Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Constantin Drăghici. ...A căzut o frunză-n calea ta...!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Artistul Constantin Drăghici este un român de nemăsurabilă valoare, a cărui condamnare la uitare ar putea continua în uniformitate cu atacarea conştiinţei naţionale, după ce ani lungi a îndurat străinătatea, iar acum, revenit în propria ţară, găseşte un popor ce nu-şi ţine la sân amintirile şi istoria. Ce uşor cad românii în mrejele mediocrei apariţii ultime a câte unei încercări nici pe departe melodie, dar totuşi cântec şi cât de neînţeles se evaporează dragostea pentru şlagărele de ieri!  
Vă amintiţi?: „A căzut o frunză-n calea ta”, „O fată mai găseşti, dar un prieten nu”, „N-ar trebui”, „M-am regăsit”, „Luna, la Mamaia”...” Chiar şi numai titlurile acestea au rostiri mai aproape de inimă decât multe din cântecele de azi, din capăt în capăt cu text gol şi melodie ţipată ori bombănită. N-ar trebui să fie lung drumul de la schelele de scenă amplasată în pieţe cu acarteuri, zarzavaturi şi mititei, până la cel mai apropiat spital pentru controlat urechile şi echilibrul bieţilor oameni de care unii zişi artişti n-au nicio jenă!  
În ce costume intra cândva, ca şi Dan Spătaru sau Luigi Ionescu, interpretul de muzică uşoară Constantin Drăghici, ce pantofi lustruiţi purta, ce frizură elegantă avea, cu ce timbralitate melodioasă glăsuia cântecul...! Între sunetul violent şi mesajul destul de neruşinat al multor cântece de azi şi cele din trecuta jumătate de veac, între superbitatea costumaţiei de scenă de atunci şi dezbrăcata îmbrăcăminte, ori dezmăţata purtare de haine de scenă de acum, nu e numai mult, e şi otrăvitor! Tineretul de azi are din ce în ce mai puţine modele, pe lângă exemplele care fac pe oamenii să tresare prin somn.  
O melodie cu sau de Constantin Drăghici e doctorie contra spasmelor! Ea este fulgerare de căldură sufletească şi frumuseţe! Oricât avansarea vremilor duce la acceptarea necritică a noii muzici, muzica lui Constantin Drăghici arată fără să vrea cum e aceasta! Pe când repertoriul maestrului e încorporat în arhitectura caracterelor, multe cântece de azi, înfrăţite cu neplăcerea muzicii eşuate în kitsch, denotă alb pe negru incultura muzicală. Nu e timpul pierdut, dar e în tot cazul întârziat pentru a fi salvat ce mai e de salvat din muzică. Devine urgentă întoarcerea la cântecele maestrului Constantin Drăghici, care nu sunt departe de noi, dar noi le căutăm într-alt loc decât cel în care sunt!  
Maestrul Constantin Drăghici s-a născut pe 19 ianuarie 1932, la Bucureşti. Tatăl său era vatman iar mama casnică. Chiar din timpul liceului, frecventat la Cluj-Napoca (mai înainte făcuse cursul inferior al Liceului Comercial din Bucureşti, pentru ca în anii 1947-1949, la îndrumarea mamei să se angajeze la magazinul „Vulturul de mare”, fiind în acest timp şi într-o brigadă artistică) a fost remarcat de către profesoara lui de canto, Livia Pop - se stabilise cu familia la Cluj Napoca unde a studiat şi desenul tehnic la Şcoala de construcţii, dar primea şi lecţii de canto clasic. Nu a rămas neargumentabilă descoperirea profesoarei de la Cluj, drumul talentatului tânăr confirmând curând şi exemplar aceasta: în anul 1953 Constantin Drăghici s-a angajat unde nu au aflat porţile deschise decât talentele autentice, la Ansamblul Armatei, acum Ansamblul „Doina” al Armatei, într-o suită de corişti. După trei ani, perioadă în care a studiat în particular teorie şi solfegii cu profesorul Scăunaş, în 1956 s-a întors la Cluj-Napoca, angajându-se în Corul Operei, şi are acum şansa de a fi distribuit în roluri principale, pe lângă cele secundare, cum ar fi cele din „Casa cu trei fete”, „Lăsaţi-mă să cânt” sau „Traviata”. În anul 1957 ia admiterea la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj. Pe timpul studiilor la Conservator se va dedica atracţiilor muzicii clasice şi va interpreta roluri de operă și operetă în stagiunile clujene. Văzut aici şi apreciat de Ion Dacian va veni la invitația maestrului la București unde, din 1960 va fi integrat în Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București. Chiar în anul 1960, studentul Constantin Drăghici va fi pe coloana sonoră a filmului „Darcleé ” al regizorului Mihai Iacob, cântând în duet cu celebra Constanţa Câmpeanu. Își va continua studiile la Conservatoul „Ciprian Porumbescu” şi le va absolvi în 1962, la Secţia Canto-Instrumente (pian). Pe timpul Conservatorului va interpreta rolul principal masculin în operele „Tânăra gardă”, „Faust”, Traviata” (ca angajat la Teatrul de Operetă din Bucureşti va juca între 1960-1970 în operele „Don Pasquale”, „Elixirul dragostei” şi în operetele „Casa cu trei fete”, „Clopotele din Corneville”, „Dăruiţi iubitelor lalele”, „Lisistrata”, „My Fair Lady”, „Paganini”, „Secretul lui Marco Polo”, „Ţara surâsului”, „Văduva veselă”).  
