul de „Laureat”, aproape la toate Festivalurile Studenţeşti de atunci. În 1970, a cucerit locul I, Secţiunea Solişti vocali, la Festivalul Artei Studenţeşti (Timişoara), formaţia „Cristal” obţinând locul II la trupe. 
  
În 1978, Vasile Şeicaru participă împreună cu formaţia „Cristal” la Havana, în Cuba, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, iar în 1985 a participat la acelaşi festival, organizat de această dată la Moscova! În 1987 a susţinut spectacole, împreuna cu Victor Socaciu şi cu Ştefan Hruşcă, în China şi în Coreea de Nord; a mai cântat în Irlanda, Grecia, Bulgaria, Italia, USA, Canada, Franţa, Belgia, Germania, de mai multe ori în Basarabia etc... 
  
În perioada fulminanţilor ani în spectacolele lui Adrian Păunescu a primit Marele Premiu al Cenaclului „Flacăra”, şi de doua ori Premiul pentru Creaţie acordat, cântecelor „La adio” şi „Aruncarea în valuri”. În 1986 şi 1987 a participat la Festivalul de muzică folk si rock „Rote Lider” de la Berlin, iar în 1988, la Festivalul de muzică pop de la Soci, fosta URSS, împreună cu Ştefan Hruşcă, la care a câştigat Premiul Special al Presei, cu piesa „Lumina”. Premiul, un samovar, i-a fost înmânat de către celebra actriţă cunoscută îndeosebi din filmul „Gară în doi”, Ludmila Gurcenko. 
  
În ţară i s-au oferit câteva premii, la Radio România Actualităţi şi Televiziunea Română pentru totala sa dăruire de o viaţă întru slujirea spectacolului muzical românesc! 
  
Despre viaţa sa de familie, artistul Vasile Şeicaru nu dezvoltă niciodată o discuţie cu amănunte, trăieşte introvertit fericirea şi drama vieţii sale! Are un fiu, pe, Mihnea Valentin! Sotia lui,Gabriela a părăsit lumea în care viaţa îi era numai înrozită de căldura, iubirea şi împlinirile unei familii fericite, pe un plan cinic al soartei, pe care nu l-a putut dejuca, deoarece nici nu s-ar fi aşteptat nimeni, niciodată la aceasta! Absolvise, în anul 1979, facultatea de Limbi Străine, specializarea germană-engleză. A fost profesoară de limba germană, la Şcoala nr. 2 din Galaţi, apoi redactor de cultură la cotidianul „Curierul naţional”. Până în 1989 a tradus şi publicat, împreuna cu Andrei Partoş mai multe articole legate de viaţa şi activitatea trupei Beatles, în editoriale sub genericul „Beatles, între legendă şi adevăr”. Pe 6 ianuarie 2006, s-a stins. Incredibil şi tragic! Adormise, singură acasă, într-un fotoliu. Televizorul pornit, făcând implozie datorită unui scurtcircit, a degajat un gaz toxic, letal, care a predat-o prin somn eternităţii. Soţul ei, Vasile Seicaru sunase insistent chiar în timpul în care acasă se curma viaţa soţiei sale. Un ceva tainic îl neliniştea. Nu-i răspundea nimeni! Drama se consuma în taină şi tăcere! Cu sufletul la gură a alergat acasă. Prea târziu! „N-o va înlocui nimeni, pentru că nu se poate, şi că nu vreau eu acest lucru!”, atât spune acum Vasile Şeicaru, restul îşi rosteşte lăuntric, niciodată nu doreşte ca trăirile sale în legătură cu soţia pe care a pierdut-o, să fie poveste! 
  
În anul 2006 a fost decorat cu „Ordinul Cultural în Grad de Cavaler”, conferit de Preşedintele României; în 28 noiembrie 2009, a primit titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Galaţi, iar pe 14 iunie 2012, de „Cetăţean de Onoare” al oraşului Buşteni. În 2012, şcoala din Oancea, localitatea în care s-a născut şi unde a fost repartizat după terminarea facultăţii, ca profesor de Educaţie fizică, a primit numele Şcoala Gimnazială „Vasile Şeicaru”. 
  
Pe 14 martie 2010 „Radio România”, i-a acordat „Premiul pentru cel mai bun album folk «În oraşul cu floare de tei»”, precum şi Premiul „Omul cu chitara”, sau „Cel mai bun cântăreţ folk al anului 2009”, premii înmânate pe scena Sălii Radio, de colegii şi prietenii săi, Mircea Baniciu şi Victor Socaciu; pe 23 martie 2014, la Gala Premiilor Radio Romania, a fost nominalizat la două categorii, şi a cucerit „Premiul pentru cel mai bun cântec folk” pe anul 2013, cu piesa „Sentimente”, înmânat de Gabriela Scraba, redactor şef adjunct la Radio România Actualităţi. 
  
Absorbit totalmente de muzică şi poezie, artistul Vasile Şeicaru îşi rezervă timp preţios şi pentru celelalte amoruri ale sale: sport, pescuit, şofat, călătorii, satelit, audiţii muzică (rock, blues, jazz-rock, folk, pop, country). Îi plac „Dream Theater”, Stevie Ray Vaughan, Bob Dylan, Joan Baez, Pink Floyd, AC/DC, Queen, Paul Rodgers, Joe Bonamassa, Sting, Gianna Nannini, Don Mc. Lean, Beatles, Rolling Stones, Nora Jones, Lucio Dalla, Francesco De Gregori, Maroon 5, Taxi, Andra, Adele, Taylor Swift, Katy Perry, Ray Charles... întreaga enumerare este extensivă…! 
  
Susţine concerte, spectacole de autor, turnee în ţară şi în străinatăte, la românii din Diaspora, nu este animat de orizonturi politice, este apolitic, nu este ahtiat după îmbogăţire, şi-a făurit şi agonisit necesarul decent al vieţii, are prieteni cei mai vechi, mai mulţi, şi mai buni, la Galaţi, prieteni „trăiţi”, nu „făcuţi” (sunt chiar cuvintele artistului) - celor neprieteni le transmite: „le doresc să fie sănătoşi şi să aibă parte de tot ce-i mai bun şi mai frumos în lumea asta!”. 
  
„Il iubesc pe Dumnezeu, şi nu privesc niciodată cu ură spre cer!”, mai spune artistul Vasile Şeicaru. Aici, în această exclamaţie este concentrată întreaga prezentare alcătuită mai sus! 
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) 
  
Referinţă Bibliografică:
Vasile Şeicaru. A fost cândva, „Flacăra”... / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!