Interpret de viitor al muzicii clasice, Constantin Drăghici este fascinat şi de muzica uşoară, care nu este uşoară doar pentru că aceasta indică numele. Dimpotrivă! Se va îndrepta către acest gen muzical la sugestia colegului său de la Operetă, Gabriel Gheorghiu. Iar studiile sale precum şi tonusul vocii cultivate nu au decât o influenţă favorabilă în interpretarea pieselor muzicale ce îl vor consacra de aici înainte pe interpretul de muzică uşoară de estradă Constantin Drăghici. Va debuta în 1961 la televiziune, cu piesa „Nu ești de vină tu” de Enrico Fanciotti. O va înregistra împreună cu „Gelozia”, pe un disc. Ambele cântece vor avea un succes care le vor propulsa în preferinţele ascultătorilor şi vor fi difuzate zilnic la Radio. De acum prezenţa lui Constantin Drăghici este densă, în primul rând la radio, apoi la emisiunile tv realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț. Debutează discografic la Electrecord, în 1962, deschizându-se acum drumul unei colaborări fructificate până în 1970 cu nouă discuri solo şi treizeci şi opt de prezenţe pe discuri colective. Urmare a unui ascendent succes, în 1964 Constantin Drăghici a primit „Premiul Discului”. Pe lângă acesta i s-a mai decernat artistului Medalia de Bronz la Festivalul Tineretului de la Helsinki, la care a prezentat melodii compuse de Nicolae Kirculescu și Henri Mălineanu, iar în 1967 a obţinut premiul al III-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia, prezentând în concurs compoziția proprie „N-ar trebui”. Alături de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” va face turnee în care va susţine recitaluri de succes, în Franţa, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Afirmarea sa indiscutabilă îl va face solicitat pentru înregistrări la case de discuri din Germania („Amiga”, „Show”, „BASF”). Va şi participa la inaugurarea canalului german de televiziune în culori, dar va face înregistrări pe discuri colective şi în ţări ca Israel, Polonia, Rusia. Alături de teatrul Ion Vasilescu va face turnee în Israel.  
Pe un desfăşurător punctual al evenimentelor, activitatea artistică a interpretului, compozitorului, orchestratorului Constantin Drăghici este una impresionantă: Între 1963-1970 participă la toate ediţiile Festivalui de Muzică Uşoară de la Mamaia, prezentând nu mai puţin de treizeci şi una de piese care au fost premiate, iar alte patru au primit Premii Speciale de Interpretare; începând cu 1962 întreprinde o serie de turnee peste hotare, în Bulgaria (cu orchestra Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, în 1965), Franţa (Paris, 1967), Germania Democrată (cu orchestra „Electrecord », în 1965 şi cu orchestra Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” în 1966), Germania Federală (turneu de două luni, alături de Orchestra „Electrecord” în 1969), Israel (cu Mia Braia în 1966, cu N. Stroe în 1968 şi cu Teatrul „Ion Vasilescu” în 1970”), Italia (în 1966, la Trieste, alături de colectivul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”), fosta Iugoslavie (1967), Polonia (cu orchestra Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” în 1965), Rusia (cu formaţia lui Horia Moculescu în 1965) etc. De asemenea a participat la Festivalurile Internaţionale de la Helsinki (1962), Leipzig (1964), Sopot (1966), Split (1967 - reprezentaţie urmată de o invitaţie a televiziunii din Leipzig, care i-a oferit artistului un contract pe patru luni, în vara anului 1965), Germania (turneu cu orchestra televiziunii condusă de Fips Fleischer). Pe 22 mai 1966 a fost distribuit în show-ul tv „Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveţia, iar la începutul anului 1968, artistul este integrat în cartea „Parada muzicii uşoare”, de Edmond Deda, apărută la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România). Efectuează trei turnee în Israel, în 1977 cu orchestra condusă de Nancy Brandes, iar în 1986 şi în 2000, alături de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, împreună cu Alexandru Arşinel, Mircea Crişan, Mirabela Dauer, Olimpa Drăghici, Stela Popescu.  
Constantin Drăghici apare pe coloana sonoră a filmului muzical „De trei ori Bucureşti”, regia Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu, a cărui premieră a avut loc pe 29 ianuarie 1968. Pe 5 martie 1968 a deschis prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov, cu un recital foarte bine primit de public. În acelaşi an, maestrul a lansat un album de cantautor „Constantin Drăghici cântă melodii de Constantin Drăghici” (1968, „Electrecord”).  
O odisee cu trăiri intense îl va aştepta pe artistul Constantin Drăghici în SUA, unde se va stabili pentru o bună perioadă de timp. Aici, pe lângă alte ocupaţii, printre care şi de arhitect, a şi cântat, fireşte. Rămas din 1982 în SUA, în baza unui contract la Town Hall, New York s-a angajat solist în programe de night club, musicaluri. La Los Angeles va colaborea cu Margareta Pâslaru și cu formația lui Radu Goldiș. A locuit cinci ani la New York, alţi cinci la Los Angeles, a cântat alături de Olimpia Drăghici la Los Angeles, New York, San Francisco etc - Constantin Drăghici rămâne până în prezent, singurul artist român care a cântat pe Broadway.  
O perioadă de doisprezece ani a locuit şi în Germania, ţara în care a cunoscut-o, în 1973, pe viitoarea Olimpia Zaharia Drăghici care i-a devenit în 1983 soţie. Germania este totodată ţara în care maestrul Constantin Drăghici va face multe turnee cu celebrul comic Mircea Crişan. Dar nostalgiile l-au rechemat acasă! După 1989, mai exact în 1990 a revenit în România ca şi alţi artişti, unii exilaţi, alţii liberi şi a susţinut un recital emoţionant la Festivalul de la Mamaia. Acum este român acasă, în casa sa! Din 2001, după douăzeci de ani de străinătate!  
Într-o strălucită viaţă de operă muzicală, Constantin Drăghici a lansat numeroase melodii de succes, pe muzica şi versurile unor compozitori români celebri atunci şi azi : „Acest cuvânt” (Radu Şerban), „Am strâns toamnă după toamnă” (Aurel Giroveanu), „Cântece” (George Grigoriu), „Culori, culori” (Nicolae Kirculescu), „Dacă nu eşti lângă mine” (Vasile Veselovski), „Dorule” (Temistocle Popa), „Eşti fermecătoare” (Gelu Solomonescu), „Gândeşte-te la mine” (Elly Roman), „Ia te uită ce mai fete” (George Grigoriu), „Într-o zi” (Edmond Deda), „La un cuvânt al tău” (Radu Şerban), „Luna la Mamaia” (Vasile Veselovski), „Mandoline, mandoline” (Marcel Ionescu), „Nici nu ştii” (Radu Şerban), „Nici o dragoste nu e ca a noastră” (Henri Mălineanu), „Noapte bună, vioară” (Nicolae Kirculescu), „N-am să te uit” (Aurel Giroveanu), „Nu” (Radu Şerban), „Nu ştii câtă iubire” (Ion Cristinoiu), „O vioară veche” (Elly Roman), „Prea târziu” (Radu Şerban), „Să cântăm” (George Grigoriu), „Serenada tinereţii” (George Grigoriu), „Spune-mi şi te cred” (Radu Şerban), „Tango drag” (Gerd Villnow), „Vis frumos” (Aurel Giroveanu), „Visul meu, viaţa mea” (Florentin Delmar) etc.  
Totodată, maestrul Constantin Drăghici a interpretat şi melodii din repertoriul internaţional cum ar fi: „Am adunat în gând trandafiri” (Manos Hadjidakis), „Amor, Mon Amour, My Love” (Malgoni), „Gelosia” (Mascheroni), „Gondolier” (Brousolle), „Le Nuvole e la luna” (Renis), „Linişte” (Rosso), „Merci Cherie” (Udo Jürgens), „N-am crezut în iubire” (Miggliaci, Zambrini, Enriquez), „Tu che sai di primavera” (Ezio Leoni), „Trei cuvinte” (O. Ferrares) şi altele.  
Drept întoarcere a dăruirii sale într-o viaţă închinată artei muzicale, din partea muzicii înseşi, distincţiile primite de către maestrul Constantin Drăghici nu umplu în enumerare un catastif, cum ar merita, dar cele care şi câte sunt, oglindesc întrucâtva o parte din personalitatea unuia dintre oamenii importanţi ai culturii româneşti: Premiul Discului de Muzică Uşoară Românească, decernat în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia’65” (14 iulie 1965); Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, acordat de către Consilul de Stat al României, prin Decretul 797/12 09 1968; Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate profesională, în cadrul celei de-a 31-a ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară „Mamaia 2001” (9-12 august 2001); Trofeul şi Diploma de Onoare, în cadrul Galei Muzicii Uşoare Româneşti, organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor (6 mai 2002); Diploma de Onoare, decernată cu ocazia aniversării a 40 de ani de la prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov, decernată în cadrul celei de-a 16-a ediţii a Festivalului (3-8 septembrie 2008); Trofeul de Excelenţă pentru întreaga activitate, în cadrul celei de-a IX-a ediţii a Premiilor Muzicale Radio România Actualităţi (13 martie 2011).  
Constantin Drăghici este şi un talentat compozitor, compunând încă din perioada când era angajat la Ansamblul Armatei. Acest talent este fructificat în melodiile: „Tot pe drum” (prima piesă difuzată la radio şi semnată Constantin Drăghici), „A căzut o frunză-n calea ta” (un evergreen al muzicii româneşti), „Te rog să ierţi”, „M-am regăsit”, „N-ar trebui”, dar şi două piese orchestrale, „Nu vreau să întreb” şi „Nuanţe”. De menţionat cu privire la operele de compoziţie ale maestrului Constantin Drăghici este faptul că după ce în vara anului 1969, revenit după un turneu din Germania Federală, la Frankfurt şi la Televiziunea Germană, unde, într-o emisiune color a interpretat „Luna la Mamaia” de Vasile Veselovski, la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia’69, melodia maestrului „N-ar trebui”, a fost distinsă cu Menţiune, în cadrul Secţiunii „Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 - aprilie 1969”.  
Douăzeci şi cinci dintre piesele de succes cântate de către maestrul Constantin Drăghici au fos înmănuncheate în anul 2007, pe CD-ul realizat la casa de discuri Electrecord, „A căzut o frunză...”. În 2013, casa de discuri „Eurostar” a lansat un alt CD şi un DVD cu succesele lui Constantin Drăghici. De curând i s-au încredinţat interpretei Ioana Sandu de către maestru, noile sale creaţii orchestrate de către Francisc Reiter.  
„A căzut o frunză-n calea ta/ Rătăcind pe-a vântului aripă./ Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă/ Ai strivit-o călcând peste ea./ N-avea grai să strige în urma ta,/ Nici puteri să spună cât o doare…/ Şi-a rămas pierdută pe cărare,/ Ploi şi vânt trecut-au peste ea./ Stătea lipită de pământ şi se întreba:/ Ce-ar face dacă vântul ar lua-o/ Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o?/ Dar a rămas acolo, undeva…/ A căzut o frunză-n calea ta/ Şi cine ştie câte-or să mai cadă…/ Dar n-ai să ştii nicicând/ Şi nu-ţi va da prin gând/ Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău/ Am fost eu.”! Vă mai aduceţi aminte?!  
 
Înainte de a fi făptuită până la drumul ei final spre tipografie, cartea „Timp fără ani. Oglinzile unui veac”, în care se cuprinde acest text închinat artistului Constantin Drăghici, spiritul maestrului a urcat la pace, pe 9 aprilie 2015, după ce suferise, bătând cu pumnul conştiinţei la porţile universului căruia i-a cerut răsplătire pentru cîtă pace sonoră i-a trimis la rându-i, într-o viaţă de om şi o mie de vieţi spectaculoase de artist. Nu am mai apucat să îl vizitez, cum plănuisem mult timp, bazându-mă pe sprijinul artistei Ioana Sandu pentru aceasta. Citise textul de faţă, încredinţat presei româneşti şi internaţionale, pentru publicare. Îl impresionase, mi-a fost transmis! Mihail Gheorghiu, redactor editor la revista „Lumea Românescă” de la New York, m-a întrebat dacă nu am a adăuga la ediţia electronică a articolului, vreo frază, atunci când am aflat că maestrul Constantin Drăghici ne-a părăsit. N-am mai adăugat, însă, nici măcar un cuvânt, pentru faptul că vreau ca textul să rămână întocmai cum l-a cunoscut maestrul şi, de fapt, în urma sa ce-ar mai fi de spus decât regrete, iar pentru regrete, eu consider că nu au cuvintele puterea nelimitată a expresivităţii! De ce, atunci, să nu renunţ la ele pentru acest scop şi să-i spun maestrului ceea ce atunci când citea ce i-am scris, nu s-ar fi justificat: îmi va fi dor, maestre, de dumneavoastră!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)(foto: Constantin şi Olimpia Drăghici)  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Constantin Drăghici. ...A căzut o frunză-n calea ta...! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!